26,133 matches
-
multe dintre ele, din revistele literare, sunt, de data aceasta orânduite în așa fel încât să ilustreze tema abordată: Eminescu și Ardealul, în cercetarea căreia a găsit îndemnuri fie în opera poetului, fie în puținele mărturisiri autobiografice din publicistica sa: " Întâmplarea m-a făcut ca din copilărie încă, să cunosc poporul românesc, din apele Nistrului începând, în cruciș și-n curmeziș până-n Tisa și Dunăre". În lumina cercetărilor recente de istorie literară (v. D. Vatamaniuc, Blajul - vatra străbunilor lui Eminescu în
Despre "ardelenismul" eminescian by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17408_a_18733]
-
interioriza prin înseși microstructurile verbale: "din icoane din versuri din raze/ a fost smuls infinitul./ de peste tot: smuls/ adunat gram cu gram și silit/ să se restrîngă în sine/ pînă la dimensiunile unui punct.// iar punctul a fost aruncat la întîmplare/ într-o propoziție oarecare/ din caietul unui școlar cam nătîng" (Nouă glaciație). Înghețată, lumea eruptiva a expresioniștilor aspiră a-și reduce dimensiunile prin relativism și umilitate: "a înghețat lumea/ pînă în lavă vulcanului/ pînă în ochii sfinților pictați pe biserici
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Elenă Zottoviceanu Recent publicul meloman a avut ocazia să asiste la o serie de concerte pe care întîmplarea le-a apropiat în timp, chiar dacă ele au provenit din intenții și organizări diferite, în care au apărut artiști sau programe de muzică franceză. În cele mai multe cazuri au fost implicate organismele care susțin consecvent și girează cu prestigiul lor politică
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
copil. De asemenea, îi lipsește faptul că nu mai poate folosi un pieptăn cu dinți de fier pe care il primise în dar de la tatăl lui, îi lipsesc vizitele la frizerul cel gras al orașului, cu alte cuvinte, acele mărunte întîmplări, gesturi sau memento-uri care recompun spațiul copilăriei. În final Herman descoperă că, și fără păr, el e același; se regăsește pe șine, cu alte cuvinte, izbutind singur o performanță de care adulții nu sînt capabili. Dar nu știu dacă
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
ranga." Mișcările sufletești ale celor doi, specifice unor oameni neevoluați, dar complicați, din cauza peripețiilor tragi-comice pe care istoria i-a obligat să le trăiască, sunt reprezentate cu siguranță și precizie de Alex Mihai Stoenescu. Prozatorul pare martorul ocular al fiecărei întâmplări. Spre deosebire de alte situații, în care preferam o carte documentara unei ficțiuni prea fanteziste, de data aceasta preferam ficțiunea, care pare mai autentică decât documentele înseși. Alex Mihai Stoenescu, Prizonier în Europa, român, București, Ed. Humanitas și Asociația Scriitorilor din București
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
La caracterul livresc al prozei sale, se adăuga atmosferă fantastică difuza în care înoată personajele. Totul pare scăldat într-o misterioasă lumină roșie, ca în laboratorul unui fotograf. Putem presupune că în această lumină scriitorul developează mai bine semnificațiile unor întâmplări de altădată. Dar mai putem presupune că este vorba chiar de amurgul românului istoric, ca gen. Biografie de echinoxist Eugen Uricaru s-a născut la 1 noiembrie 1946 la Buhusi, în familia unui muncitor. A urmat cursurile Liceului militar "Ștefan
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
garajul de lucrări mecanice și În prezent. Evident, nu m-am prezentat la el Înainte de a telefona pentru a stabili ora la care avea timp de mine. La ora fixată, eram așteptat. Nu a trebuit să pierd timp niciun minut. Întâmplare și noroc, mi-am zis În gând, pățit cu mecanicii români din Montreal și Împrejurimi cu care am avut adesea doar experiențe negative. Problema pe care o aveam la mașină a fost rezolvată În timp record, cu multă pricepere, iar
Dimitrie. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_153]
-
ftizie în ciuda corpolentei sale. Făcîndu-și "mîna" de gazetar, pe cînd era încă slujbaș la departamentul Cultelor în 1858, întreprinde o fructuoasa călătorie în Germania, din care, cu îndemînarea în ale scrisului pe care o avea, isi notează și apoi descrie întîmplările. Dar înțelege să noteze totul, adică toate peripețiile, de la episodul Bucuresti-Giurgiu, călătoria pe vas, cel budapestan, vienez (amplu evocat), cel ceh și slovac, pînă ajunge în Germania, în stațiunea balneara Kissingen (pe care o va preferă, peste ani, si Titu
