1,786 matches
-
că povestea nu e întru totul adevărată, memoria poate juca oricui feste, mai ales în momente de presiune, se gîndește, prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-ți dragă în fire, o întrerupe Tușica, ce tot îndrugi acolo, o întreabă. Am lungit-o prea mult în spațiul ăsta închis, i se pare Angelinei, nici aer nu mai avem, haideți s-o luăm din loc pînă nu se îngroașă gluma, spune. Ufff, dacă ar fi așa de simplu, n-are încotro decît s-o spună cu voce tare, asta este, ufff, în situații din astea limită trebuie să tragi de timp, să amăgești, să înșiri vrute și nevrute, doar ca să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fost mai dibaci decît tine și a dat-o la întors cu telefoanele lui, jucînd rolul unui individ chiar mai prost decît era în realitate. Numai tu nu te-ai putut adapta pentru că aveai prea multe pe conștiință, gluma se îngroșase, nu mai era aceeași situație ca cea de lîngă Pitești, transportorul era de data asta împotmolit de-a binelea. De acum înainte contez pe tine, ți-a zis Piticul, o să ajungem departe, și tu, ca un militar devotat, la ordinele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
joc, ai făcut-o fiindcă așa ai vrut. — Bine, bine, se mai liniști puțin Timișoara, dar totuși spune-mi acum ce mai e? Ce s-a mai întîmplat că vrei să te răzgîndești? Să nu-mi spui că s-a îngroșat gluma cu femeiușca, că nu mai poți face față, pentru că nu te cred. — O spui serios sau faci pe prostul? Am eu față care să se sperie de niște fufe? Adevăru-i că e mult mai groasă, și crede-mă că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vreo cinci sau șase trunchiuri de copac cu tot cu crengi aruncate parcă din cer unele peste altele. Astea sînt piesele de rezistență, în rest vorbim doar de mărunțișuri îngrămădite, înfundate, aruncate peste tot, fie pentru a astupa breșele, fie pentru a îngroșa sau supraînălța bariera. Cîteva cupe de moloz, o sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se prelingă cîțiva stropi negri. — Vă împușc ca pe cîini! țipă Tîrnăcop dîndu-se un pas în spate, scoțîndu-și cu repeziciune pistolul mitralieră de pe umăr, îndreptîndu-i țeava în direcția celor doi. — Ți-ai pierdut mințile? zise Bulgarul dîndu-și seama că se îngroașă gluma. — Să-mi spuneți acuma de ce m-ați adus aici, continuă Tîrnăcop, altfel jur că vă scap de-o grijă, adăugă mișcînd cu degetul mare siguranța armei. Nu tu ai spus că vrei să vii cu noi? începu să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și oceane. Ajunse la Austria, o țară mică cât un petec de pantalon rupți În genunchi. Capitala Austriei e Viena. Ce urmează după asta? În mintea sa se făcu un gol În care cădea de la Înălțime același cuvânt: Viena, Viena. Îngroșa conturul țării sufocând astfel viața ce pulsa Înăuntrul ei. El Însuși se Învârtea În golul propriei sale memorii ca Într-o gaură neagră gata să Îl Înghită pentru totdeauna. Îl cuprinse un soi de amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
A luat mâna lui Iacob și a pus-o pe rotunjimea pântecului, iar el, tată a zece fii, a plâns. A început s-o supere spatele. Sânii ei micuți au devenit mai mari și dureroși. Gleznele ei perfecte s-au îngroșat. Dar tot ce ținea de neplăcerile femeilor însărcinate era pentru ea o fericire. A început chiar să cânte în timp ce avea grijă de focuri sau când lua fusul să toarcă. Familia a fost surprinsă de sunetul dulce al vocii ei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună zi descoperă că nu mai știe care i-a fost vocea adevărată”. Mă opresc la această însemnare care pare scrisă de mine de la primul la ultimul cuvânt! Ceea ce mă tulbură. