2,273 matches
-
publicul urban românesc, salut o polemică creată în jurul unei opere de artă și nu a numărului de încălțări, ale unei vedete, de scandalurile din familiile unor figuri ce ocupă primplanul televiziunilor de succes și a altor feluri de nimicuri, care însuflețesc viața cotidiană a automarginalității noastre.
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
mai sînt și alte asemenea cazuri, cel față de suveran, căruia îi reproșa acută carenta morală, provocînd, prin această atitudine, pierderea guvernării PNȚ din 1933 pînă în septembrie 1940. Se poate spune că Iuliu Maniu a fost, negreșit, un mare caracter, însuflețit de o inegalabila ținută morală. Întrebarea e dacă aceasta trăsăstură de caracter poate fi singura îngăduita în comportamentul unui om politic proeminent, unde abilitatea și adaptarea sînt, cu siguranta, absolut necesare. Se pare ca Maniu a rămas prizonierul vechii sale
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
am văzut varianta scenică a Nonei Ciobanu după Povestiri din Canterbury de Geoffrey Chaucer, mi-am revigorat aprecierile. Da, este un regizor care știe să spună frumos și coerent povești pe scenă. Să construiască module simple, asamblabile și dezasamblabile, să însuflețească spiritul inițiatic al călătoriilor și, lucrul care m-a interesat și care m-a bucurat cel mai tare, al trupei cu care s-a trudit: Liliana Pană, Ada Simionică, Mihaela Rădescu, Radu Zetu, Bogdan Talașman, Claudiu Istodor, Vitalie Bantaș. Un
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
se transcrie într- un alt registru sensibil. Este ceea ce leagă poezia de trăirea clipei, prin intensitate și prin capacitatea de a face legăturile altfel, neprevăzut, tulburător. Fiecare moment al amintirii își conține poezia, dar nu cea solemnă, ci una biografist-minimalistă, însuflețită de o ironie afectuoasă. Rusia lui 1917, cea din timpul blocadei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cea postbelică și epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
epoca hrușciovistă sunt filmate cu un zâmbet ironic, rescrise la scara micșorată a unei modeste familii de evrei prin intermediul animației, desenului, fotografiei, filmului de epocă. Toate aceste debriuri, souvenire alcătuiesc nu un destin, ci un poem. Capacitatea poeziei de a însufleți lucrurile, de a da deodată consistență lumii, de a trezi la viață micile întâmplări rămase într-un colț al minții este mai puternică decât orice altă vrajă, mai puternică decâtodski umple impropriu politicul de erotism, ruinează solemnitatea liturgică a ritului
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
care Breban cădea și mai înainte, dar se răscumpăra de fiecare dată, cum o face și acum, prin forța de a-și proiecta cititorul într-un univers propriu, inconfundabil. Prin mizele mari tematice puse în joc. Prin capacitatea de a însufleți personaje. Breban este, după Marin Preda, am mai spus-o, creatorul cel mai puternic de personaje din proza noastră postbelică. Să amintim că Voința de putere este a doua piesă din ciclul de romane inaugurat cu Ziua și noaptea, în
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
vremea aceea eram încăpățânat și curajos și am continuat să aștept sub felinarul a cărui lumină slăbea ori creștea când și când, după palele de vânt. Străzile erau pustii la ora aceea, iar vântul rărise noctambulii. Doar câteva umbre grăbite însuflețeau orașul. Una dintre aceste umbre a trecut, în sfârșit, pe sub felinarul unde așteptam și mi-am dat seama brusc că era omul de care aveam nevoie. Era un bărbat între două vârste, nici prea frumos, nici neplăcut la vedere, cu
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
busolă menită a-l orienta în luxurianța temelor e distincția dintre ordine și dezordine, haosul fiind latura malignă a lumii, în vreme ce cosmosul (numele grecesc pentru ordine) e partea benignă. Dihotomia e evidentă, la fel ca viziunea maniheistă pe care o însuflețește, binele fiind totuna cu ordinea, în vreme ce răului îi revine chipul ingrat al haosului. Odată acceptată perechea celor două principii, din a căror competiție se nasc aberațiile lumii, autorul caută ilustrări mitice ale acestor symplegade: o stihie intră în coliziune cu
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
la capitolul „dezamăgiri stinse”. Ca să înțelegem proporțiile blasfemiei la care se dedă Onfray, să amintim că în Franța nu te poți lega de Freud fără să primești repede stigmele de reacționar fascist îndrăgostit de Hitler și de negaționist de dreapta însuflețit de secrete impulsuri antisemite. Într-un cuvînt, etuva ideologică e irespirabilă și trebuie să fii cu totul sinucigaș ca să ai cutezanța de a insinua ceva la adresa întemeietorului psihanalizei. Cu o singură excepție: să fii de stînga și să suferi peste
