16,346 matches
-
sunt mai puțin sistematizate, iau în calcul doar nevoile de formare de la nivel individual (ignoră nevoile de nivel organizațional sau de nivelul posturilor de muncă), consumă mai multe resurse (de timp, energie sau chiar de bani), pot avea ca efect înstrăinarea managerului de propria cultură organizațională etc. Fig. 1. Distribuția grafică ANOVA pentru criteriul învățării, la evaluarea posttraining Fig. 2. Distribuția grafică ANOVA pentru criteriul învățării, retenția cunoștințelor Participarea propriilor subordonați la programele de antrenare pare să aibă un efect semnificativ
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
grevată În toți acești ani de unele particularități care o individualizează, Întrucît regimul dictatorial din București a cunoscut forme aberante de manifestare, nemaiîntîlnite În Europa. Fără a-și dramatiza „cazul”, Alexandru Nemoianu trece destul de repede peste momentul „plecării”, adică al „Înstrăinării”, pentru a insista asupra experienței de imigrant, care durează, de regulă, pînă În momentul obținerii cetățeniei americane. Confruntarea cu „lumea” al cărei membru dorea să devină a fost dură și cu atît mai Încrîncenată cu cît o asemenea Încercare a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
S. Mehedinți Poporul, vibrantă pledoarie pentru înțelegerea profundului mesaj al poeziei Limba noastră de Alexie Mateevici, reprodusă aici integral. Articolul-program, semnat de director, anunță că se vor consemna obiceiurile, datinile, cântecele populare, constituite în „baricade sufletești” în calea programelor de înstrăinare a basarabenilor - intenții ale redacției, calificate „nici originale, nici strălucitoare, nici ingenioase, ci numai cu desăvârșire sincere”. Condusă de un medic, revista acordă multe pagini medicinii populare, tipărește descântece și articole cu subiect medical (între ele unul al reputatului specialist
MARGARITARE BASARABENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288014_a_289343]
-
1966), M. exploatează anecdoticul, relatarea frustă, dar și parabolicul. Formula poetică este contaminată de clișeele timpului, conținând totuși în subsidiar un refuz al idilicului. O poezie despre tăcerea pământului cutreierat de fiorii creației, despre duritatea și gravitatea comunicării, despre dramatismul înstrăinării resimțite pe pământ basarabean („Poate osul, de-a fost os,/ Avea-n loc de rădăcini/ Inimă de Făt-Frumos/ Îngropată de străini”). În majoritatea culegerilor ulterioare se intonează o cântare a pătimirii românilor, în versuri accentuat folclorice și mesianice, peste care
MATCOVSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
Ilisei, CL, 1984, 4; Liviu Leonte, Romanul micilor existențe, CRC, 1987, 7; Valentin Tașcu, Romanul unui personaj, CL, 1987, 7; Holban, Profiluri, 337-339; Cosma, Romanul, I, 168; Florin Faifer, Portrete în dialog, CRC, 1991, 12; Liviu Leonte, Un roman al înstrăinării, RL, 1996, 3; George Bădărău, Creanga de salcie, DL, 1996, 4; Mănucă, Perspective, 126-129; Rodica Draghincescu, Arta interviului, „Minerva”, 1997, 2; Adrian Dinu Rachieru, Pătimiri basarabene, L, 1997, 6; Z. Ornea, O evocare a Fălticenilor de Grigore Ilisei, RL, 1997
ILISEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287527_a_288856]
-
al versului. Pe lângă sonet, sunt abordate terțina și distihul, unele poezii având versificație în stil popular. Încercarea de a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul roșu (1942). Scrierea surprinde un moment dureros din istoria țării, înstrăinarea unei părți a Bucovinei prin ocupația sovietică din anii 1940-1941, dar păcătuiește prin multe și evidente accente antisemite. Ceea ce mai rezistă timpului este, poate, aspectul documentar. SCRIERI: Poeme pentru altă viață, Cernăuți, 1939; Chemarea focului, Cernăuți, 1939; Cântece de piatră
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
București), poet și prozator. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București (1966-1971). Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1966), colaborând apoi și la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. Primul volum de versuri al lui I., Înstrăinări (1969), este caracterizat de Laurențiu Ulici ca un „bocet liric, metaforic, în linie postlabișiană sau predinesciană”. Cartea următoare, Înfășurat în flacără (1978), se remarcă prin metafora abundentă, care uneori, când se rarefiază, apare încadrată în versuri remarcabile, amintind de maniera
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
Trăind permanent în preajma morții, medicul devine cu timpul insensibil la drama bolnavilor, dar își face datoria până la capăt. I. publică și literatură pentru copii, fie în proză - Comoara regilor daci (1969), fie în versuri - Sărind într-un picior (1987). SCRIERI: Înstrăinări, București 1969; Comoara regilor daci, București, 1969; Înfășurat în flacără, București, 1978; Strigătul, București, 1978; Cămașa de trandafiri, București, 1979; Pânda, București, 1981; Neoromantică, București, 1982; Câinele de piatră, București, 1985; Ningea pentru unul singur, București, 1985; Sărind într-un
