36,299 matches
-
mai vechi cu diplomați occidentali acreditați în capitala Germaniei naziste. Și cum putea să nu se reîntîlnească, după un sfert de veac, cu Kronprințul, care, s-a întîmplat, continua să trăiască în Germania? A aranjat, cu persoane politice suspuse, mai întîi o convorbire telefonică foarte discretă, în care, spirituala vizitatoare a înștiințat, cu umor că, și în rochie de seară, arată ca o Grossmutter. O mașină a fostului Kronprinț (fiul lui Wilhelm al II-lea) vine, la ora stabilită, să o
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Hitler ăsta lucrează mai ales ca o gumă de șters... Hitler desființează unul după altul paragrafele tratatului de la Versailles". Mărturisește că ar voi să revină în România. Dar, azi, imbecilii și nebunii care conduc Germania, vor să ajungă ei mai întîi, firește ca ocupanți. Ultimele cuvinte rostite de Kronprinz: "Și dacă ar ști ce ți-am spus azi m-ar expedia într-un lagăr de concentrare". Firește, capul de afiș în acest jurnal berlinez din 1938 e Hermann Göring care, ca
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
maturitate să trăiască în admirația talentului fostului său coleg de liceu, care a și uitat de pasiunea din adolescență. Cu o tenacitate formidabilă, amicul generos, binevoitor și dezinteresat, începe să-i netezească atent calea spre creația literară. Oferindu-i mai întîi o mașină extravagantă, omorîndu-i apoi părinții, lichidîndu-și chiar iubita și fiind gata să-i asasineze și familia. Doar, doar îl va determina să scrie iar... Un soi de pact mefistofelic la care colegul copleșit de atîta atenție consimte - pe de
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
centrală salută reapariția nevestelor în politica înaltă. Ileana Mălăncioiu o elogiază pe Dana Năstase, soția premierului, pe care o crede adevărata autoare a întîlnirii premierului cu președintele american George Bush, deoarece dna Năstase s-a întîlnit cu dna Bush mai întîi. Cronicarul ar fi de acord cu această interpretare dacă nu și-ar reaminti că pe vremea cînd nici George W. Bush, nici Adrian Năstase nu erau ceea ce sînt astăzi, au jucat o partidă de tenis la București. Și dacă Cronicarul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
stăteau oarecum diferit față de Moldova și Muntenia. Cu mintea de pe urmă a ardeleanului, aș spune că lucrurile stăteau nu doar diferit, ci și foarte prost. Nu doar pentru "emanați", ci și pentru ideea de democrație și normalitare. "Vatra Românească" mai întâi, defunctul P.U.N.R. ulterior, și P.R.M. în clipa de față au constituit forțele care, într-un fel sau altul, au dat "culoarea locală" transilvăneană. Și tot acolo și-au aflat originea câteva dintre mega-escrocheriile care ne-au făcut faima
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
despre teatru spune tot - despre artă, teatru, societate, lume - și atît de bine, încît orice vorbă în plus, poate dilua mesajul. M-am gîndit că cel mai bine ar fi ca spectacolul să fie văzut. Ca spectatorii să mediteze, mai întîi de orice, la ce se spune în acel text. Mi-am trimis cunoscuții. Eu am mers de trei ori la Teatrul Act, ca la un soi de terapie. Lucrul cel mai izbutit, mai tulburător este felul în care regizorul a
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
viziunea ortodoxă, cel mai Înalt arhiereu după Hristos?(notăPr.Prof. Ioasaf Ganea, Învățătura despre Maica Domnului În Biserica Ortodoxă Română, anul XCVIII, nr. 9-10, p.977.) Teofan al Niceii afirmă că toate darurile s-au revărsat din omenitatea lui Hristos, Întâi În Maica Sa și din aceasta În noi și cu toate acestea, menționează Părintele Stăniloae, Maica Domnului nu Întrerupe contactul direct al oamenilor cu Mântuitorul Hristos, cu care ea stă unită cel mai mult, având cel mai deplin har, fiind
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
venit în Germania cu soția sa, o săsoaică. Acest Dino Schullerus este confruntat cu trecutul său de securist. În Berlin, întâlnește o femeie, această ,,Miss Bukarest", și, din situația respectivă se naște problematica romanului reflectată din trei perspective. Este mai întâi cea a fostului securist, apoi perspectiva fostului scriitor disident Klaus Richartz față de aceleași întâmplări - cei doi cunoscându-se din România unde au participat la aceleași evenimente în anii '70. A treia perspectivă este aceea a fiului securistului Schullerus, Christian. El
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
