1,496 matches
-
asupra calității omenești a unei persoane. În principiu, un suflet frumos, un caracter frumos, un comportament frumos se caracterizează printr-o serie de trăsături precum: generozitatea, integritatea, principialitatea, sinceritatea, optimismul, hărnicia, bunătatea, răbdarea, tandrețea, responsabilitatea, consecvența, seriozitatea, candoarea, dărnicia, disponibilitatea, îngăduința, altruismul, sacrificiul de sine, bunăvoința, onestitatea, cinstea, simplitatea, demnitatea, autoexigența, căldura sufletească, discreția, spiritul încurajator, susținător, grijuliu, atent cu problemele celor aflați în criză (existențială), empatic, sensibil. Este, precum știm, tipul de frumusețe persistent în timp. Frumusețea relațiilor interpersonale Este
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în timp ce presupozițiile teoriei Y sunt în concordanță cu presupozițiile culturii A, promovând valorile responsabilității și ale respectului față de ființa umană. 2 Pentru mai multe și mai nuanțate detalii, pentru acolo unde locul a fost mai generos cu noi, recomandăm cu îngăduința și spre curiozitatea cititorului cartea noastră În căutarea educației autentice, Editura Polirom, Iași, 2002. Desigur, avem conștiința crizei de timp în care se află cel preocupat cu dezvăluirea ființei umane. 3 Eul, scrie B. Cyrulnik (2012), "nu există decât în raport cu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mare parte, cea de nesiguranță; d. de validare socială (autodezvăluirea generează un feedback din partea celuilalt: aprobări, confirmări, sfaturi, încurajări, avertizări), îl ajută să se poziționeze în lumea sa. 16 Despre ascultarea activă, cititorul mai poate afla și alte comentarii cu îngăduință și răbdare în Comunicarea interumană, Editura Institutul European din Iași, în anul 2008. 17 În multe cazuri, "soluționarea conflictului este legată de înăbușirea unei importante trăiri emoționale" (negative). (Oglev, Russev, 2005, p. 141, s.n. G. A.). 18 Așadar, ne îndeamnă
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
el și de a comunica; toate acestea sunt tot atâtea momente și stări șocante pe care le avem și care ne marchează pe fiecare în mod diferit, dar care nu trezesc la ceilalți decât, în cel mai fericit caz, o îngăduință dezinvoltă și paternă, iar în cel mai rău caz (și nu de multe ori) umilințe, dispreț și respingere. Văzând astfel experiența propriei noastre vieți, apare ca firească reacția de respingere și de apărare în raport cu stările și trăirile enumerate mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
calea acelei comuniuni pe care și-o dorea. Modul în care trăia Russell nu se potrivea în multe privințe cu aspirațiile spre desăvârșire ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile proprii și ale celorlalți pe care o cultiva deja Wittgenstein. Îi devenea tot mai clar cât de greu este de convins Russell că indivizii care au o înzestrare aparte ar trebui să-și consacre resursele și puterile exclusiv
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dispărut. "Don Cezar" (alint respectuos cu care prietenii semnificau nu numai trimiterea inevitabilă la Don Quijote, ci și plecăciunea respectuoasă în fața șefului de clan poeticesc), are în această lună doi ani de când s-a retras nedrept și neașteptat în veșnicie. Cu îngăduința Dumneavoastră, cititorii mei, aș vrea să-l mai las pe el, în Săptămâna Patimilor din acest an, să mai spună un cuvânt de rămas-bun, așa cum ni-l redă o înregistrare transcrisă aici de fiica sa adoptivă. Iată-l, memento al
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
zilnic pe holuri să mai aibă subiect de turnătorie a doua zi, la ședința secretă de la ora 7. 3 iunie 2011 La acest început de iunie, profesorul Paul Miron ar fi împlinit 85 de ani. În memoria lui, aș cere îngăduința să reiau acest text, intitulat "MIRON și frumoasa fără corp", scris cu trei ani în urmă, la trecerea sa în veșnicie: "Un halou fosforescent și tandru învăluia figura distinsului profesor Paul Miron încă de când l-am întâlnit, fugitiv, prima oară
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
luni, care se anunță, în mareea cacofonică de întâmplări județene umflate prin marketing deșănțat la statutul de cataclisme culturale cosmice, un adevărat eveniment muzical și moral, care nu trebuie ratat. Cum nu știu ce va cuprinde concertul de azi, vă voi cere îngăduința să reiau, ca prefață, o cronică publicată pe blog, în urmă cu câțiva ani, pe care Harry o are ca atare în arhiva sa, dar pe care majoritatea cititorilor mei nu au de unde să o cunoască și în care vorbeam