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
și pentru aproape întreaga distribuție. Ar fi oare mai bine să se cânte în limba română? Dicțiunea ar fi mai bună? În această operă nu sunt roluri secundare chiar dacă implicarea lor în dramaturgia muzicală este redusă. Personalitatea vocală trebuie să însuflețească fiecare replică. Deci, cele mai bune roluri: Ecaterina Țuțu - Sfinxul, Pompei Hărășteanu - Phorbas, Horia Sandu - Tirezias, Aura Twarovska - Jocasta, Mihnea Lamatic - Paznicul, Marian Someșan - Păstorul, Adriana Alexandru - Meropa, Simona Neagu - Antigona. Opera Română a pus la lucru tot ce avea
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
Phorbas, Horia Sandu - Tirezias, Aura Twarovska - Jocasta, Mihnea Lamatic - Paznicul, Marian Someșan - Păstorul, Adriana Alexandru - Meropa, Simona Neagu - Antigona. Opera Română a pus la lucru tot ce avea mai potrivit. “Last but not least”: Corul. El este personaj multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă individualizată de a juca. Mă întorc
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
voința convențională de adevăr drept expresie a unei existențe "decadente", ce-și găsea întruchiparea în religie ca și-n știință văzută ca un refugiu al spiritului religios. O similară tendință de emancipare de sub regimul resimțit ca oneros al convențiilor îl însuflețea pe autorul Tratatului de descompunere, în același duh al dionisismului turbulent, al excesului asumat: "Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte - și reacționez ca un nebun". Sau: Ceea ce face o carte interesantă e cantitatea de suferință ce se găsește în ea
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
în franchețea nediplomatică a autorului: spune ce crede și iscă stenahorie. În volumul Memorii afective, Nicolae Radu se arată meticulos în înregistrarea dușmanilor, prietenilor sau rudelor. Parcă o voință de catastif din care nu trebuie să lipsească nici un personaj îi însuflețește intenția narativă, într-o aglomerare de figuri cărora cititorul nu le poate găsi un rost evocator. Cu alte cuvinte, unele personaje sînt atît de șterse că însemnătatea lor ține de un capriciu subiectiv al amintirii autorului, al căror ecou valoric
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
și comunicativ, cu umor, entuziast, neobosit, vorbind fluent limba cehă, aflându-se acasă și în cultura noastră, firesc, dar și în cea a țării lui Kafka (are un doctorat luat în Cehia), el a fost moderatorul care a reușit să însuflețească seara. Prestația lui acolo reprezintă pentru mine o confirmare a zicalei vechi: omul sfințește locul. În fine, a fost prezentă la lansare (ca, de altfel, la aproape orice manifestare culturală cu subiect românesc) și a contribuit la reușita acesteia doamna
Literatura română la Praga by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/8324_a_9649]
-
să construiască o rachetă care să lovească New York-ul." El reproduce și formulări care ar fi trebuit să-i pună în gardă pe americani, cum a fost îndemnul de a susține din inimă cauza construcției de rachete, de a fi însuflețiți de „ voința de supremație", o voință „intangibilă care trebuie să vină din inimile și din mințile poporului nostru și care nu poate fi legiferată, prevăzută de buget sau impusă prin decret". „Hitler ar fi putut să spună cândva același lucru
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]
-
se exprimă în versuri, în muzică sau în tratate de metafizică, ea tinde spre aceeași țintă: să cuprindă toată lumea în chenarul unei singure minți. Acesta e imboldul romantic: dorința unui singur ins de a îmbrățișa tot universul. „Inșii“ care au însuflețit romantismul german, și cărora Ricarda Huch le-a închinat o carte care a devenit o lucrare de referință în domeniu, alcătuiesc o galerie de nume aiuritoare: o falangă de genii care au marcat poate cea mai frumoasă perioadă din cultura
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
acestora, dacă nu ar fi avut în el un suflu divin. Astfel încât, Axiochos, tu nu te îndrepți spre moarte, ci spre nemurire. Vei schimba un loc al deznădejdii, pe altul al fericirii. Speranța nemuririi îl mișcă pe Axiochos și îl însuflețește. El declară că s-a schimbat de tot și că, departe de a se teme de moarte, o dorește. În sprijinul demonstrației sale, Socrate îi mai spune ce a auzit din gura unui mag, Gobryas, al cărui bunic, trimis de
