2,199 matches
-
lumea nu poate fi redusă la un univers familiar, cu care se poate comunica. Lumea își are forțele, ritmurile, modurile ei de a fi. În afară de drama cunoașterii există și o dramă a cuvântului. Jucându-se cu vorbele, copilul a privit înspăimântat la dezlănțuirea stihiilor, pe care a provocat-o cu descântecul său. El crede acum în puterea magică a cuvântului aducător de moarte. Poemul pornește de la o remodelare a imaginației folclorice, a imaginarului fabulos și atenționează că trebuie citit ca o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
doar de două ori. A treia femeie posedată era fiica lui Vodă, dar încercarea lui Negoiță nu dă rezultate și apelează la Acrivița, care-și descoperă această ultimă "vocație". Era o femeie cu toane, plină de istericale și de neprevăzut, înspăimântând și pe Necuratul. Caragiale creează "un portret de femeie suprademonică" (v. Fanache), și prin culoarea locală devine "un mare promotor al balcanismului". El are "gust pentru balcanitate" (Pompiliu Constantinescu), folosind termeni din vocabularul epocii fanariote, grecisme și turcisme. Două loturi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
după fuga băieților, Ilie Moromete intră într-o criză, descrisă magistral, care evidențiază adânca analiză psihologică. El judecă lumea cu asprime fiindcă i-a îndepărtat copiii și părea uimit că oamenii "în loc să se oprească, în loc să se trezească și să se înspăimânte", treceau încrezători pe drum și-l salutau. În primele pagini "timpul era foarte răbdător cu oamenii", iar în final se constată cu amărăciune: "Timpul nu mai avea răbdare". Drama lui Moromete se identifică până la un punct cu drama colectivității din
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ies la ivea lă în patul conjugal. Stana vine tocmai din satul Costești, județul Vlașca, să-și reclame ca sodomit soțul; Barbul din Dobrotești, județul Dâmbovița, se află la al doilea zapis prin care promite că nu-și va mai înspăimânta soția cu „cereri scârnave“ de sodomie; Tudor cojocarul din ma halaua Lucaci dă două zapi se de schimbare în cinci luni, pentru ca, peste alte trei luni, să accepte despărțirea cerută de soție. Atât timp cât poate fi îndreptat, sodomitul pri meș te
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
scoate în evidență clemența clericilor care trec cu vederea gravitatea fapte lor și oferă cu generozitate iertarea în schimbul unui angajament de schimbare a atitudinii. Firește că bărbatul, de regulă, nu se lasă convins numai cu atât, și pentru a-l înspăimânta i se citește pravila la litera și articole cu pricina astfel încât vinovatul să fie conștient că „după pravilă era să se pedepsească mai rău“. Dacă această amenințare nu dă rezultate se trece la metode coercitive care își arată eficiența imediat
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sale prăpastii, dar se uită în jos, spre altă și mai adâncă. Pentru Sábato-omul, hipercritic, autodestructiv, momentele depresive ocupă cea mai mare parte din existența să, fiind clipe când "totul îmi pare oribil", în care "societatea în care trăim mă înspăimânta, creându-mi senzația că e aproape imposibil să comunic cu ceilalți, de parcă am vorbi limbi diferite ori ne-am strigă de pe insule diferite, încercând să ne ajutăm prin gesturi"36. Această legătură cu ceilalți, Sábato încearcă s-o stabilească prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
găini, că de câini nu mă tem-, ―când nu sunt ochi negri săruți și albaștri-, ―cine poate oase roade, cine nu nici carne moale-, ―fiecare pentru sine croitor de bine-. În roman, proverbele și zicătorile sunt prezente la tot pasul. Înspăimântat de amenințarea moșului care-l păcălise eliberând pupăza, băiatul fuge înapoi spre Humulești zicând: ―Vorba ceea: lasă-l măi! L-aș lăsa eu, dar vezi că nu mă lasă el acum!sau ―Milă mie de tine, dar de mine mi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cea mai de la apus dintre toate cele șapte, nici o mască nu mai cuteza acum să intre; întunericul nopții se întețește mereu și prin ferestrele de culoarea sângelui o lumină de un roșu-aprins plutește în încăpere; și negrul îndoliatelor draperii te înspăimântă, iar cel care se încumentă să pună piciorul pe cernitul covor e întâmpinat de un dangănat al orologiului de abanos, un dangăt și mai solemn și mai poruncitor decât cel ce ajunge la urechea oaspeților care se resfață în dezmățul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este aceea de a motiva activitatea esențială, nu-mită "sublim". Sarcina sublimării constă în realizarea activă, în funcție de forța individuală,a țelului director al vieții, condensat de viziunea supraconștientă din imaginea misterului, simbolul "divinității". Spaima metafizică posedă o forță sublimant motivantă, căci, înspăimîntată de profunzimea misterioasă a vieții, ființa omenească resimte efemeritatea tuturor sentimentelor ei accidentale și a dorințelor multiple care decurg de aici. Animat de dorința esențială de a învinge spaima, stimulat de imaginea colectivă a misterului (divinitatea, care reprezintă teama ideal