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
puține riscuri. DePaulo și Jordan (1982:176) notează că atîta timp cît copiii sînt destul de mici, franchețea naivă "este trecută de obicei cu vederea, fiind considerată un comportament inocent și chiar adorabil". Însă pe măsură ce înaintează în vîrstă, scade și această îngăduință; franchețea devine inoportună în plan social și, după cum s-a menționat mai devreme, "este dezavantajos să nu se mintă". Multe din sfaturile oferite de psihologi și sociologi în privința modului în care pot fi depistate minciunile nu se concentrează asupra conținutului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
subliniate să aibă alte valori morfologice decât cele din textele de mai jos: (a) " Atunci feciorul cel mare zise cu hotărâre: Luntre și punte m-oi face și tot o să-l găsesc. Se duse la căpătâiul împăratului și-i ceru îngăduință să pornească în lume pentru a găsi apa vieții, căci, spuse el, numai ea o să-l înzdrăvenească din nou pe împărat." (Frații Grimm, Apa vieții) (b) " Spre apusul de jăratic / Cu livezi scăldate-n aur, / Trece-un nour singuratic / Alb
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
se postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele fără înțelepciune» (EG 231). Aceste șapte pericole amintite de papa Francisc pot să devină - cel puțin ar trebui să devină - ghidul pentru o reinterpretare și o reevaluare a întregii noastre vieți, atât din punctul de vedere al implicării personale
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
adică rîul Iordan de la izvoare pînă la vărsare în Marea Roșie. Acest teritoriu pe care neamul lor de prădători pretind că le-a fost hărăzit de către Iahwe, l-au numit cu emfază ,,țara făgăduinței”, ori corect ar fi de fapt ,,țara îngăduinței” pentru că s-au așezat aici numai prin bunăvoința populațiilor băștinașe iar prin mi-șelie pretind ei că le-au supus cu sabia după vreo cinci sute de ani, însușindu-și totul după dreptul învingătorului. În Leviticul avem alte informații despre filisteni
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și practicarea cultului lui Iahwe. Decizia a dus la răscoala lui Bar Kochba din anul 132 care a ocupat Ierusalimul, a proclamat Iudeea ca regat independent iar pe monezile bătute s-a autointitulat ,,principe al Iudeei.” După trei ani de îngăduință, romanii merg cu sabie și urdie de meseriași, făcîndu-i una cu pămîntul pe înfierbîntații și fanatizații ivriți ca-re numai pe Iahwe îl vedeau atît în cer cît și pe pământ, dorind ca toată lumea să fie stăpînită de turbarea lor religioasă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la "Cantora Foaiei Sătești", foarte bune Almanahuri de învățătură și petrecere. Dar mai ales, în 1840, când împreună cu V. Alecsandri și C. Negruzzi luase direcția Teatrului Național, apăru din inițiativa sa Dacia literară, întîia revistă literară organizată, care nu avu îngăduința de a continua mai mult de un an. De aceea în 1844, împreună cu P. Balș și I. Ghica, Kogălniceanu începu altă revistă, Propășirea, care suferi întîi suprimarea titlului, rămânând doar o Foaie științifică și literară, apoi, după o mai lungă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Răscoala de Liviu Rebreanu. Invaziunea duhului de răzmeriță este tratată prin mici nemulțumiri personale care așteaptă numai un prilej de expresie colectivă. În lipsa unei noțiuni limpezi de viață statală, răscoala pornește prin contagiune și prin factorul mistic al unei presupuse îngăduințe regale simbolizate prin călăreți misterioși cu steaguri albe. Autoritatea, reprezentată prin primar, arată o prudență plină de compromisuri. Primă victimă cade evreul Ițic. Răsculații, beți și indeciși, petrec acel răstimp de așteptare anxioasă în care se pot afirma temperamentele instigatorilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-i priveze de ajutorul său. Atunci frații, neavând mijloacele necesare pentru a realiza acele opere, constrânși de nevoie, au plecat de acolo și au fost găzduiți în alte case. Însă, în anul 1231, s-au întors în locul respectiv și, prin îngăduința regelui Henrik, au fost primiți în spital. Însă administratorul spitalului, considerând că orice se oferea fraților, practic, i se cuvenea lui, a început să-i molesteze, comportându-se într-un mod neonest. Ei au îndurat cu dificultate această situație, iar
