10,469 matches
-
el... Lucrul ăsta îi face mult bine. A aparține de ceva e un lucru nemaipomenit. Acest sentiment al „apartenenței” este ceva ce povestitorul însuși n-a simțit niciodată, dat fiind faptul că în copilăria și adolescența lui s-a simțit înstrăinat de mediul în care trăia, „ca o plantă ce tânjește să-și înfigă rădăcinile în pământ, dar știi, uite, n-am găsit încă pământul”. În alte cazuri, comparația scoate la iveală un sentiment al continuității, mai ales atunci când povestitorul, acum
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Alme sol...), dintre scepticism și creație (Quaerenti, Spre Nirvana...). Cugetările intitulate Din carnetul unui răstignit, scânteieri de gând pătrunzător, exprimă, aforistic, dialogul lui B. cu lumea. Însemnările unui peregrin sunt pagini de analiză asupra a ceea ce îl leagă sau îl înstrăinează de spațiul german al anilor de formare, o proză intelectuală, elevată, întrețesută cu trimiteri alese inspirat și vădind gust artistic. A tradus din Sappho, Pindar, Catul, Petroniu. SCRIERI: În amintirea lui Anastasie Bașotă, Vălenii de Munte, 1916; Pagini istorico-filologice, îngr
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
lunii”. Simplu meșteșugar, socotește totuși creația singura capabilă să nege limitele umane. Asemenea mărturisiri se întâlnesc și în ciclul Fluierul din cer, în care se filtrează însă trăirile colective (Cântec de moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
eu sunt al tău, iar tu ești al meu. Este o relație formală Închisă Între doi parteneri, În care fiecare se dăruiește celuilalt, acceptă să-și aparțină unul altuia și luptă Împreună pentru a menține, pentru a nu pierde sau Înstrăina această legătură. Iubirea Îmbogățește și face ca cei doi parteneri să progreseze concomitent, În aceeași direcție. Ca și În cazul prieteniei, iubirea este cunoaștere reciprocă. În ambele situații, partenerii cuplului se descoperă permanent unul pe celălalt, adâncind astfel relația dintre
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pulsiunilor, a conduitelor individuale. Orice abatere de la aceste norme morale este pedepsită. Nu poți fi și nu poți face ceea ce vrei, ci ceea ce trebuie sau mai precis ceea ce Îți este permis. Altfel, cetatea te va izola, iar tu te vei Înstrăina de cetate. De acest aspect este legată problema - extrem de complexă și cu valențe multiple În psihologia morală - exilului, pe care o vom trata În continuare. Exilul Intrarea omului În cetate marchează Începutul istoriei civilizației sale. Acest moment devine determinant atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sufletească a suferinței, resimțită ca epuizare, angoasă, depresie, disperare și Închidere; resimțirea suferinței la nivelul conștiinței morale ca o stare de suferință care apasă persoana, o Însingurează și o golește, o aruncă În disperare și adesea sfârșește prin a o Înstrăina nu numai de lume, ci și de sine Însăși. Aceste aspecte ale suferinței, care de regulă sunt asociate, trebuie considerate de către terapeut ca ținte absolut obligatorii ale acțiunii sale de restaurare psihomorală a persoanei aflate În suferință. Terapia de susținere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a făcut bogat; dimpotrivă, nu-i om căruia să nu-i fi sporit pofta de a-l avea. Cu genele umede, suspină adânc. Doar Drusus mai încearcă să-și găsească fericirea înăuntrul lui. Dar prin uneltirile lui Gallus s-a înstrăinat de ea și de soție. A ajuns să fugă de lume ca să fie singur cu el însuși. De aceea are uneori răbufniri atât de crude și violente. Cineva o apucă de fustă. — Hai odată! o zorește Agrippina. Se scoală în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu înțelegi, se strâmbă Herodes în sinea sa. O apreciază și mai mult pe Antonia pentru perspicacitatea ei. Deși femeie, a intuit că Augustus preferă să se folosească de cei pe care îi are la îndemână, decât să și i înstrăineze. Germanicus observă numai noua structură constituită pe lângă instituțiile și practicile deja existente, dar nu realizează că, deși controlată în întregime de principe, cum spune el, e concepută totuși pentru nevoile unui stat imperial... Între timp, s-au apropiat de capătul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de curând. Au mai pier dut și alți copii. Al câtelea deci? N-are nici o importanță. Va