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ființa rațională poate ajunge să trăiască în adevăr, chezășia bucuriei. Dar cauzele sînt multiple și greu de sesizat, adeseori nefiind decît presupuse, iar presupunerea implică posibilitatea de a greși, sursa spaimei. Omul primitiv, a cărui rațiune este încă rudimentară, se înspăimîntă îi fața pericolelor vocației lui, a dificultății de a-și croi drum în lumea aceasta nouă a spiritului care i s-a deschis, în lumea cauzelor și efectelor. Din cauza acestei spaime, lumea spiritului i se pare magic animată și amenințătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aspectul simbolic al legislatorului moral. Aspectul "Creatorului" rămîne misterios, rămîne mister. Numai omul puificat are atîta încredere și dragoste față de esențial, în cunoașterea sa intim trăită a misterului-legislator, încît aspectul rămas misterios, misterul creației pentru totdeauna inexplicabil, nu-l mai înspăimîntă și nu-l mai neliniștește. Poate spune că-l cunoaște pe Tată, că este una cu el, deoarece întreaga lui activitate este motivată de emoția în fața misterului. Mitul exprimă starea aceasta sufletească prin simboluri: încarnare, sanctificare, divinizare. Semnificația lor comună
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sse aventureze spre exterior”. In cazul in care adultul va acționa pedepsind copilul ceartă, bătaie pentru note foarte mici, chiar pe parcursul primului an de scoalăsau îl va eticheta ca “leneș” “nu dorește s învețe”sau ca “trișor”, acesta va fi înspăimântat de consecința negativ respingerea de către adult consolidând astfel comportamentul de retragere în sine și neîncredere. În aceastetap trebuie să-i oferim copilului spre rezolvare sarcini cu posibilități limitate de alegere, pentru a-i forma sentimentul de persoance poate acționa fărsuport
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
pe Ladima, arătându-i că adevărata mântuire nu o poate găsi decât în credința nestrămutată față de Dumnezeu și viața veșnică, Bulgăran, adept al ateismului, postulează ideea unei existențe unice, care trebuie trăită hic et nunc. În imensitatea sa, care ne înspăimântă, universul s-a ivit din hazard, după cum destinul uman este fatalmente repetitiv. Chiar dacă ar fi trăit mai multe vieți, crede Bulgăran, nimeni nu i-ar fi putut garanta lui Ladima că nu s-ar fi îndrăgostit, tot de atâtea ori
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
va pregăti cu multă conștiinciozitate pentru a doua zi. Fiind solicitat să răspundă, se va scula în picioare, dar, în clipa aceea, toată clasa va fi deja cu gura până la urechi. A.B. va da să spună primele cuvinte, însă, înspăimântat de reacția obișnuită a colegilor atunci când el se străduiește să vorbească, se va bloca și nu-și va mai aminti lecția pe care a pregătit-o atât de minuțios. Vorbele nu-i vor mai ieși din gură și va reacționa
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
de la școală, înainte de a împlini 13 ani". Cât de imperios necesară este munca efectuată cu deficienții comportamentali se vede chiar și numai din descrierea unor asemenea conduite potențiale pentru producerea unor fapte deosebit de grave, ulterior mult mediatizate de presă și înspăimântând comunitatea. (Vezi numeroasele cazuri de deschidere a focului în instituții de învățământ până și de către unii tineri fără antecedente care să pregătească asemenea evenimente.) Simpla prevenire legislativă și măsurile de protecție a actelor antisociale grave, fără a se "umbla" la
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
Michal, este asistată de îngerul ocrotitor cu singurul sentiment cunoscut de îngeri: compătimire plină de dragoste. Îngerii știu de unde și încotro curg întâmplările, începutul și sfârșitul istoriei și al destinelor urzite în ea, dar nu se amestecă și nu se înspăimântă, spre deosebire de personajele din Străveacul ..., ce se răsfrâng în șuvoiul evenimentelor, pentru a-și afla puterea, limitele și moartea. Iată-l pe moșierul Popielski, de pildă, deznădăjduit de ieșirea din minți a istoriei. Distrugerea și haosul aduse de război îi dau
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
