4,243 matches
-
că va trebui să lupte pentru menținerea armoniei și a echilibrului ei sufletesc, dar totodată și pentru armonia familiei. Privea prin geamul luminos la fulgii jucăuși în bătaia razelor de soare, ca apoi,obosiți, aceștia să se aștearnă pe caldarâmul înghețat. Părăsise de mulți ani satul natal, dar în sufletul ei niciodată nu renunțase la el. Făcea ce făcea și gândurile tot într-acolo i se îndreptau, ca-nspre o icoană sfântă. Și cum să nu fie, când amintirea leagănulului copilăriei sale
ANDREEA (PARTEA INTÂIA) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376575_a_377904]
-
mare și iubitoare. O adormi pe prințesă și, în timpul somnului îi puse inima înapoi, o duse în căsuța plutitoare a lui Bujor și îi făcu vânt pe lac, cât mai departe. Când se trezi, prințesa văzu că era în mijlocul lacului înghețat, într-o căsuță plutitoare blocată de gheață. Căută să-și amintească cum ajunsese acolo, dar se pare că uriașul avusese grijă ca ea să nu își mai aducă aminte de nimic din cele petrecute la palat. Cu toate acestea, inima
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată. Continui să-i răspund ignorându-l și lăsându-mi privirea să zăbovească mai îndelung pe o fotografie frumoasă, de unde-mi surâde cu ochi sfidători sora mea mai mică, Sara, care pe când a fost făcută poza nu putea avea mai mult
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
-n secunde trăiește nemurirea.... X. ADUCERI AMINTE..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2213 din 21 ianuarie 2017. Aduceri aminte... Privirea-mi, alintata de falduri de ninsoare, Străpunge orizontul opac, fără culoare. Și știu că plânge cerul cu lacrimi înghețate Peste un colț de suflet, peste-amintiri uitate. Să nu le tulbur somnul, le răvășesc timidă, Dar năvălesc haotic, inima să-mi cuprindă. Și-ncep, ușor, să țeasă fuior de dulce chin. Și-nvălmășite gânduri tresar într-un suspin. Revăd cu nostalgie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
curată, Floarea albă, delicată, De sub plapuma cea moale, Ar dori raze de soare. Frunzulițe se ridică Pe tulpina-i mititică, Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește. Cu petalele plăpânde, Căpușorul și-l întinde; Cercelușul fin se-arată Peste neaua înghețată. Nu se teme de răceală, Deși încă-i ger afară. Primăvara o vestește, "Ghiocelul" se numește. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) ... Citește mai mult Cu sfială și curată,Floarea albă, delicată,De sub plapuma cea moale,Ar dori
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
sfială și curată,Floarea albă, delicată,De sub plapuma cea moale,Ar dori raze de soare.Frunzulițe se ridicăPe tulpina-i mititică,Iar în vârful ei zâmbește Clopoțelul, vitejește.Cu petalele plăpânde,Căpușorul și-l întinde;Cercelușul fin se-aratăPeste neaua înghețată.Nu se teme de răceală,Deși încă-i ger afară.Primăvara o vestește,"Ghiocelul" se numește.(din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015)... XIII. IEPURAȘUL LĂUDĂROS, de Marioara Ardelean, publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Cine
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
Eu îi alint, că sunt frumoși, Iar ei încep să cadă jos. Azi fulguiește minunat, Ca-ntr-o poveste ne-am aflat, Căci fulgișorii mari, zglobii, Par vii steluțe argintii. După atâta zbenguială, Au reintrat în amorțeală Și pe pământul înghețat, În fin omăt s-au transformat. Mantia albă, pufoasă, Pe copii i-a scos din casă, Voioși în grup s-au aranjat, Un om de nea au ridicat. Zăpada este bogăție ... Citește mai mult Încetișor și liniștit,Zăpada, iată, a
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
așezați.Eu îi alint, că sunt frumoși,Iar ei încep să cadă jos.Azi fulguiește minunat,Ca-ntr-o poveste ne-am aflat,Căci fulgișorii mari, zglobii,Par vii steluțe argintii.După atâta zbenguială,Au reintrat în amorțealăși pe pământul înghețat,În fin omăt s-au transformat.Mantia albă, pufoasă,Pe copii i-a scos din casă,Voioși în grup s-au aranjat,Un om de nea au ridicat.Zăpada este bogăție... XXI. OMUL DE ZĂPADĂ, de Marioara Ardelean, publicat în
MARIOARA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/375923_a_377252]
-
ar face nu sanie ci aripi să ajungă și peste nămeți acolo unde ar fi întâmpinați nu numai cu bulgări dar mai ales cu bucurie de ochi chiar și după ce li s-ar topi speranțele se gândesc la acel pol înghețat unde se vor îmbrațișa între ei ca oameni de zăpadă fulgi fulgii de nea au aripi asemenea păsărilor zboară în emoții dar cad doar pentru oamenii de zăpadă care la rândul lor visează un anotimp alb cât mai îndelungat Referință