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
țigani orășeniți de două- trei generații, ei sunt toți meseriași sau slujbași inferiori, lucrători pe la cele câteva fabrici”. De fapt, lumea are aici și o altă înfățișare, la vârsta la care visele sunt încă permise: „Numai spre seară mahalaua e însuflețită de adevăratul ei spirit. Tinerețea se arată, viguroasă și romantică: fete care n-au început încă munca silnică a nașterilor, băieți cu pălăria pe sprânceană și cu bastonul în mână...” etc. Personalitatea locuitorilor se exprimă într-o existență aflată adesea
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
de ori rostite în gând, nu-și găsesc drum din inimă spre buze. Fiul rătăcitor îngenunchează la picioarele mamei, îi sărută mâna, ea își culcă obrazul împuținat de boală pe umărul lui și un plâns nestăpânit, eliberator, le zguduie ființa." însuflețită de admirație, Manuela Cernat se exprimă uneori grandilocvent ("...la 20 iulie 1993, senin și pe deplin împăcat cu sine, cu lumea și cu destinul său miraculos, Jean Negulescu, ultimul mohican al unei generații fără seamăn, își începea adevăratul și eternul
BIOGRAFIE ȘI APOLOGIE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16696_a_18021]
-
Șerban cel Rău e însă net favorabilă. Nu sunt fraze convenționale, ci ele reprezintă sincera convingere a marelui critic, cu care sunt de acord: "întoarcerea din rai e o carte desigur foarte interesantă, vioaie, cerebrală în structura ei fără uscăciune, însuflețite de o pasiune netăgăduită. Deși nerealizată ca frescă, îngăduie așteptări îndreptățite în evoluția viitoare a romancierului". E posibil ca unele obiecții ale criticului să fie erori de tipar. Neîndoielnic însă: Eliade nu a fost un stilist desăvârșit. în primele lui
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
au mai simțit în stare să răspundă la apelul Istoriei. Critica mea, parțială și dedicată unor teme predilecte, unor probleme literare mai mult decît literaturii în ansamblul ei, ar fi trebuit și de data aceasta să se adauge unui flux însuflețit de cei tineri și afirmat impetuos. Numai că, iarăși foarte curînd, am încercat o încă mai mare decepție: libertatea recucerită, reintegrarea unei întregi literaturi (cea de sertar, tot ce se scrisese în exil sau rămăsese în țară necomentat din motive
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
avea manivela ruptă, probabil că vreunul, de furie, i-o smulsese cu șaibă cu tot. Slava s-a apropiat și, umblând la aparat, a silabisit spre mine, râzând: Beroznîi bezruchi... Războinicul fără mână... războinicul ciung! Poeții au darul de a însufleți materia, minunându-ne. De atunci, de câte ori îmi trece prin minte Aud materia plângând... văd pocherul mecanic din Ircuțk întors sub chipul unui ostaș fără un braț... Țiganca tânără în căruța veche dărăpănată cu un cal alb costeliv hămesit înhămat singur
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
le poate deschide către miracol. Căci pe acest parcurs ne întâmpină la fiecare pas un spectacol de sclipitoare fantezie și inteligență, prin care Ramón Gómez de la Serna propune o suită nesfârșită de situații, scene, dialoguri, personaje de comedie absurdă, obiecte însuflețite de o viață secretă, peisaje impregnate de neliniște și melancolie... Într-un asemenea peisaj se încheie, simbolic, și romanul "omului pierdut", culcat în final printre liniile crezute moarte ale unei căi ferate, loc de repaus nocturn al cloșarzilor, printre resturi
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
179). Așa cum am afirmat din capul locului, rezultă din cele de mai sus o imagine diferențiată. Precumpănește, totuși, o anumită rezervă. Din felurite motive - plauzibile, trebuie spus -, dintre care înstrăinarea n-a lipsit, gândul întoarcerii definitive acasă nu i-a însuflețit foarte puternic pe scriitorii desțărați. Abrevieri: Cazaban, C: Captiv în lumea liberă: Theodor Cazaban în dialog cu Cristian Bădiliță, Cluj, 2002; Constantin, D: Ilie Constantin, Dublul ochean, București, 2000; Dumitriu, P: George Pruteanu, Pactul cu diavolul: șase zile cu Petru
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut aerul care le însuflețea viziunea: zeii erau peste tot, în pereții caselor și în caldarîmul străzilor, în nimfele izvoarelor și în driadele copacilor, și nici măcar un Socrate nu ar fi îndrăznit să susțină aberația unei lumi golite de entelehii. Pentru greci, destinul era o
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]