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frumoasă, strălucitoare, iar marea scânteia. Numai fumul și funinginea îmbolnăveau acea dimineață luminoasă, prin care pescărușii zburau liniștiți, fără să le pese de focul ce mistuia azilul. Un geam s-a spart, pocnind probabil din pricina căldurii. Apoi fumul s-a îngroșat și aproape nu mă mai puteam orienta. Mergând la întâmplare pe coridoarele întunecate de fum, m-am pomenit din nou în pragul sălii cu oglinzi. M-am hotărât să intru și să-l scot totuși pe Bătrânul. „Hai, ieși afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apoi cade în fum. - Zeul a intrat în pămînt! rosti Utnapiștim. Numaidecât se auzi de departe un bubuit surd și prelung, și din gura muntelui, unde căzuse luntrea, țâșni un potop de flacără, de scântei și de fum. Fumul se îngroșă repede într-un stâlp care se vedea bine și din depărtare, iar apoi capătul de sus al acestui stâlp se umflă, alcătuind o ciupercă uriașă ce acoperi curând zarea. Apoi creasta muntelui se despică și din uriașa crăpătură (călătorii cunoșteau
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
luntrea țâșni în adâncimile de sus, ducând cu sine doi copii ai gliei, întîia oară desprinși de țărâna care-i născuse. Puțin mai târziu, din Piscul Sfânt, mai sus de podișul de unde zburase, fumul subțire și plăcut de altădată se îngroșă, apoi cu un bubuit asurzitor se năpusti spre cer un stâlp de pulbere aprinsă, și în câteva clipe tot piscul se nărui. Muntele Vulturilor rămase fără piscul său sfânt. Cărțile și zidurile și lespezile din palatul Marelui Preot erau acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Întâmplat Între ei, decât, În mod straniu, ca să declare că oricum nu contează. Cu speranța că totul se va limpezi mai târziu, Minnie merge mai departe cu lectura, dar, cu cât se adâncește mai mult În povestire, cu atât se Îngroașă pâcla confuziei ei. După o vreme, cele două personaje primesc nume și pare să se nască posibilitatea ca ele să se Îndrăgostească, dar John Marcher este un individ rece, iar May Bartram o eroină iritant de reținută. Nu se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la repetiția generală, că Rose Saker se va ridica la Înălțimea lui, dar și le Înăbușise. Acum, toată siguranța actriței se risipise și se uită cu groază În priviri la Alec, când intră. Aceasta afectă jocul lui, care Începu să Îngroașe rolul mirelui nerăbdător, Într-o Încercare disperată de a concentra din nou atenția publicului asupra piesei. Florence abia dacă mai putea privi. Ba chiar Închise ochii și ascultă, așteptând cu degetele Încleștate ieșirea dnei Saker. Dar și scena următoare decurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plaja miraculoasă pe care, odinioară, descântatul pârâiaș Bucureștioara se vărsa cu vreo 150 de ani în urmă, 104 DANIEL BĂNULESCU precum un șuvoi de curent electric, delicat și constant, în cămările de apă ale petrecărețului râu Dâmbovița. Pe această plajă, îngroșată de depunerile succesive ale solzilor geologici, își distribuise, desigur, în 1892, profesorul Mina Minovici, paralelipipedele sălilor sale de disecții, criminologie și antropologie preistorică, ale proaspăt înființatului său Institut de Medicină Legală. Pentru a însemna chiar punctul în care cele două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pelerine, care-l scrutau și ele și care se împrăștiară cu agilitatea pâlcurilor de fum ale unui trib sperios. Interesul păcătos pe care-l stârnea atât în cartier cât și dincolo de frontierele versatile ale cartierului se lățea și se îngroșa zi de zi, ceas de ceas, și-n proporție înmărmuritoare de masă. Oameni de toată mâna, ce înainte poate l-ar fi scuipat cu plăcere, acum își lepădau jalbele, la capătul unor pelerinaje de zeci de kilometri, în dreptul patului său
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
