KorAP: Find »[drukola/base=îngrozit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...74 >

1,838 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

pînă la ultima pagină: Christine Bergeron și-o trăgea cu băiatul ei, amîndoi În picioare, pe niște patine plantate pe o podea zgîriată, din lemn de esență tare. CAPITOLUL 16 O fotografie lăsată În cutia lui poștală: sergentul Ed Exley Îngrozit și plin de sînge. Nimic scris pe verso, dar nici nu era nevoie: Stensland și White aveau negativul. Se asiguraseră astfel că nu va Încerca să le-o tragă vreodată. Ed, singur În sala comună a secției, la ora 6

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
club. Bud spuse: — Hai, poartă-te frumos, ce naiba! Îți amintești ce am Încercat să te Întreb ultima oară? Susan avea un prieten aici, În San Berdoo, chiar Înainte să se mute În L.A. CÎnd ți-am spus asta atunci, erai Îngrozită. Tot Îngrozită ești și acum. Haide. Vorbește-mi cinci minute despre trebșoara asta și-am plecat. Și n-o să știe nimeni. Ochii Hildei oscilau Între cecuri și camera anexă. — Nimeni? Bud scoase din evantai cecul de la Lockheed. — Nimeni. Haide. Ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
spuse: — Hai, poartă-te frumos, ce naiba! Îți amintești ce am Încercat să te Întreb ultima oară? Susan avea un prieten aici, În San Berdoo, chiar Înainte să se mute În L.A. CÎnd ți-am spus asta atunci, erai Îngrozită. Tot Îngrozită ești și acum. Haide. Vorbește-mi cinci minute despre trebșoara asta și-am plecat. Și n-o să știe nimeni. Ochii Hildei oscilau Între cecuri și camera anexă. — Nimeni? Bud scoase din evantai cecul de la Lockheed. — Nimeni. Haide. Ți le dau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252

peste suportabil. Și apoi că operația va avea îndată loc. Dar toate acestea într-o cadență susținută, fără timp de dezmeticire. Aproape în clipa următoare, ea se afla deja pe coridoarele spitalului, frământându-și mâinile, trasă la față, speriată sau îngrozită chiar și așteptând; și apoi se afla la capul patului, urmârindu-l cum respiră și pândindu-i tresăririle care s-o convingă de încă existența lui; apoi câteva ore acasă, cu cafele și calmante, nereușind să doarmă și simțind sprijinul fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
adică proprietatea mea, am și eu dreptul să te fut, chiar dacă ți-ai făcut plinul cu alții. Așa vorbește, mizerabil. I-am spus să plece. N-a vrut. M-a amenințat. Am fost în stare să mă împotrivesc, deși eram îngrozită. Și atunci a scos cureaua și m-a lovit, habar n-am de câte ori, s-a repezit și mi-a smuls capotul de pe mine, și a continuat să lovească, deși nu mă mai împotriveam, eram terorizată cu totul. Nu urăsc nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
înlăuntru și-l puteam ține și nu simțeam că-l port. Numai că fusese cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
nu vreau să țină mult pentru că mă îngrozește. I-am văzut și i-am auzit chinurile și în capul meu încă mai răsună urletele lui de durere care mă făceau să-mi frâng mâinile neputincioase și să-mi acopăr urechile îngrozită. L-am văzut cum se liniștește și piere. Și atunci am suferit, dar știam că pentru el totul se sfârșise mai înainte. Și mi-a fost și mie clar, cum îmi spuneai, că suferința nu e atât pentru cel care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

