4,562 matches
-
fost probabil motivat de imposibilitatea de a preveni sau combate jefuirea sistematică de bogății a mormintelor Faraonilor. A considerat ca fiind mai importante mumiile decât celelalte bogății conținute, ascunzătoarea neconținând decât puțin mobilier funerar. Pinedjem al II-lea a fost înmormântat după mumificare într-o cameră a ascunzătorii de la Deir el-Bahri, alături de soții și alți membri ai familiei sale; în aceeași cameră mai sunt și mumiile altor personaje importante din epocă : Pinedjem I și Siamun.
Pinedjem al II-lea () [Corola-website/Science/314551_a_315880]
-
Doar sarcofagul împăratului Francisc Iosif I este din piatră, toate celelalte sunt din metal. Prima înhumare a avut loc în anul 1633, când au fost aduse aici sarcofagele împăratului Matthias și ale soției sale, împărăteasa Anna. În 1989 a fost înmormântată aici împărăteasa Zita de Bourbon-Parma, soția ultimului împărat al Austriei, Carol I. Ultima înmormântare a avut loc la 12 ianuarie 2008, când a fost depus corpul neînsuflețit al lui Karl Ludwig von Habsburg, fiul cel mai tânăr al împăratului Carol
Cripta Capucinilor din Viena () [Corola-website/Science/303665_a_304994]
-
în timpul nopții, apoi au pornit din nou, asfixiindu-l atât pe el, cât și pe soția sa care a murit pe loc. El a fost găsit în comă și a fost internat în spital, unde a murit. Grigore Hagiu a fost înmormântat la 16 februarie 1985.
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
sa, născută în Liban, a petrecut majoritatea vieții ei în orașul Nadjef. În anul 1979 tatăl a fost concediat de regimul Saddam Hussein și a fost nevoit să plece în exil la Londra, unde ulterior a murit și a fost înmormântat. si-a petrecut copilăria in cartierul de est Qarada al Bagdadului. El a învățat la liceul Al-Idadiya al Markaziya. În 1967, la 15 ani, a aderat la Partidul „Apelul Islamic” „Dawwa”. Al-Abadi a studiat ingineria electrotehnică la Universitatea tehnică din
Haider Al-Abadi () [Corola-website/Science/334920_a_336249]
-
au fost uciși. O numărătoare a înmormântărilor publicată într-un articol din octombrie 2006 al publicației Asia Times Online, întemeiată pe numărul de înmormântări Hezbollah observate, a sugerat că numărul deceselor a fost de 184. Cu toate acestea, Israelul a înmormântat trupurile a cel puțin 6 luptători Hezbollah capturați în timpul războiului, iar rămășițele acestora au fost restituite cu prilejul schimbului de prizonieri din iulie 2008, împreună cu rămășițele a numeroși libanezi și militanți palestinieni uciși înainte de începerea războiului. Analistul specialist în probleme
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
atacurilor aeriene israeliene. Mai multe mijloace de comunicare în masă, citând surse libaneze, au relatat că trupurile a nu mai puțin de 9 soldați ai Gărzii Revoluționare din Iran uciși în luptă au fost transportate din Siria pentru a fi înmormântate în Iran. Săptămânalul Aviation Week a arătat că actele găsite asupra soldaților uciși au ajutat la identificarea acestora ca membri ai Gărzii Revoluționare din Iran. Analistul Ben Moores a declarat că membrii Gărzii Revoluționare din Iran uciși sunt numărați printre
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
Gaido au fost ținuți pe crucișătorul "Nagara" (sau pe distrugătorul "Makigumo", după alte surse). Se crede că au fost uciși mai târziu. Nagumo a menționat în raportul său că Osmus a murit pe 6 iunie, iar trupul acestuia a fost înmormântat în mare. Nagumo a notat că a obținut informații, inclusiv referitoare la forțele inamicului, dar nu menționează nimic despre moartea lui O'Flaherty sau a lui Gaido. O'Flaherty și Gaido au fost legați de canistre de combustibil umplute cu
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
și Emanuel (Manoli), născut în 7 octombrie 1885 la Peleș. Wilhelm Kremnitz moare la 31 iulie 1897 la Peleș datorită unei crize cardiace în timp ce-l îngrijea pe prințul moștenitor Ferdinand bolnav de tifos exantematic. În semn de recunoștință a fost înmormântat pe domeniul regal, pe partea Bucegilor dinspre șoseaua Sinaia - Poiana Țapului, în apropiere de cascada Urlătoarea. Recent, mormântul a fost mutat în parcul localității. Deși viața în România îi era asigurată, având o rentă anuală acordată de regele Carol I
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
sau doar în trecere, și având o corespondență sustinuță cu personalități din România, Mite Kremnitz revine pentru o scurtă periodă doar în anul 1912. Bolnavă, Mite Kremnitz s-a stins din viață la data de 18 iulie 1916. A fost înmormântată la Berlin, mormântul fiind însă distrus în cursul bombardamentelor din cel de-al Doilea Război Mondial. Indirect însă, legăturile Mitei Kremnitz cu România vor fi reluate în decursul Primului Război Mondial. Cei doi fii sunt înrolați în Armata Imperială și intră în
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
Ambele au fost lovituri, teribile pentru familia Romanov. Arhiducele Joseph a construit un mausoleu dedicat soției lui, însă curtea austriacă a a refuzat înmormântarea ei într-un cimitir catolic. Prin urmare, sicriul Alexandrei a rămas neînmormântat până când guvernul rus a înmormântat-o în Ungaria. În timpul Congresului de la Viena, frații ei Alexandru I, Maria Pavlovna și Ecaterina Pavlovna au vizitat mormântul surorii lor. Arhiducele Joseph s-a mai căsătorit de două ori și a avut mai mulți descendenți.