veneau din numele pe care gorful îl luase din mintea lui Vultur-în-Zbor. Era un abis uriaș, un canion îngust ai cărui pereți stâncoși ajungeau până la cer. Și, tocmai pentru ca să adauge un factor temporal problematic, acesta se îngusta treptat. Stâncile se îngroșau pe ambele părți și păreau chiar să se unească deasupra, astfel încât, în timp, urmau să formeze un mormânt de piatră. La baza canionului, împreună cu Vultur-în-Zbor, se găseau doi abisinieni. Semănau cu Deggle, creatorul amintirii. Amândoi erau înalți și sobri. Purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
era o invenție caraghioasă, toată lumea voia la masă doar aluaturile lui Fatemeh, însă pentru școală, de pus în ghiozdane și pentru dimineața de după ziua de rugăciune, erau delicioase „fețișoarele“ turcului. Le îndulcea cu stafide sau, dacă nu voiai dulci, le îngroșa cu cartofi și atunci te săturai din vreo două pentru o zi. Abdullah, care zicea că n-ar ști să deseneze un câine ud, făcea pentru chifle obraji și guri largi și vesele, care surâdeau sub ochii rotunzi. Copiii le
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai salveze câte un copil, însă toate astea erau precum firele de nisip într-o mare căreia nu-i vedeai capătul. În definitiv, se credeau amândoi niște mesageri, și nu niște eroi inutili, care n-ar fi făcut decât să îngroașe numărul de gropi de la Zahra. Peste toate, mullah-ii nu își dezmințeau misiunea: în 2009, Comiteh confiscase trofeul și diplomele lui Ebadi, îi anchetaseră soțul și fiicele, emițând două acuzații de indecență și de lezare a demnității islamice pentru faptul că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pâlpâind dincolo de sticla înghețată. Atunci mulțimea înțelese că, fără vestea adusă de femeia aceea în mahala, rudele lui Bică-Jumate -lar fi înmormîntat pe cămătar noaptea, pe neștiute, și nimeni nu -lar fi dus cu atâta alai la cimitir. Rândurile se îngroșaseră, pentru că de pe Grivița mai veneau oameni care-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tras sufletul, apoi zăpada fu spulberată pe neașteptate și ridicată în niște perdele albe și înalte care se prăbușeau. Țiganii fură orbiți o clipă și întoarseră spatele viscolului. Primul vai trecuse. Când priviră în urmă, văzură o trâmbă care se îngroșa. Alerga ca o nălucă peste întinderea goală și se învîrtea, săltând la câte o adâncitură nevăzută. - Trecu sufletu mă-ti, a moartă, Anghele! glumi Neacșu. - Ducă-se... Îi răspunse celălalt cu gura înghețată, întunericul căzu deodată. Abia mai apucară să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi îngroșat genele lungi cu câteva straturi de rimel; dar, în timp ce o priveam, și-a dat cu niște pudră, mai degrabă ca să nu-i strălucească pielea decât în cine știe ce alt scop estetic, și se întoarse cu fața spre mine, considerând, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu că ar mai fi fost vreodată într-un loc ca ăsta, dar i-ar fi plăcut foarte mult când avea șaisprezece ani. Nu erau scaune, doar perne enorme, așezate pe bănci de piatră și în nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
verde În podea. Reacția mea la problematizările mistico-tenebroso-țuguiate ale celor doi fizicieni a fost una de iritare mitocănească. „Păi, dracu’ v-a pus? Intrați cu capul Înainte, ca orbeții, În tot felul de daraveri nebuloase, iar când Începe să se-ngroașe gluma, vă treziți că nu vă mai țin balamalele și o virați către metafizică și abisalități made in Japan. Hai, sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă crucea și nu vă mai lamentați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
era probabil de mult timp Îndulcită de un ceai cu rom Într-o bucătărie primitoare. Una dintre cele mai mari plăceri ale ei pe timpul verii era jocul tipic rusesc hodit’ po gribï (la cules de ciuperci). Prăjite În unt și Îngroșate cu smântână, delicioasele ei capturi apăreau cu regularitate pe masa noastră de prânz. Deși nu momentul degustării lor era important pentru ea. Bucuria ei era căutarea lor și această căutare avea regulile ei. De pildă, nu culegea niciodată bureți; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]