1,523 matches
-
uite, după gura aia de metrou e tocmai blocul pe care-l căutăm noi. Prâslea Prefectului de Ianuarie pândea însă sosirea Profesorului încă din prima zi de după Sfântul Vasile. Nu reușise să-și termine tema primită astă toamnă și acum, îngrijorat, ațintea cu binoclul, din balcon, câmpia dunăreană și bărăganul de unde se putea ivi inamicul. Într-adevăr,pe la mijloc de mai, odată cu primele cireșe, siluetele dușmanilor se conturară pe buza orizontului. Neamțo dracoli, șuieră prâsleanul și pe nesimțite trase cuiul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foarte uzate pe care cel cu „Michelin“-ul le refuză preferând bani. Țăranul cu cireșe aude și el vestea și vine să cumpere cele două anvelope uzate. — Da’ ce faci bre, cu ele, nu vezi că e găurite? - Îl Întreabă, Îngrijorat, un vânzător de oglinzi de buzunar. — Ehe, zice țăranul și pleacă. Într-adevăr, câte nu se pot face cu o anvelopă uzată. Puii de o zi ciugulesc cu mare plăcere mălaiul amestecat cu urzici dacă e pus Într-un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
casetă nepotrivită, spuse ea. Dacă e construită pentru curse, viteza e prea mare pentru dumneata. E chestie de ritm. Asta e probabil făcută pentru circa nouăzeci de rotații pe minut și dumneata probabil că faci mai degrabă șaptezeci și cinci. Norman părea îngrijorat. — E grav? — Nu chiar. Ai noroc. Lanțurile se schimbă separat. Ai nevoie de o cheie și poți să ți-l aranjezi singur. Fiona se ridică. E o idee. — Poți s-o încerci dacă vrei, spuse Norman. Să-mi spui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împarți cu nimeni într-o zi ca asta. E o minunăție. — Nu pentru asta am venit aici. — O... — Nu. Am venit... din motive de sănătate, le-am putea numi. Nevoia de a se mărturisi cuiva deveni brusc puternică. Sunt foarte îngrijorat, abia așteptam să-ți spun. Am încercat să aflăm câte ceva de la doctori, dar durează de luni de zile: febră, transpirații nocturne, dureri de gât cumplite. M-am gândit că o schimbare de peisaj i-ar prii - înțelegi, aer de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce nu-l poate împiedica să nu se întrebe, oarecum bănuitor, dar și îngrijorat, dacă nu cumva în spatele unor tăceri se ascunde o anume suferință... În sfîrșit, lăsînd deoparte aceste nelămuriri (pe care le consideră destul de „importante”), Profesorul trebuie să recunoască în sinea-i că Teodora intră tot mai mult în gândurile sale, devenind
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ar fi cîștigat atîtea victorii. Așadar, pentru a nu trebui să jefuiască supușii, pentru a putea să se apere, pentru a nu ajunge sărac și disprețuit, pentru a nu fi nevoit să devină lacom, principele nu trebuie să fie nicidecum îngrijorat de faima de zgîrcit pe care și-ar face-o. Acesta este unul dintre viciile care îi îngăduie să domnească. Iar dacă cineva ar spune, dimpotrivă, că Cezar a ajuns împărat prin dărnicia lui și că mulți alții au urcat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și după aia stăteam toată ziua pe drumuri. Am Învățat repede să vorbesc franțuzește. E o limbă ușoară. Cum am ajuns la Maisons, bătrânul a scris la Milano să-i trimită permisul și până să-i vină a fost foarte Îngrijorat. Stătea toată ziua la Café de Paris cu toată gașca, erau o grămadă de tipi pe care-i știa de când concurase În Paris, Înainte de război, care stăteau În Maisons și aveau tot timpul, pentru că munca la grajduri, În ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