Alexandra Pavlovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317769_a_319098]
-
Alexandra a suferit o fractură de bazin iar la 21 ianuarie, a murit la Spitalul St. Elizabeth din Youngstown, Ohio, ca urmare a complicațiilor survenite în urma fracturii bazinului, accident survenit chiar în chilia mânăstirii unde a locuit de la început. Este înmormântată în Mânăstirea „Schimbarea la Față”. Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul "Trăiesc din nou". Conjucturile politice ale timpurilor, revoluția din Spania și decizia lui Carol al II-lea ca descendenții din familia
Ileana, Principesă a României () [Corola-website/Science/302860_a_304189]
-
a fi trimis acolo. Conrad l-a trimis pe fiul său, viitorul rege Conrad I al Germaniei, împotriva inamicilor săi, frații Gerard și Matfrid, în 906. El însuși a căzut ucis în lupta din apropiere de Fritzlar și a fost înmormântat în biserica Sfântului Martin din Weilburg. El a lăsat o văduvă pe nume Glismod sau Glismuot, care a murit în 26 aprilie 924 și a fost înmormântată alături de Conrad. Glismod ar fi putut fi rudă cu ducii thuringieni timpurii (poate
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
însuși a căzut ucis în lupta din apropiere de Fritzlar și a fost înmormântat în biserica Sfântului Martin din Weilburg. El a lăsat o văduvă pe nume Glismod sau Glismuot, care a murit în 26 aprilie 924 și a fost înmormântată alături de Conrad. Glismod ar fi putut fi rudă cu ducii thuringieni timpurii (poate o fiică a ducelui Thachulf), oferind astfel soțului ei pretenția ereditară asupra Thuringiei. Conrad și Glismod, pe lângă Conrad I, au mai avut doi fii: Eberhard și Otto
Conrad de Thuringia () [Corola-website/Science/325409_a_326738]
-
musulmanilor din India, care a murit la Londra în anul 1931. De asemenea, în acelaș an a permis un gest asemănător față de fostul rege hașemit al Hedjazului, Hussein Ibn Ali, care murise în exil la Amman. În 1934 a fost înmormântat acolo și unchiul muftiului, Mussa Khatem Al Husseini, fost primar al Ierusalimului și el însuși lider al mișcării naționale palestiniene. În cursul Războiului arabo-israelian în Palestina în anul 1948 Legiunea iordaniană a pus stăpânire pe Muntele Templului. În urma eșecului Operației
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
in iulie 1138 Henric a fost privat de ducatele sale. În 1139, Henric a reușit să îi alunge pe dușmanii săi Hohenstaufeni din Saxonia și se pregătea să atace Bavaria, când a murit subit în abația Quedlinburg. El a fost înmormântat în biserica de la Königslutter, alături de socrii săi. Fiul său, Henric Leul, nu atinsese încă vârsta maturității. Ducatul de Bavaria a fost acordat de către Hohenstaufeni markgrafului Leopold al IV-lea de Austria, frate vitreg cu regele Conrad al III-lea. Saxonia
Henric al X-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325110_a_326439]
-
1924, la vârsta de 40 de ani. Cauza oficială a decesului este insuficiența cardiacă, dar motivul invocat de Max Brod va fi înfometarea, cauzată de neputința de a mai înghiți. Trupul lui Franz Kafka este adus în orașul natal și înmormântat în Cimitirul Evreiesc Nou din cartierul Praga-Žižkov la 11 iunie 1924. O ultimă scrisoare adresată de Kafka prietenului său Brod conține următorul îndemn: Max Brod nu va supune, din fericire, opera inedită a lui Kafka (care conține restul "Americii", "Procesul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
voievodului Ștefan cel Mare, sora cneazului Simion Olelkovici și fiica principelui Olelko. Căsătoria a avut loc la data de 5 iulie 1463 și a luat sfârșit prin moartea Evdochiei. Spre deosebire de celelalte soții ale lui Ștefan cel Mare care au fost înmormântate în gropnița bisericii mănăstirii Putna, Doamna Evdokia de Kiev își are mormântul în incinta Bisericii Mănăstirii Probota din județul Suceava. Inițial, se pare că mormântul acesteia a fost la Biserica Mirăuți din municipiul Suceava, aici găsindu-se, cu ocazia lucrărilor
Evdochia Olelkovici () [Corola-website/Science/308948_a_310277]
-