jumătate atac biologic, chiar acolo, în cămin, sub ochii diverselor cadre amenajate să aibă grijă de buna lui funcționare și nu să-i nășească transformarea în bordel, cei intervievați s-au lansat exclusiv în discursuri cu un conținut psiho-medical. Mai întîi s-a dat vina pe oligofrenie, și nu doar pe una, așa, de ochii lumii, ci pe una extrem de severă, pe care o directoare măruntă și inhibată mărturisea că o păstorește cu mari dificultăți, apoi, o doamnă sedentară, grasă și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15769_a_17094]
-
și sfidători, neavînd grijă ca în ministerul pe care îl conducea să creeze, după obicei, măcar o organizație de partid. Iar în 1946 mai comite imprudența să rostească, la Cluj, două răsunătoare discursuri, în unul dintre ele declarînd că mai întîi e român și, apoi, comunist. Acuzația de naționalism a venit pe dată. Mai ales că nimeni nu-l autorizase să rostească acele discursuri și ce să spună acolo. Exponenții Puterilor Aliate occidentale la București îl consideră ca posibil lider al
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
și convențional), cu prilejul unor declarații ce mi-au fost solicitate de cîteva posturi de radio, cît și, desigur, în intimitate, într-o intimitate pe care îmi iau îngăduința a o dezvălui mai pe larg în însemnările de față. Mai întîi de toate, mulțumesc călduros confraților ce m-au cinstit astfel, într-un fel, zic eu, onest, întrucît am fost totdeauna departe de practica acelor tineri care se înarmează cu liste de jurii și nu ostenesc în a face intervenții directe
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
intelectuale, sfida, consecvent, pe colegii din conducerea partidului, rostind, în 1945, la Cluj, în fața studențimii, celebrul discurs în care a declarat că înainte de a fi comunist este român. Lațul s-a tot strîns și, în 1948, Pătrășcanu a fost mai întîi pus sub regim de arest la domiciliu și, apoi, transferat la închisoare. Dar nu se adoptase o atitudine rezolută și ancheta era cînd condusă de organismele PCR, cînd de cele ale Securității. Ba chiar, cum mărturisește Belu Silber în memoriile
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
prin zile senine și calme, la umbră, și ziua și noaptea și iarna și vara, încet sau grăbit, revii în locuri bîntuite de amintiri și de fantasme. Sau alegi să "defrișezi" păduri sălbatice. Sau străbați deșerturi ale sufletului, provocate, mai întîi de toate, de dificultatea oricărei comunicări. Dorința de a pătrunde în sufletul, în mintea și în memoria celuilalt, ispita de a reveni din drum și de a te refugia în copilărie sînt dublate de o frică atotcuprinzătoare. De șoareci, de
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
până în Piața Națiunii spre zori unde treptat, își dă seama că nu-l urmărește nimeni. Cu grijă, se ridică în patru labe, se apropie de un chioșc cu un bec, culmea, puternic, unde citește pe firmă doar atât: PÎINE. Mai întâi, nu înțelege. Îi vine greu să descifreze cuvântul. Parcă aducea cu lucrul "cel de toate zilele" pentru care ne rugăm Divinității să ne fie dat... Dar nu, era un cuvânt nemaîntâlnit. Parcă limba română, între timp, cât fusese el închis
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
a-i fi ciclopului paznic, e atît de vulgar anacronic în supraviețuirea lui... (Ce colosal alt Centru Pompidou ar ieși din pieritul ciclop sub mintea ordonată a unui mare inventiv! Ce minunat atelier de pictură ar putea deveni dubiosul foișor! Întîi sfințite, bineînțeles.) Strada. Asist, într-o piațetă venețiană, preț de cîteva minute, la dezafectarea unui panou electoral. Se consumase un scrutin municipal (afișele fuseseră expuse doar trei zile), iar acum, fulgerător, un echipaj profesionist, descins dintr-o ambarcație specială, făcea
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
în 1993 niște ofițeri din SRI i-au confecționat d-lui Timofte dosarul de kaghebist! Oricât de naivi am fi (și suntem!), tot ar trebui să ne punem câteva întrebări, înainte de a ne încumeta să tragem o concluzie. Dar, mai întâi, puțină istorie. După cum ne amintim, în decembrie 1989, Securitatea lui Nicolae Ceaușescu (și nu a poporului român, după cum diverși demagogi au neobrăzarea să susțină și astăzi, în mai 2001) pierde confruntarea cu armata și e absorbită de către aceasta. Evident, doar
Spioni din toate țările, integrați-vă! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16139_a_17464]
-