DE IARNĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376043_a_377372]
-
un suflu cu ger aspruMi te împinge iar spre mine,Să fiu cu tine, braț la brațAlături de iubire și speranță!... XIV. UNIVERSUL IUBIRII, de Alexandru Topolenco, publicat în Ediția nr. 1432 din 02 decembrie 2014. Cu buze dulci și înghețate Eu mă apropii iar de tine, Precum un rîu ce naște viață Unei poieni ce-i a Iubirii. Atîta frig nu mai simțirăm Pîn în momentul cel trecut, Cînd din zăpadă a Iubirii Și chipul tău a dispărut. Mă rog
ALEXANDRU TOPOLENCO [Corola-blog/BlogPost/375995_a_377324]
-
nou sărut Și jurăminte noi mereu tu mi-ai cerut, Cu teamă în priviri, de parc-aș fi plecat. Pe-aleile din parc, ninsoarea s-a cernut, Acoperind și bănci pe care noi am stat, Iar mlădioase crengi și lacul înghețat, Ori urma pașilor, sub nea, au dispărut. Rămas-au șoaptele și lungile tăceri Ce-nvăluiau duios săruturi și priviri, Rămas-a doar ecoul dulcilor plăceri. Așteaptă să revin, să ies din rătăciri, Să risipesc, de sunt, străine mângâieri, Tu să
AŞTEAPTĂ-MĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376702_a_378031]
-
nu putea vedea ceva din cauza dioptriilor cu minus. A ieșit un fotoreportaj minunat. M-a uimit faptul că Norvegia este aproape numai un munte continuu, cu coborâșuri și urcușuri și cu multă apă. În mijlocul munților acoperiți cu zăpadă descopereai lacuri înghețate, fiorduri care se înfigeau adânc în inima munților și continuau până la ocean. Un alt lucru ce m-a surprins a fost lipsa localităților dea lungul întregului zbor de peste 1200 km. Nu știu dacă am întâlnit pe partea mea de vizibilitate
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
scad uneori plecările sunt atât de dureroase încât tabloul lor se strânge într-un punct măcar din cremene să fie să întâlnească celălalt punct de fugă... să înțeleg cândva sau acum de ce patina lui, a timpului, a zgâriat suprafața apei înghețate oricum într-o lume a superficialității afișată grosier de oglinzile artificiale ale oamenilor aud foșnetul timpului alături de mine mă ridic pe verticala formei în care continui să-mi port punctele și așchiile crucii aprind candela. privesc flacăra își continuă nestingherită
ANIVERSAREA UNEI NAŞTERI SAU A UNEI PLECĂRI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376764_a_378093]
-
culege-n pletele de fum, în timp ce-alaiul și-l așteaptă fantasme desenând pe drum. În mantia-i năucitoare, capcană cerului întinde, furându-i norii, scuturându-i, lăsându-i fără de veștminte. Dansează-n ritmul ielelor nebune de bucuria cununiei înghețate în care el, ursitul nestatornic, de dragul ei și pentru ea va bate. Brazii împodobiți, vor străluci în noapte când nunta își va-ntinde brațele polare și va-nghiți flămândă cerul cu ultimele lui sclipiri solare. Când totul se va îneca
NUNTA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376775_a_378104]
-
în Paște. După Anul Nou, flăcăii de prin satele învecinate de la poalele Munților Cibinului ieșeau pocnind din bice, călare pe cai împodobiți cu pături cu ciucuri multicolori. Cu apa rece, scoasă de prin copcile pe care le spărgeau în râul înghețat se stropeau unii pe alții, „botezându-se”. Pe seama lor, tata se amuza teribil imitând glasul fonfănit cu care își dădeau ghes, repetând la infinit obsedantul refren „Sfântul Sol Văsâi, Sfântul Sol Văsâi, și-o cupă cu viiiinuu!”. Supărată, mama, care
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
Privesc cu ochii minții cerul nopții, așa cum o făceam în copilărie. Eu nu vedeam atunci constelațiile. Îmi plăcea să observ culorile stelelor. Unele erau albastre, altele roșii, altele verzi. Unele se roteau și dădeau impresia sclipirii, altele erau posace și înghețate, dar toate mi se păreau minunate. O senzație de satisfacție mă încerca, de câte ori le priveam. Iar luna, atunci când apărea mândră pe cer, o simțeam ca pe o prietenă veche, de veghe asupra gândurilor mele... Când eram îndrăgostită, acum aș putea
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372584_a_373913]
-
primesc, am adormit într-un târziu, fără a izbuti să-l surprind pe Moș Nicolae - precum îmi promisesem - în momentul în care îmi pusese darurile lângă ghetuțe. Când am deschis ochii, lumina difuză a zorilor pătrundea cu greu prin geamul înghețat și acoperit - pe jumătate - cu perdeluțe de hârtie. Primul gând care mi-a strâns inima în ghiara nesiguranței s-a concretizat într-o întrebare rostită cu glas tare și cu o teamă nedisimulată: „A venit tata?!” Am sărit din pat
CEA DINTÂI DURERE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372612_a_373941]