privește în jurul mesei. Mă întreb de ce. Nu răspunde nimeni. Nimeni nu-i întoarce privirea. — Probabil pentru că... Probabil pentru că știa... că Mortimer nu intenționa să-l omoare. Observă fețele rudelor ei, ca și cum ar fi căutat confirmarea spuselor ei. Tăcerea lor este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Rămân să te ajut, se oferi Dorothy. Am ceva experiență cu cadavrele. Ceilalți coborâră într-un alai tăcut și se adunară în sufragerie, unde Tabitha era din nou absorbită de tricotat, și domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea îngrozită pe față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Apoi își aminti ultimele cuvinte enigmatice ale Tabithei și se lumină. Credeam că eu trebuia să scriu povestea asta, spuse el, dar constat că n-o scriu. Cel puțin, n-o mai scriu. Fac parte din ea. Phoebe îl privi îngrozită. — Ce?! Michael sări în picioare, spunând: — Doamne, ce gândire lentră am! Sigur că fac parte din ea. — N-am nici cea mai vagă idee ce vrei să spui. A spus că am ochii lui: ochii tatălui meu. Nu putea vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o formă rară de friguri tropicale contagioase? Sau malarie? Poate chiar ucigătorul virus Ebola? Am zăcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
mâna lui. Nu credeam că se servește ceva atât de plebeu la o asemenea petrecere. A râs, un râs profund, din toată inima, nu un chicotit, cum mă așteptasem. — Tu chiar spui ce gândești, nu-i așa? Trebuie că arătam Îngrozită, căci a continuat: Nu, nu, asta e bine. Și este o raritate În domeniul ăsta. Nu aveam chef să beau șampanie cu paiul dintr-o sticluță, mă-nțelegi? Nu mi se pare ceva bărbătesc. Așa că barmanul a făcut săpături și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
văzut‑o pe Stef, care a venit două minute și jumătate mai târziu Împreună cu singura ei nenorocită și tâmpită de asistentă, cu o asistentă de la departamentul de modă și cu James, Împrumutat și el de la cosmetice, având cu toții o Înfățișare Îngrozită, cu brațele Încărcate de coșuri pline cu diverse obiecte. Au rămas speriați lângă biroul meu până când Miranda le‑a făcut un semn aproape imperceptibil, moment În care au Început să se târască Înainte și să facă exerciții de genuflexiuni. Dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
modern, argintiu, indicau faptul că Întreg apartamentul nu fusese creat și conceput stilistic În secolul trecut de către meseriași de mare artă care doreau să‑și demonstreze uriașul talent. M‑am strecurat pe lângă camerista tremurândă și am ieșit pe hol. Băiatul Îngrozit și‑a făcut din nou apariția. — Poți să mă conduci, te rog, În camera mea? l‑am Întrebat cât am putut mai blând, dar el a crezut că, În mod evident, și eu aveam să Îl bruftuluiesc, așa că a șters

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
o ciocolată Twix În geamantanul care fusese aranjat ordonat Într‑un colț, dar nu aveam timp să o caut. Trecuseră exact patruzeci de minute de când primisem ordinul de atac. Era momentul să văd dacă trecusem examenul. O altă - dar la fel de Îngrozită - cameristă mi‑a deschis ușa și mi‑a făcut semn să intru În living. Ar fi trebuit, firește, să rămân În picioare, dar pantalonii de piele pe care Îi purtam Încă din ziua precedentă păreau să mi se fi lipit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