s-a supus mai degrabă unor norme formale și unor modele mentale, nu înseamnă că locul său în arta românească poate fi obiectul vreunei dispute. Iar, în această perspectivă, două sunt în mod cert meritele sale cele mai importante. Mai întîi, el este un prodigios și un solicitat portretist. Fie că portretele sale privesc existențe comune și personaje oarecare, fără o identitate precisă și o notorietate publică în măsură să justifice un interes explicit (Portret de femeie, Tînăr cu carte în
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
se confundă cu silaba, sonoritatea aceasta nefiind doar un echivalent a ceea ce este ultima fărîmă de materie, ci ultima ei formă de existență, existență redusă la sunetul care îi comunică prin oftat sfîrșitul". Două observații sînt de făcut aci. Mai întîi că așa-zisa "criză a limbajului" nu apare decît către sfîrșitul creației în chestiune, cînd într-adevăr cuvintele, ca și raporturile dintre ele, se împuținează, se rarefiază, sucombînd aproape în deșertul alb al hîrtiei. Faza cea mai substanțială a producției
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
mai... Dădusem colțul ulicioarei din Văcărești, mă apropiam cu nodul în gît, de emoție... Văzusem de la distanță coșul de nuiele, tîrnul, cu cireșe așezat în pragul porții. În jur, nimeni, nici un cumpărător. Hazardul vrînd probabil să fiu martorul absolut. Mai întîi, îl salutasem cu sfiala unui derbedeu pus pe calea cea bună; înclinîndu-mă cît mai în jos înaintea clasicului cu bască și papion, ceea ce nu mergea deloc cu vînzătorul de cireșe... El mă întrebă la iuțeală cît? punînd mîna pe balanța
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
pînă la urmă. Circumstanță atenuantă, nu? Aș lua-o însă mai de la început. Să ajungem la Dorohoiul care, ai spus, e emblematic. Și nu numai pentru tine. Mai știu persoane care consideră Dorohoiul un loc emblematic. Ce are specific? Mai întîi, orășelul acesta, ce arăta foarte cochet înaintea războiului, cu Piața Primăriei, cu impozanta Prefectură, cu grădina publică în care cînta fanfara, cu locul numit La brazi, cu străduțele lui cu pavele și cu trotuare din plăci mari de gresie roz
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
despre un "roman rapid și strălucitor, parodic și tragic"... Ați publicat prima carte în 1987 și sunteți acum autorul a cinci romane, la care se adaugă încă unul în colaborare și mai multe povestiri. V-aș ruga să vorbiți mai întâi despre începuturile Dv. literare, despre întrebările pe care vi le puneați atunci, despre așteptările Dv. în acel moment, despre reperele scriitoricești la care vă raportați... La început a fost, desigur, mai ales lectura autorilor care făceau "Noul Roman". Ea a
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
se vede că, în cele din urmă, personajele Dv., ascund, sub enorma îngrămădire de imagini, de definiții, cuvinte, comentarii, o tristețe pe care nici nu îndrăznesc sau nu sunt capabile să o mărturisească... Care e sentimentul Dv. în această privință? Întâi de toate, aș spune că o mare calitate umană este ușurătatea, politețea și buna dispoziție... E insuportabil să plângi toată ziua, e mai bine să fii lejer, amuzant și rapid... Iar pe de altă parte, tot ce aflăm ne înfundă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
austrieci, s-a refugiat. Dar, și acolo, în refugiu, de-abia avînd ce mînca, a scris necontenit, tenace și neobosit. Își aducea, altădată, aminte de cafenelele frecventate, odinioară, cînd a ajuns la București și a intrat în lumea condeierilor. Mai întîi se adunau în cafeneaua "Köbler", apoi la "Imperial", unde exista așa-numita "masă a poeților", pe care chelnerii le-o păstrau cu sfințenie. După o vreme s-au mutat la cafeneaua "Oteteleșeanu" și, acum, după război, scriitorii se adunau la
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
vedea, avea și el în sînge morbul vagabondajului mediteranean. Era un tovarăș numai bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele și visează cu ochii deschiși. Clima i s-a părut potrivită iar "fericiții muritori n-au decît grija burții (și nici asta prea mult), care
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
crude și definitive vin din partea celor trei mari europeni ai secolului abia încheiat... Gide, Malraux, Sartre... O rîcă superioară se distinge imediat în frazele lor critice atît de elaborate, reprezentînd literatura celui mai cultural continent, în înțelesul modern, firește... Mai întîi, André Gide. De notat, în treacăt, că nici unul dintre cei trei suscitați nu este propriu-zis prozator. Nici măcar André Malraux, cel mai apropiat de William Faulkner, nu atît ca stil, cît prin sadismul auctorial, bine regizat. " Nu există personaj faulknerian care
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]