mai urma, cu siguranță, încă un lung șir de odrasle. Inima i se strânge la amintirea băiețelului lui și al Iuliei. S-au înstrăinat iremediabil unul de altul după... Pe unde o umbla Dru sus? Nu-i vede nici pe el, nici pe Iulia Livilla. Și tare i-ar mai fi făcut plăcere să-și strângă în brațe nepoțica! Se uită din nou la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru plantații" din dorința ca regiunile rurale ale Dobrogei să fie populate "de români și numai de români"1701. În același timp, "comunelor urbane (...) li s-a delimitat, gratuit, pământ îndeajuns pentru mărirea lor eventuală", dar "modul (...) cum s-a înstrăinat până acum parte din pământul comunei [Constanța, n.n.], pe care s-au format câteva strade, lasă mult și de dorit și de bănuit"1702. În aceste condiții, "comuna Constanța (...) are porțile larg deschise pentru orice scursură a Orientului, numai să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de religiune și naționalitate, au dictat pentru noua provincie un regim special de administrațiune publică"1774 dar considerau că "pe an ce trecea, se impunea ca o datorie de românizare și asimilare ca această parte a țărei să nu rămână înstrăinată de patria română pe calea așezămintelor și să fie asimilată numai pe calea îndatoririlor"1775. Având în vedere toate acestea, semnatarii memoriului solicitau "ca Dobrogea să fie reprezentată în parlamentul țării"1776 apreciind că "această cestiune rămâne la chibzuința Înaltului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
din București s-a scris că cetățenii acestui oraș ar fi decis formarea unui club politic conservator"2331. Autorii articolului dezmințeau această informație precizând că "singurul lucru ce s-ar putea face, fără a indispune pe nimeni, fără a se înstrăina simpatiile guvernelor pentru Dobrogea, ar fi înființarea unui (...) club politic compus din toți aceia care doresc (...) să lucreze pentru desființarea regimului excepțional (...) și pentru încorporarea definitivă a provinciei la patria mamă"2332. Totodată, publicația Istrul din Tulcea insera în numărul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ne învrăjbim și ne războim între noi. De ce oare e omul o ființă atât de urâtă și de meschină? În loc să devenim mai curați în sânul ordinelor noastre bisericești, se întâmplă câteodată să devenim chiar mai ticăloși decât mirenii. Ne-am înstrăinat cu totul de smerenia și răbdarea sfinților și de blândețea lor nemărginită. Noaptea trecută o ploaie zdravănă s-a abătut peste corabia noastră în timp ce pluteam în susul râului. Ropotul ei înspăimântător m-a trezit din somn. Spre rușinea mea, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Irrawaddy. Asta venise el să vadă. Undeva pe malul acestui râu stră-străbunicul lui fusese ucis. Și l-a imaginat pe Înaintașul său care semăna destul de mult cu el, pe la aceeași vârstă, având aceeași culoare a pielii, același sentiment de dezrădăcinare, Înstrăinat de soția dezamăgită, Înlănțuit de tirania unei societăți care nu Îi oferea nimic prin care s-ar fi putut distinge. Era pur și simplu Încă o rotiță din sistem. Venise În Birmania ca să lucreze la o fabrică de cherestea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările republicane amice, a lui Machado dos Santos și a lui Brito Camacha. Sidonio nu poate conta decât
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oare bărbatul să fie Dumnezeu În casa sa? Să fie Dumnezeu pentru femeia lui? Iar femeia să fie adorată de el ca o icoană? Poate că oaspetele sosit din alte galaxii se simțea În lumea lui atât de singur și Înstrăinat de toți, Încât venise pe Pământ să caute un suflet care să-i Însenineze gândurile și să-i aline durerea. Gândindu-se la toate aceste lucruri, ochii femeii se Înduioșară pentru o clipă. Apoi teama și suspiciunea puse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui o țigară, afișând un zâmbet misterios. „Prieteni, voi toți cunoașteți adevărul, sunt Însurat...! Efectiv, Încă o nevastă, ar fi prea mult pentru mine...! În acest caz, Gironda e nevasta ta omule, deci - Îți aparține. Păstreaz-o și n’o mai Înstrăina cu atâta ușurință. Femeia Îți este devotată și te respectă. Și cu asta am spus totul...” Această Întorsătură neașteptată a celor Întâmplate, avură darul să emoționeze asistența În afară de bărbatul femeii care privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