cînd vă veți duce la cinema, domnișoară Langrish, ar trebui să Încercați ceva. Întoarceți-vă capul și uitați-vă peste umăr. Ce o să aflați? Multe figuri, toate luminate de lumina neliniștită, schimbătoare a lucrurilor care pier. Ochi ficși, larg deschiși, Îngroziți, terorizați, pofticioși. Așa este, vedeți dumneavoastră, spiritul neevoluat, subjugat de simțurile materiale, de ficțiuni și visuri... Vorbea pe un ton scăzut, egal, captivant. CÎnd ea nu Îi răspunse, el se apropie și-i luă mîna cu delicatețe. Cred că dumneavoastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
băieții lor i-au ieșit hîrtiile de divorț azi și au nevoie de fete, de multe fete. Strîng provizii de săptămîni, așa că va fi o chestie de milioane. Abia avem timp să ne schimbăm, haide. Viv se uită la ea Îngrozită. — Glumești, zise ea. Nu pot face față la așa ceva. Arăt ca naiba! — O, dă-ți cu puțin Max Factor, spuse Betty, În timp ce-și trăgea paltonul pe ea, și tipii de la minister n-or să observe. O luă pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
umplu o oră sau două. Știi la ce mă refer, zise Helen. Își ridică privirea din nou și Kay văzu că era pe punctul de a plînge. Nu poți să stai cu mine În noaptea asta, Kay? — Helen, zise Kay Îngrozită. Ce s-a-ntîmplat? — Doar... nu știu. Aș vrea să poți sta cu mine, asta-i tot. — Nu pot. Nu pot. Trebuie să intru-n tură. Știi că trebuie. — Mereu ești acolo. Nu pot, Helen... Dumnezeule, nu te uita așa la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
În plus contau. Se duse la ușă și-l chemă pe Reggie și le explică amîndurora că, datorită elementului suplimentar de risc, va trebui să le ceară peste onorariul obișnuit. — Încă zece lire, mi-e teamă. — Zece lire? spuse Reggie Îngrozit. — Înțelegeți că, dată fiind legislația, riscul pe care mi-l asum este foarte serios, zise el depărtîndu-și mîinile. — Prietenul meu mi-a spus șaptezeci și cinci. Nu am decît șaptezeci și cinci. Șaptezeci și cinci ar fi fost de ajuns acum o lună. Aș mai Îndrăzni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
nu știi?“ răspunse persoana. „E Alarma pentru Taur.“ „Taur?“ Întrebă ea. „Taurul german,“ spuse vocea. Înțelese brusc că „taur“ era o armă nouă și terifiantă. Se Întoarse Înspăimîntată, dar În direcția greșită, sau nu așa cum trebuia. „Uite-o“, zise vocea Îngrozită - și Încercă să se Întoarcă iar, dar fu lovită În stomac și Își dădu seama că fusese străpunsă prin Întuneric de cornul terifiantului taur german. Își Întinse mîinile și-l pipăi: era neted, tare și rece; simți chiar locul unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Apoi se Întoarse spre Reggie. — Doamne Sfinte, băiete! spuse ea, vorbind Împiedicat din cauza lipsei dinților. La ce ți-a fost mintea cînd ai vrut să chemi un doctor? La naiba, aici e nevoie de-o ambulanță! — O ambulanță? zise Reggie Îngrozit. SÎnteți sigură? Acum, pentru că era ea acolo, bătea În retragere. — Ai auzit ce ți-am spus, spuse femeia. Uite ce față are! A pierdut jumătate din sînge. Un doctor n-o să fie În stare să-l pună la loc, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
c-o să mi se facă rău. A trebuit să-i aștept să adoarmă. Apoi am crezut că-i cineva În casă. Auzeam bărbați umblînd - pași, șoapte. Credeam că taică-meu adusese poliția. N-ar face așa ceva, nu crezi? zise Duncan Îngrozit. — S-ar putea. Atît de tare mă urăște. — În toiul nopții? — Bineînțeles c-atunci! zise Alec pierzîndu-și răbdarea. Așa vin ăștia! Nu știai? Atunci cînd te-aștepți mai puțin. Își curmă vorbele brusc. Duncan se uită la ușă, amintindu-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

pe Em În fund În pat, cu mânuțele la urechea stângă. Vomă peste tot: pe cămășuța ei, pe plăpumioară - of, Doamne, plăpumioara Barbarei - pe păturică, pe oaie, pe hipopotam, chiar și În păr. Se uită la mine cu o privire Îngrozită și rugătoare: Emily detestă să-și piardă demnitatea. Mi-e rău, mami, nu mă lăsa să-mi fie din nou rău, mă roagă ea. O duc În brațe până În baie și o țin deasupra WC-ului, având grijă să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
pe care sari În sus și-n jos. Pentru ziua fiicei mele, trebuie să nu uit să Închiriez unul. Adică, nu durează nu știu cât, dar de obicei, până-mi aduc eu aminte, e prea târziu. —Ai un copil? Pare interesat, nu Îngrozit. —Doi. Sau cel puțin așa mi s-a spus. Nu petrec atât de mult timp cu ei cât mi-aș dori. Emily face șase ani În iunie și se crede Frumoasa din pădurea adormită. Ben are un an și-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
complet și când joacă tenis, iar când toate astea nu mai sunt de-ajuns, se supun de bunăvoie bisturiului. „Femeile astea bogate și casnice fac jogging ca să supraviețuiască“, spune Debra și are dreptate. Femeile astea nu sunt Îndrăgostite, sunt Îngrozite: Îngrozite că dragostea soțului le va scăpa printre degete și va ateriza pe vreo copie a lor mai tânără. Ca și mine, se ocupă de administrarea activelor, dar activele mele sunt cea mai mare parte a resurselor lumii, pe când ele au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]