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
de către Imperiul habsburgic în 1774 a constituit un moment de cotitură pentru dezvoltarea ulterioară a provinciei. Până la răpire acest teritoriu reprezenta o parte integrantă a Moldovei, având o populație majoritar românească. Odată cu anexarea Bucovinei a început un proces treptat de înstrăinare a acestui ținut, una din consecințele cele mai nefaste fiind modificarea structurii etnice a populației. Până la ocuparea Bucovinei de către Austria, în acest teritoriu nu s-a efectuat nici un recensământ al populației, care să fi reflectat fidel structura etnică a locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și confesiuni conlocuitoare, s-au bucurat de largi drepturi culturale, politice și cetățenești, iar Bucovina s-a evidențiat prin toleranța și buna înțelegere care a existat în această provincie multietnică. Consecința cea mai nefastă a stăpânirii austriece a fost, însă, înstrăinarea acestui teritoriu și diminuarea semnificativă a ponderii populației românești - de la cca 60%, la momentul răpirii Bucovinei, la cca 34% în anul 1910. „AUSGLEICH“-UL DIN 1910, O ÎNCERCARE DE REZOLVARE A PROBLEMEI NAȚIONALITĂȚILOR ÎN BUCOVINA HABSBURGICĂ Mihai-Ștefan Ceaușu Pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
formă de confesiune care a îndeplinit o funcție transgresivă 85. Cu ajutorul scrisului și prin intermediul operei, filosoful german își construia o nouă personalitate 86. Scria pentru a deveni altceva decât era. Demersul său se consuma nu în direcția aprofundării ci a înstrăinării de sine, dar a unei înstrăinări temporare, trăite ca reasumare continuă 87. În plus, autorul nu e doar creatorul operei ci și primul ei lector. Știm de mult că cititul nu reprezintă o simplă abilitate ci o interpretare activă a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o funcție transgresivă 85. Cu ajutorul scrisului și prin intermediul operei, filosoful german își construia o nouă personalitate 86. Scria pentru a deveni altceva decât era. Demersul său se consuma nu în direcția aprofundării ci a înstrăinării de sine, dar a unei înstrăinări temporare, trăite ca reasumare continuă 87. În plus, autorul nu e doar creatorul operei ci și primul ei lector. Știm de mult că cititul nu reprezintă o simplă abilitate ci o interpretare activă a unor semnificații în cadrul unui subsistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
evreu, nici german. Se simțea antisemit în raport cu sine, xenofob față de toți ceilalți. În evreu, Marx recunoștea și ura, parcă mai mult, o parte a biografiei sale, repudiate sistematic. O exorciza prin imprecații antievreiești, prin ruperea legăturilor cu familia și prin înstrăinarea față de orice aspect ținând de iudaism. Prin aceste atitudini Marx nu își exprima, în realitate, o eventuală adeziune la pasiunile momentului. Dimpotrivă, dezicându-se atât de violent de problemele a lor săi intenționa depășirea lor totală, definitivă, prin revelarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lui de pământ pe care și-o însușise propria familie. Pe de altă parte, autorul dorește să surprindă ieșirea din matcă a satului tradițional, provocată de evenimente de neînțeles - reforma agrară și colectivizarea - și să dea o variantă a dramei înstrăinării țăranului. Din acest punct de vedere, romanul ratează rezolvarea conflictului: Lae se dovedește până la urmă un revoltat de carton, care, după ce se îndepărtează de familie și de comunitate, cutreierând munții alături de un grup de legionari, se hotărăște totuși să se
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
realismului magic latino-american, fiind populat de țărani aprigi, cu reflexe „nesupuse controlului”, măcinați de o ură și o frică atavice și trăind ca „la marginea unei prăpăstii adânci”. O demonie pune stăpânire pe aceste personaje bântuite la limită de sentimentul înstrăinării. Satul descris de G. este împărțit în centru, margini și casele de pe dealuri, de unde țăranii înverșunați își trimit blestemul ancestral asupra celor din inima localității. Prozatorul întreprinde o retrospectivă spre „rădăcinile” genetice, spre adâncurile inconștientului. Volumele de poezii Peisaje bolnave
GARNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287169_a_288498]
-
pas înapoi, spre tehnica primelor versuri. Revenind la mediul rural, văzut ca spațiu sacru, opus profanului univers urban, poemele se umplu de „avertismente” la adresa Realiei, a civilizației citadine, cu mijloacele ei moderne: automobilul, telefonul, televizorul, radioul, ziarul etc. Metafore ale înstrăinării, ale ruperii omului de primordialitate, ele subliniază opoziția sat-oraș, ieri-azi, bătrâni-tineri. Este descifrabil aici mesajul unui om însetat de absolut, dar care are parte numai de aparențe. În Conversația (1981), poetul desenează și mai apăsat stările sugerate în Evenimente - pesimismul
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