descurca foarte bine cu cele două banderillas. La următoarea repriză o sa aibă un taur foarte În formă. Era un taur bun. Până acum fusese prea ușor. Doar treaba de la sfârșit, cea cu spada, Îl Îngrijora. De fapt, nu era chiar Îngrijorat. Nici nu se gândea la asta. Doar că, stând acolo, Îi era deodată foarte teamă. Urmări taurul, făcându-și planul pentru partea cu faena, pasa cu mantia roșie menită să-l obosească, să-l aducă mai la Îndemână pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată Îngrijorat? — Nu din cauza asta sunt Îngrijorat, pentru că-i ceva extrem de simplu. — Atunci o s-o fac. Pentru că nu-mi pasă de mine. — Ce vrei să zici cu asta? Că nu-mi pasă de mine. — Ei bine, mie-mi pasă. — A, desigur. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se de pe butoiaș]: Nu, hai să mergem. Mă simt ca dracu’-n seara asta. Primul soldat: Hai, un rând și gata. Al doilea soldat: Nu, haide. Plecăm. Noapte bună, George. Trece astea la mine. Cârciumarul: Noapte bună, domnilor. [Pare puțin Îngrijorat]. Nu mi-ați putea plăti totuși ceva, locotenente? Al doilea soldat: Ce dracu’, George! Miercuri e ziua de plată. Cârciumarul: E-n ordine, locotenente. Noapte bună, domnilor. [Cei trei soldați ies pe ușă] [ În stradă] Al doilea soldat roman: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când la pulpa piciorului rănit a văzut o pată... „Ce s-o fi întâmplat cu rana? În momentul când m-o pansat la plecare mi-o spus că rana îi prinsă... De nu s-or fi smintit oasele” - gândea Toaibă îngrijorat. Marandă, ia uite-te aici la picior și spune-mi dacă rana s-o desfăcut. Cu ochii larg deschiși, femeia a privit locul arătat. Fiind neobișnuită cu astfel de răni s-a cutremurat: Nu știu ce să-ți spun, Toadere. Văd că
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei, pentru a umple golul ce se ivise dar și pentru a-mi mărturisi satisfacția cu privire la rezultatul consultului medical, cu gîndul mai mult la tatăl ei care mă rugase, Îngrijorat, pentru acest serviciu. - Bine că ești sănătoasă! Ea zîmbi: - Știam că n-am nimic. Rămăsei uimit: - Cum adică? Și tatăl tău era atît de Îngrijorat pentru tine! - De asta e tată! zîmbi din nou, vădit măgulită de invocata grijă paternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
atât mai bine. Bărbatul îi întinse pumnalul gladiatorului, care îl luă și îl vârî în haină. — Adio, zise bărbatul, însă gladiatorul nu răspunse. Bărbatul veni lângă Valerius, care pornise deja. — Așteaptă. Apucă din nou frâul calului. — Ai grijă, îi spuse îngrijorat. Ai grijă. În pădurile astea sunt monștri... spirite rele. Nu știu cum o să te aperi. Dar cu asta... - și scoase din traistă o amuletă... Ia-o, te va apăra de spirite și, poate, de oameni. Valerius privi amuleta. Era o piatră plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă nu te-aș fi închis. Crezi că aici nu sunt spioni care să-l informeze pe împărat despre toate câte se întâmplă? Crezi că vreau să pierd bunăvoința lui, tratându-te ca pe un oaspete de seamă? întrebă, privind îngrijorat spre draperia de la intrare. În definitiv, ești doar un bărbat care trebuie să devină secutor. Se ridică deodată, se apropie cu pași ușori de draperie și o dădu deoparte. Întâlni privirea impasibilă a santinelei. Lăsă draperia să cadă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau să prepare mâncarea. O plasase în așa fel încât să-i poată supraveghea pe servitori, dar destul de departe pentru ca aceștia să nu-l poată auzi. — Nu știu ce credeți voi, zise îngrijorat, dar eu regret vremurile de la Colonia Agrippinensium. Acolo eram în siguranță, eram departe, într-o provincie sigură... Aici suntem chiar în centrul puterii, iar să fii în centrul puterii, știți și voi, e ca și cum ai sta pe marginea unui vulcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în când spre el, cercetând la lumina lămpii plasturele de pe umărul drept. Deși rana făcută de ucigașii tocmiți de Vitellius fusese cauterizată, se redeschisese și se infectase. — Lachesis e pe moarte, șopti Titus. Errius Sartorius, care tocmai intrase, se aplecă îngrijorat deasupra lui Antonius, temându-se că va vedea semnele morții pe chipul celui care în doar o lună, din Pannonia până la Cremona, obținuse victorie după victorie, ultima fiind cea de la Bedriacum, în care augurii văzuseră începutul căderii lui Vitellius. — Augurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bărbatul. De aceea Mucianus vrea să te elimine. Ești un adversar care îi poate pune în primejdie ascensiunea politică, și va face orice ca să te înlăture. Martialis - așa se numea bărbatul, care era un poet faimos - îl privea pe Antonius îngrijorat. — Trebuie să știi să te aperi. Vitellius știe în ce cuib de vipere vei intra și presupune că și tu știi. De aceea îți oferă o cale de ieșire, propunându-ți să treci de partea lui. Nu înțelege că toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