priveliști esențiale Instituie cenzura de noapte Lună plină coace toate închipuirile Sporind până la crăpatul bobului Misterul spectacolului În orașul cu tăceri înterzise Averea altor vieți Vălul cu miros de briantină Nu-mi lasă chipul Ajuns la maturitatea sacrificiului Să-și înstrăineze alba floare Nu-i dă permis de mărturisire și de expresie Între ridurile eretice Am ostenit în strigarea de sfântă nădejde Cei ce au uneltit au fost salvați Numai eu am rămas răgușită Între cruce și răscruce Aburind fereastra de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
că laptele nu e Brenac pasteurizat încă de la începuturi. Învață dragul și respectul pentru sursa de hrană. Aici, desigur, noi avem o problemă. Vaca noastră sacră se balegă pe șoseaua națională. Nu avem autostrăzi, ci ulițe pentru turme. Nu suntem înstrăinați de natură, ci încociniți cu ea, care va să zică, porcul e un model de conviețuire. Dar cum semenii noștri sunt toți în democrația românească a biosferei, ne purtăm nediscreționar și imităm toate modelele. Schisma natură-cultură aproape nu există. Ce spanac de excese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
valorile în care credeam noi, în timp ce cogeneraționalii noștri, mult mai maleabili și mult mai adecvați, își țeseau alte rețele de solidaritate la intersecția banilor cu puterea. Practic atunci s-au separat „speciile”. Și chiar dacă „fraierii” s-au mai dezbinat și înstrăinat adesea unii de alții, ei au rămas în aceeași specie (extrem de pestriți interior) și, uneori, când sunt striviți de „ceilalți” (mult mai omogeni, de altfel), își mai aduc aminte cu nostalgie solidară despre comuniunea de mai an. Însetează după ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care se sunau banii, și i se părea că perciunii din proaspăt încârlionțați, li se scutură prea cu grabă, și că prea din fugă atingeau tablele sfinte bătute în ușorul ușii... Parcă o jale o cuprindea văzându-se așa de înstrăinată între ai săi. Apoi uita totul, rămânea cu ochii ațintiți în necunoscut, și se înfiora gândindu-se la dragostea ei, la patima iute care năvălise în ea ca un vânt de nebunie. Abia aștepta sara, nu-și găsea astâmpăr; n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe mâna castilienilor. Simțind că lucrurile iau o întorsătură proastă, Zeruali a renunțat la funcție, a părăsit ținutul Rif și a venit să se așeze la Fès cu banii pe care îi storsese până atunci. Dat fiind că nu-și înstrăinase încrederea monarhului, a pus să i se clădească un palat și a început să se ocupe de tot soiul de afaceri. Lacom, nemilos, dar extrem de dibaci și veșnic în căutare de ideii ingenioase. Tatăl meu îl cunoscuse prin mijlocirea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
necunoscut, așteptând în întuneric să fie găsiți sau uitați. — Puiule, îi zise puiului, să te tai? Avea cuțitul în mână, iar pasărea la cheremul lui, dar ezita, căci un conflict mai vechi se aprindea iar înăuntrul lui. Nu fusese niciodată înstrăinat din propria-i voință, iar dorința de a fi acceptat, de a fi pe plac, pe care știa că o poartă în suflet, îi crea o stare conflictuală. Chiar și numai din acest motiv, nu l-ar fi deranjat - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lângă Teodora. Am stat de multe ori lângă ea, când o întâlneam în drumurile mele pierdută în astfel de reverii. Țintuit lângă Teodora, în spatele ei, priveam peste umărul ei în aceeași vitrină, căutând aceeași lumină venind din depărtarea unor ochi înstrăinați în sticla vineție, așa cum dintr-un timp de gheață, uneori, te privesc ochii tăi de demult, tăcuți, nedumeriți, triști, poate, întrebându-te muți doar dacă într-adevăr simți cum coborârea începută este. Mi-era milă de ea, o milă difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scriu? Dacă mi-am irosit viața doar pe câteva himere? Și pe băutură... Tot mai învăluitor sentimentul singurătății. Mă simt fără liman. Cei foarte apropiați mie, de care mă legau amintirile profunde ale vieții, fie au murit, fie s-au înstrăinat, eu depărtându-mă de ei. Legăturile de viață mi s-au împuținat, subțiat. Nu am, într-adevăr, un acasă, spre care să revin, să-mi ostoiesc felurite doruri, să-mi nască bucurii noi. Interesant mi se pare doar că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]