-
04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă viața întreagă ar fi doar un vis, Aș alege să fie al unei nopți de iarnă... În care, înaintând în propriul abis, Aș rătăci departe, în sunete de goarnă... În călătoria pe pământul înghețat, Magia castelelor și-a nămeților prin munți, A potecilor ce, prin ele, cu greu răzbat, E dintr-o lume care leagă miracole-n punți! Lăsând în urmă orice teamă de rece, Care așează în suflete și simțiri gheață, Cu privirea
UN VIS AL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372701_a_374030]
-
cu al lui râs diabolic infinit, Devorează pădurea mohorâtă ce se-ncovoaie liniștit, Copacii triști și mohorâți de peste dealuri Se lasă abandonați la cheremul scăzutelor temperaturi. O nouă răsuflare rece iarna-și trimite, Să-și marcheze teritoriul prin frisoane tăcute, Copacii înghețați ai pădurii trosnesc adormiți, Implorând milă răsăriturilor calde și cuminți. Resimt asprimea, dar rezistă cu demnitate Ostilităților ce au gesturi necontrolate, Până-mprejur armistițiul se instalează, Iarna puterea absolută și-o demonstrează. Ca un tunet în ochii lor se rostogolește
OSTILITĂŢI LA ÎNCEPUT DE IARNĂ de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1460 din 30 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372775_a_374104]
-
fericirea din dansul fulgilor de nea: „Setos de alb, avid de curățime Flămândul suflet pacea își primește Din al ninsorii dans, din Înălțime Își soarbe fericirea și trăiește”. (Flămând de alb) Iarna ascunde un vis înzăpezit, dar și melancolie. Lacrima înghețată și chipul de fată sunt expresiile nostalgiei și speranței, dar și ale seninătății: „A înghețat o lacrimă sub gene Încremenită-n strai de promoroacă Ce-ascunde-n șoapta florilor perene Un vis înzăpezit, un chip de fată...” (A înghețat o lacrimă) Liniștea
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
el, până când frățiorul, sau surioara aflată acum în brațele mamei prelua ștafeta. Erau la masă doisprezece plus cei doi bătrâni când un nou război se porni și trei dintre fii plecară chemați de ordinele de mobilizare, doi rămaseră prin pustiurile înghețate ale Rusiei, iar cel întors fără un picior povestea, mai pe șoptite, lucruri de necrezut. Dar nu asta a fost singura încercare prin care au trecut cu toții. Schimbările ce se petreceau l-au transformat pe domnul Hans în „băi, esploatatorule
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
vorbă „moș” Dâră, Nenea sau Taica cu deosebire, cum îl învățase maică-sa să-i spună, că îi era tare drag și-l mângâia până la lacrimi o atare apelațiune - mai de-a casei - în stare să răscolească și cele mai înghețate inimi, zicea că înțelegerea lucrurilor mici și aparent mărunte ne ajută să ne cunoaștem, că noi cu ele cochetăm, ne însoțim și lângă ele ședem, că numai astfel vom înțelege măreția creației lui Dumnezeu și vom fi în miezul iubirii
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
o făptură cu înger în ea, o artistă cu tristețea în spiritul ei, cu vițele nemiloasei boli mușcând din ea ca o gură nesătulă! Se născuse pe 21 aprilie 1963, la Lupeni, județul Hunedoara , iar pe 7 august 2009, cerul înghețat și pământul negru au împărțit-o în două și și-a luat fiecare ce-i aparține. Cine n-o cunoștea pe cântăreața de muzică folk Tatiana Stepa care cânta în Cenaclul Flacăra, condus de poetul Adrian Păunescu?! Lumea a înmărmurit
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
și lumea creată, autoarea dovedindu-se a fi un condei încercat ce se dăruiește în totalitate și în profunzime poeziei și culturii române, ceea ce, cu siguranță, este admirabil. Prof. Mirela Brezuică Iarna Praf de-argint căzut pe gene, Pământul alb, înghețat, Iarna lasă-ale ei semne, Peste uliți, peste sat. Vine cu-a ei vijelie În toiagu-i lustruit, Iar pe derdeluș își suie Strigătul prelung, vrăjit. Nimeni nu vrea s-o înfrunte Sau s-o întoarcă din drum, Ea a coborât din
PRIN POARTA COPILĂRIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376184_a_377513]
-
vrând parcă să-l împingă înapoi. O liniște ciudată, deranjată doar de cântecul unui cocoș întârziat , trona stăpână peste sat. Deodată un țipat sfâșietor tulbură văzduhul, gonind păsările din cuibul lor și trezind animalele. Cerul începu să plângă în picături înghețate. Prin fața ochilor încețoșați i se perindau amintiri. Se văzu copilă, alergând desculță pe ulița plină de praf cu prietenele ei, avea buzunarele pline de cireșe și râdea ... Citește mai mult Și trandafirii au înflorit pentru ultima datăO dimineață de iarnă
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]