delirantă, poetul nu exclude totuși ek-stazele, fie ele și unele à rebours. Și nici plăcerea de a-și condensa, în câteva poeme dintr-un singur vers, temele și obsesiile lirice, convertindu-le în apoftegme de o solemnitate flagrantă: "A te înspăimânta înseamnă a te în-spre-pământa". (Meditație) sau: " Nostalgia întâia prejudecată din De-o-ființa unui poet" (Facere I). Absolvent al Filosofiei ieșene, Bogdan Baghiu preferă totuși, de cele mai multe ori, formele discursive în care pe (sub)stratul metafizic se inervează accente ironice sau parodice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
palinodici? Își retrag la un moment dat creditul pe care l-au acordat elanului. Grand Papa Homer a "scris" el Iliada și Odiseea, însă le-a contrabalansat cu un Război al broaștelor cu șoarecii. Asta se cam uită. Tâlcul mă înspăimântă, chiar dacă mă face să râd: umbra lui Ahile e Mickey Mouse. Mereu un Michimaus (și un Mickey Șpagă) ne înfășoară în aura derizoriului. Comedie bufă. Dante, de care am mai pomenit, rămâne ascensional din motive dogmatice. Însă Infernul e temelia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai singure, cad pe hârtie/ într-o ordine parcă prestabilită..." (O dată cu seara). Și încă: "Pe sub arborii in floare ai întunericului pășești;/ văd semnele care-au ajuns scrum,/ pe ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vatră. Agresivitatea este, aici și în alte secvențe poetice, sinonimă cu provocarea. Căci o poezie bună, crede Cassian Maria Spiridon, trebuie să fie ofensivă, nu defensivă, să distrugă obișnuințe, nu să le menajeze: "ce rost are o poezie care/ nu înspăimântă pe nimeni/ ce rost își au cuvintele adunate/ în rânduri solemne/ când de nicăieri nu va răsuna/ focul de armă/ ce fior metafizic ar putea să se nască/ dintr-o înșiruire cuviincioasă de vorbe// nici calde nici reci Revenind la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tovarăș de suferință ca să vorbim despre Giacomo Leopardi. Era poetul nostru cel de toate zilele, iar prietenul meu vorbea despre el cu o admirație plină de patimă și melancolie. L-am revăzut acum cativa ani. Surâsul sau sardonic m-a înspăimântat: Leopardi? Acum sunt adeptul filozofiei pozitive și mă dezbar de leneșa visare și mă cuprinde o mare milă pentru acel creier bolnav.44 Realitatea din culisele acestei relatări romanțate nu invalidează nici recunoașterea, nici emulația de care s-a bucurat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o rezolve. Cercetările l-au purtat prin Grecia și Turcia unde a descoperit lucruri uimitoare și, în același timp, stranii. A fost bîntuit, hărțuit și îngrozit. Spune că, deși nu a găsit teribilul mormînt, a aflat un lucru și mai înspăimîntă tor, acela că eroul creat de "un irlandez nebun", Bram (Abraham) Stoker, Dracula, este de fapt viu, e mortul viu despre care vorbește adesea codificat folclorul Balcani lor. Prețul "epifaniilor" istorice a fost, pentru Rossi, foarte mare. Îl pierde pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
alveolare sau dentale n, ambele fără perechi surde, precedate de vocala mijlocie posterioară o, somnul presupune și o "descătușare a cuvântului", omul putându-se exprima liber numai în somn: "În somn,/ Mi se întâmplă să țip,/ Numai în somn,/ Și-nspăimântată de-ndrăzneală/ Mă trezesc -/ În liniștea disciplinată a nopții,/ Încerc să aud/ Țipete-n somnul vecin./ Dar vecinii-nțelepți/ Nu țipă decât când sunt siguri/ Că visează că dorm,/ În somnul din somn,/ Unde nimeni n-aude/ Își dau drumul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acceptase invitația lui de a lucra împreună în Provence. În noaptea aceea își taie o ureche pe care i-o duce, bine împachetată, unei prostituate. După cîteva zile petrecute la spital se întoarce acasă. Are halucinații care îl torturează, îl înspăimîntă. Alungat din Arles unde inspiră frică, acceptă să intre la azilul Saint-Paul de Mausole din Saint-Rémy. Continuă să picteze. Pentru prima oară un critic, Albert Aurier, îi remarcă pictura, în ianuarie 1890. Luna următoare, Theo îi vinde tabloul La vigne
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
bucăți de ziduri au rezistat furiei celor care, la începutul lunii martie 1244, au aprins ruguri la poalele vîrfului Montségur ca să purifice pămîntul de vreo două sute de eretici. De ce anume le este teamă oamenilor din Evul Mediu, ce posibile îi înspăimîntă, cum încearcă să le facă imposibile? Răspunsul e de găsit în ultimele urme de castrum din Montségur, vestigii ale furiei. Lumea Evului Mediu este de esență creștină. Deopotrivă religie și ideologie, creștinismul contestă și justifică lumea feudală, după cum explică istoricul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]