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a afirmat inexistența (nici măcar în intenție!) vreunei culpe în ochii săi adaugă că și, obiectiv vorbind, această vină nu i-a fost găsită sau a fost considerată minimă și de către cel care îl învinuia. Dacă Augustus însuși a dat cu îngăduință pedeapsa lui Ovidiu, de ce familia Messalinus ar refuza să-l cunoască? E adevărat că poetul a depășit în repetate rânduri limita, dar oare nu era Ovidiu întotdeauna în preajma unuia dintre ai lui? Un prieten al fratelui (Cotta Maximus) trebuie să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
către Sextus Pompeius, trebuie să subliniem aici că din expresia lui Ovidiu transcende semnificația propriu-zisă a triumfului lui Tiberiu asupra panonilor. Se înțelege că un asemenea eveniment a umplut de bucurie casa imperială și a dus la o mai mare îngăduință față de toți, inclusiv față de Ovidiu (v. 87-92). Formularea lui Ovidiu, însă, pare să aibă o bătaie mai lungă, care depășește până și așteptarea poetului, oricât de îndrăzneață ar fi aceasta. Pare a fi o așteptare publică, a cărei jubilare anticipată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reor esse tuae. Iam timeo nostram cuiquam mandare salutem: Ipsum morte tua concidit auxilium.415 Tocmai atunci când poetul nutrea cele mai roze speranțe, mai ales în urma intervenției prietenului său Paulus Fabius Maximus, și tocmai atunci când Augustus începuse să privească cu îngăduință spre vinovat ne asigură Ovidiu Paulus și-a luat zborul luând cu el speranțele poetului. Da, și speranțele poetului, pentru că acestea i-au fost de două ori frânte: într-adevăr, îi murea unul dintre cei mai buni și mai influenți
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne sunt controlate nu numai de ereditate ci și de diferite reacții chimice. Suntem cu toții, mai mult decât am fi pregătiți să o recunoaștem, produsul indirect al dascălilor, al acelor oameni mai întotdeauna sacrificați pe altarul dăruirii, uitării de sine, îngăduinței, răbdării, toleranței. A trăi înseamnă a ști, a fi conștient, iar aceasta înseamnă a te afla sau a te fi aflat în școală, în bancă sau la catedră. Profesor dr. Tătaru Vasile, 2009 Doamna Toma Agripina Adesea mă gândesc la
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
lucrează destul de metodic cu scriitorii. (Ă). Critica și autocritica nu se practică În chip mulțumitor În redacția Vieții românești. Nu se lucrează destul, nu se depun de către fiecare redactor eforturile cerute de o asemenea revistă, domnește Încă un spirit de Îngăduință reciprocă față de slăbiciuni. Munca nu e bine organizată, nu sunt bine Împărțite sarcinile, unora dintre redactori lipsindu-le simțul de răspundere. Unii redactori nu duc o muncă susținută pentru aplicarea planului. Conducerea revistei trece cu vederea, neprincipial, greșelile făcute și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
față de un astfel de personaj, autorul trebuia să ia atitudine critică. (Ă). Teoretic, autorul știe deci că trebuie să-și critice eroul. În practică Însă el Îl cocoloșește, Îl scuză mereu, Învăluindu-l Într-o atmosferă de nejustificată admirație și Îngăduință”. - Dan Costa. - Între cronică și roman. Pe marginea romanului „Încredere” de Mihai Novicov. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 1-2 (14-15), ian-febr.: „Iată că la scurt timp de la apariția romanului lui A.G.Vaida, tovarășul Mihai Novicov dă la iveală - În paginile
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Există, cu excepția Însemnărilor generate de experiența frontului (1916-1918), o lipsă totală a mărturiei masculine sub forma Jurnalelor sau a Memoriilor. Dacă „timpul ar fi fost mai răbdător” cu un Grigore Tabacaru, sau dacă regimul stalinist ar fi arătat mai multă îngăduință pentru un Mircea Cancicov sau Lucrețiu Pătrășcanu ... Cine știe? De partea „cealaltă”, singura băcăuancă ce a simțit nevoia să pună în pagină propriul recurs la memorie a fost Maria Cantacuzino-Enescu. Astfel, din paginile lucrării Umbre și lumini. Amintirile unei prințese
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
o intensă expresivitate răsucită-n sine, dar și o valoare funcțională, căci ea caracterizează și luminează, indirect, dintr-un unghi perfect, sistemul poetic și valoric barbian. Extrem de critic față de majoritatea formulelor poetice ale epocii, B. nu a manifestat mai multă îngăduință nici față de propria sa producție lirică, pe care o cerne printr-o sită foarte fină, astfel încât ceea ce rămâne, la urmă, în volum, să-l reprezinte cu adevărat. Luciditatea maximă a poetului solicită o exegeză critică pe măsură și ridică un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]