conține și erori, inexactități inerente sau afirmații care se mai cer verificate, dar un lucru e clar, îl spune Iachim și subscriem la el: moldoveanul (românul) nu poate o clipă să nu fie și să nu rămână profund și pururi îngrijorat... Iar dacă Ion Iachim făcând literatură eseisti că d in Istorie, o face cu durere, dar și cu multă responsabilitate, aceasta se întâmplă pentru că el în mulțimea expresiilor cru de - și de data aceasta - nu ocolește deloc adevărurile vieți i
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de estetică, cu deosebire a nasului de oameni ce lucrează subversiv cu intelectul, desfăceau, pe la unsprezece noaptea, o conservă de pește lîngă pomenita fîntînică din perimetrul staniței Dunav. FÎntînica n-avea apă. Privind În jur, unul dintre ei a remarcat Îngrijorat străzile pustii. Replica partenerului de conservă s-a dovedit a fi pe măsura evenimentelor ce-aveau să vină: ei și, doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
telefon. Știu niște tipi pe-acolo. Doctoru-i neamț? — Așa e. E neamț. Nu vorbit prea bine engleza. Exact atunci se apropie chelnerul. Era un bătrîn chelios și de o politețe demodată, pe care războiul nu i-o schimbase. Era foarte Îngrijorat. Am un fiu plecat pe front, spuse. Altul a fost ucis. Și acum mai e și chestia asta. — Este problema ’mneavoastră. — Și tu? Ți-am zis deja și ție. — Eu am intrat doar ca să beau ceva Înainte de cină. — Iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru că nu putea gîndi. Era foarte nobil și adora să se lupte. Deci, ce s-a mai Întîmplat cu el? Proprietarul lui, dacă se poate spune că cineva posedă un așa animal, știa ce taur grozav are, dar era totuși Îngrijorat pentru că Îl costa enorm, de vreme ce se tot lupta cu ceilalți tauri. Fiecare taur valora peste o mie de dolari, dar după ce se luptau cu marele taur ajungeau să valoreze sub două sute și uneori chiar mai puțin. Așa că bărbatul, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decît sîntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000 nu ne faci și nouă o gustare Bruce? Încep să fiu puțin Îngrijorat 0000000000000000 fiindcă nu prea mănînci. GÎndește-te la mine, nu la tine. Toate zgomotele alea din capul tău, voci care strigă să le dai atenție. Ei bine, cum nu primesc nici un răspuns de la tine, aș putea să continui bine-mersi cu povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-și mîna. Ea scrîșnește din dinți și tu la fel, pentru că te doare, iar tu Îți dai seama că ar fi trebuit ca mai Întîi s-o mîngîi, s-o umezești ca să ți-o bagi mai ușor, dar ești disperat, Îngrijorat să nu se răzgîndească În ultima clipă sau să nu vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
că-l va duce la capătul călătoriei lui, care trebuia să fie începutul unui destin, începutul unei vieți ghidate de principii și reguli noi, cu totul străine de ceea ce trăise până atunci. Era emoționat de prezența în Iași și, puțin îngrijorat. Îl aștepta examenul de admitere la o instituție de prestigiu din capitala Moldovei. El venea dintr-o zonă tare vitregită, conștient de pregătirea lui școlară, precară, față de a ieșenilor sau a celor din alte orașe, care nu aveau acasă altă
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
făcut un gest pe care nu știu cum să-l calific. L- au imobilizat pe pedagog și, la rândul lor l-au tuns în fața întregului internat. - Cum așa... Dar pedagogul nu-i tot un fel de profesor? Adevărul este că era puțin îngrijorat. Văzuse uniforma impresionantă a elevului, cu petlițe, și nu-și putea închipui un altul asemeni lui, în postura de frizer adhoc. Imaginea cea mai realistă a prototipului de elev trebuia să fie, după mintea lui, a unui băiat stând disciplinat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]