ocupat Corfu și Cefalonia cu sprijinul Ragusei și al celorlalte orașe din Dalmația (care se aflau sub stăpânirea regelui Dimitrie Zvonimir al Croației), ]ns[ a murit de febră odată cu 500 de cavaleri normanzi la 17 iulie 1085. Guiscard a fost înmormântat în mausoleul familiei Hauteville din abația Sfintei Treimi din Venosa. Numele orașului Fiscardo din Cefalonia își datorează numele lui Guiscard. Guiscard a fost succedat de către Roger "Borsa", fiul său din căsătoria cu Sichelgaita, în vreme ce Boemund, fiul său mai mare, dar
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
dări, a câștigat încrederea și mulțumirea țării. A construit lângă București Mănăstirea Văcărești, a obligat episcopia din Bacău să aibă o școală grecească și slavonească în schimbul veniturilor acordate. a murit de ciumă la 3 septembrie 1730 în București și e înmormântat la Mănăstirea Văcărești. Fiind un eminent literat, a scris lucrările: "Sfaturi" (manuscris), "Despre datorii" (tipărită la Londra), "Cuvânt împotriva nicotinei" (Iași, 1786), "Precuvântări la actele patriarhalicești" (manuscris).
Nicolae Mavrocordat () [Corola-website/Science/299554_a_300883]
-
declarat monarhiști în septembrie 1945, un semn clar pentru susținerea Prințului Moștenitor. A murit la "Schloss Leutstetten" în 1955, la vârsta de 86 de ani; a fost tratat ca un monarh decedat și a primit funaralii de stat. A fost înmormântat la Theatinerkirche în München, lângă bunicul său Prințul Luitpold și str-străbunicul său, regele Maximilian I Iosif de Bavaria, între prima soție, Ducesa Marie Gabrielle de Bavaria și fiul cel mare, Prințul Luitpold.
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
l-au recunoscut pe Carol al X-lea drept rege până la moartea acestuia în 1836 și pe Louis al XIX-lea ca succesorul său. Louis Antoine a murit la Görz, Austria, în 1844, la aproape 69 de ani. A fost înmormântat în cripta familiei în biserica franciscană Kostanjevica, în apropiere de Görz, astăzi în Slovenia. După moartea lui, nepotul său, Ducele de Bordeaux, care a folosit în exil titlul de Conte de Chambord, a devenit șeful casei regale a Franței.
Louis-Antoine, Duce de Angoulême () [Corola-website/Science/314109_a_315438]
-
pentru a-și consolida cetățile. În încercarea de a restabili starea proastă a Sardiniei nou achiziționată, el a restaurat universitățile din Sassari și Cagliari. Carol Emanuel a murit la Torino în 1773 la vârsta de 71 de ani. A fost înmormântat la biserica Superga. S-a căsătorit de trei ori însă toate cele trei soții au murit înainte să împlinească 30 de ani. Au existat planuri pentru o căsătorie între el și Charlotte Aglaé d'Orléans însă mama lui a refuzat
Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei () [Corola-website/Science/323271_a_324600]
-
1848, având trei rânduri de icoane, pictate în acel an de ieromonahul Ilarie. Turnul clopotniță al bisericii datează din perioada 1931-1935 când a fost construit de către parohul Ilie Anisescu. În jurul bisericii se află un mic cimitir parohial, unde a fost înmormântat printre alții pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu (1 mai 1907 - 2 noiembrie 1985), care a început pictura bisericii monumentale din Slătioara.
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
dintre războaie. Dan Grigorescu s-a stins din viață pe 15 aprilie 2008 la București, la vârsta de 76 de ani, la scurt timp după terminarea volumului său de Memorii ("Drumuri printre amintiri"), publicat postum la editura Univers. A fost înmormântat pe data de 18 aprilie la Cimitirul Bellu din București, pe Aleea Academicienilor.
Dan Grigorescu () [Corola-website/Science/302910_a_304239]
-
Bess Truman a ales o înmormântare simplă pentru soțul ei, refuzând funeralii naționale la Washington. La o săptămână după înmormântare, demnitarii străinți și oficialii de la Washington au participat la un serviciu memorial la . Bess a trăit până în 1982; ambii sunt înmormântați la Biblioteca și Muzeul Harry S. Truman din Independence. Cu referire la perpetuarea diviziunilor din sânul Partidului Democrat, la Războiul Rece și la din economie, o carte din 1952, laureată a premiului afirma că „după șapte ani de activitate agitată
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]