că fiecare, cu căștile conectate la tonomat, ascultă altceva. Personajul subliniază că inclusiv perechea de Îndrăgostiți, stând mână În mână, nu ascultă aceeași muzică. Deci iată că situațiile acestea, cu muzica ce ne curge diferit În ureche, cu celeritatea, cu Înstrăinarea, le simțea de fapt și Bontempelli, pe care Îl invoc aici În calitatea lui de scriitor al modernismului. Îl invoc ca unul dintre mulți alții tocmai pentru că Îmi permite să realizez un contraargument În oglindă. În altă ordine de idei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pare că discuția merge În jurul căutării neapărat a unui referent al acestui tu, a unui referent pentru această alteritate care există ca virtuală deschidere În limbaj, ca virtuală poziționare a mea În ochii și pielea lui X. Această Însingurare, această Înstrăinare a mea de toți ceilalți distruge, Într-adevăr, componenta de virtualitate din limbaj sau, dimpotrivă, forțează limbajul să-l creeze, chiar și În această izolare maximă, pe tu, prin ochii căruia să pot emite limbajul. Cornel Vâlcu: Mi se pare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
poetul - nu au fost corupte atât de clișeele limbajului („poetic”), cât de secolul acesta violent, nevrozat, robotizat, de înclinația lui către oroare (poemul Libertatea de a trage cu pușca vorbește de o stare de beligeranță atavică și generalizată) și către înstrăinare. „Omul nou”, produsul unui astfel de timp, refuză visul și gratuitatea, a pierdut gândirea vie și darul de a se mira de lucrurile simple: „Tu ești și mare, și practic, / și util, ca Majestatea Sa Cărbunele, / Omule nou - cap de
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
mai funcționează, din 1945, ca instructor scenic la Apărarea Patriotică, pictor decorator, regizor de culise la Teatrul Poporului din București și la Naționalul craiovean, îndrumă cercuri și cenacluri ale Sindicatelor Unite (Ilfov, București), e asistentă la Muzeul „K. Zambaccian” ș.a. Înstrăinarea de familie a tatălui (prin divorțul din anii ’20), apoi moartea lui în circumstanțe neelucidate, logodna - timpurie - eșuată cu Mihail Avramescu (la acea dată încă fervent al avangardei), un mariaj din nou nefericit, ce se desface, survin ca tot atâtea
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
de mot de passe inițiatic: ,,fără acest tichet călătoria prin mine însumi strict oprită”. Înfruntarea din adânc între inconștient, numit prin Celălalt, și Eu face ca, repetitiv, versul să fie expresia unei opresiuni interioare, cu obsesii ale descompunerii și ale înstrăinării de sine - uneori în tiparele prin care ele au fost înrădăcinate în poezia noastră de G. Bacovia. Totul, într-un balans al rarefierii transfigurate de vis și al brutalității (,,Stăpânii ... și-au înfipt căngile în carnea noastră/ ... de-atâta îmbrățișare
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
se stinge;/ Vai, vai, și Iancu rătăcește prin pădure/ Și armele nu are cin’ le-ncinge” - La capătul vremii; „Lacul e mâhnit, iar codrii-n somn/ Prind a se urni cu încruntare” - An rău), fie prelucrări ale unor doine de înstrăinare („Satule bătrân, la ce te uiți,/ Mai ții minte țara noastră mare? / [...] Au rămas acolo toți ai mei/ Pod de-argint întinde-aș pân’ la ei” - Cântec de dor). Pământul aflat „dincolo de pădure”, casa părintească, satul străjuit de „ulmul cel
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
epocă. Notă aparte între scrierile lui G. face Domnița Fărănume prin stilul său înflorit, bogat în pasaje plastice ori muzicale. Însă intriga, plecând de la motive de basm, se constituie artificial, numai pentru a exprima jalea și tristețea robiei și a înstrăinării. Buna cunoaștere a limbii engleze, unele calități înnăscute și experiența acumulată au făcut ca, într-o primă fază, traducerile lui G. să fie suficient de fidele originalului, într-o limbă nu o dată frumoasă. Apreciate aproape unanim au fost și versiunile
GIURGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287286_a_288615]
-
cărând apă cu sacaua. Silită să se prostitueze, ajunge la Constantinopol, dar păstrează o inimă curată, generoasă și face acte de milostenie, ajutându-i pe cei suferinzi și nefericiți. Cântecul Neranțulei despre propria copilărie îl dezmeticește pe Epaminonda din neantul înstrăinării sale, însă cei doi tineri sfârșesc tragic. Destinul cel mai neîndurător lovește și un om cu sufletul bun cum este acela al lui Moș Anghel, protagonistul uneia dintre cele mai cunoscute povestiri ale lui I. Nenorocirea lui a început odată cu
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Goga, iar contemporanii îl vor identifica și îl vor aprecia aproape exclusiv pentru locul de unde provenea. Afirmându-și originea țărănească, el încearcă să schițeze frumusețea aspră a copilăriei, farmecul satului și al naturii sau „relatează” cu încântare nostalgică mici întâmplări. Înstrăinarea e doar constatată, nu trăită ca o dramă. Cu adevărat dramatice sunt conștiința acută a oprimării, sentimentul de revoltă față de stăpânitori, credința în ziua izbăvirii, care dau uneori poeziilor sale accente vaticinare. Nu lipsesc versurile care abordează motive obișnuite ale
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]