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
desi bine scrisă, este tributara contextului geo-politic românesc, obsesiilor naționale și conjuncturale, datate și perimate în multe dintre cazuri (de ex.: deținutul 1201 face aluzie la Recomandarea 1201, lucru ce mi-a scăpat complet din vedere, fișa căzîndu-mi absolut din întîmplare). Apoi, pasaje întregi sînt scrise în grăi ardelenesc, fapt care va îngreuna, daca nu cumva va face imposibilă, traducerea într-o altă limbă de circulație. Sînt cîteva piedici importante pe care autorul și le ridică singur și care vor face
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
jucîndu-se de-a scriitorul și, îndefinitiv, toți cei că el pentru care literatura e Marea Joacă. Nu joc, joaca: Cervantes, Shakespeare, Sadoveanu se joacă de-a adevăratelea cu literatura, crezîndu-se scriitori așa cum Quijano se crede cavaler rătăcitor. Să fie o întîmplare că Huizinga, ocupîndu-se doar de formele superioare ale jocului și deloc de joacă, nu-l pomenește niciodată pe Quijote, iar pe Cervantes, doar o dată, în treacăt? Am vagă bănuiala că Huizinga ar fi fost de acord cu mine: jocul lui
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
în capitală, pentru cîteva frumoase zile, si Radu Stanca. Pierduseră nădejdea în renașterea Cercului, în condițiile date. Dar se căutau, avizi, unii pe alții, petreceau în discuții animate, isi împărtășeau gîndurile, îmboldindu-se reciproc într-o atmosferă de frățietate camaradereasca. Întîmplarea a făcut să-i cunosc pe atunci, pe unii dintre ei. Eram tînăr redactor la ESPLA din august 1955, unde, de prin 1956 sau 1957, a fost angajat dl. Cornel Regman, lucrînd amîndoi la redacția de critică literară. Aici venea
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
a unei anumite mentalități. A unui "modus vivendi" dedat răgazurilor contemplative, artei de a cultiva relații ori entuziasmelor în fața operelor de artă. Calități de altminteri indispensabile oricărui slujitor al scenei, observarea proaspătă, candida pînă foarte tîrziu, a vieții, oamenilor și întîmplărilor și disponibilitatea sinceră pentru admirație îl ajută pe Mircea Ștefănescu să treacă în revistă o întreagă biografie pe un ton plin de umor și vitalitate. Dovadă clară a acestor vîrtuți este chiar titlul pe care autorul găsește cu cale să
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
se face nevăzut printre file" (Înger îngerașul meu). Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit în ninsoare/ unde de o vreme împărțim/ aceleași cuvinte" (15 februarie). Relațiile predilecte pe care le stabilește sînt cu lucrurile-trăiri și cu trăirile-lucruri
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ingenuu-crud-aurorală, care să se substituie identității sale somatice, ca-ntr-o jertfă tăcută: "Drumuri încolăcite/ în memorie/ imaginare trasee/ cu argintul crud încă/ pe ele/ neivite așteptate în zori// le recompun în tăcere/ vii le fac/ le adaug posibile/ netrăite întîmplări/ sînge din sîngele meu// pînă mă absorb în pată lor/ orbitoare/ pînă mă stîng" (Drumuri în alb). Respingînd concretețea culorii, în favoarea unei nădejdi incorporale, respinge, printr-un gest aparent antiliric, si ceremonialul specular: "ființă culorii nu-mi poate răspunde/ nimic
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala pînă obține materialitățile ultime, tangente la frigul abstracțiunii, la grafia Neantuluii: "ce limpede pot măsură/ starea de frig/ starea de nuanță de virgulă// zile și nopți depozitez/ linii și forme/ întîmplări transparente/ dănțuitori aburii lumii/ o sinteză amară de inconsistente// ce limpede pot măsură/ o pereche abstractă/ un dublu portret" (Poemul despre starea de nuanță). "Frigul" invocat nu e decît pseudonimul vieții ce se contrage în delicată deziluzie, în conștiința gingașa
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
exteriorului. Nu cred că e fără legătură că trecem indiferenți, înotând literalmente printre gunoaie, pe străzile desfundate ale orașelor, cu faptul că suntem ținuți în carantină la porțile Europei. Și nici că acceptăm că pe un dat de extracție divină întâmplarea că șoselele noastre trebuie să conțină, neapărat, un numar de gropi proporțional cu procentul lipsa din coeficientul de inteligență al celor care ne conduc cu deplină abjecție morală. Fire acomodanta, românului îi pasă prea puțin că vecinul său de ieri
Spatiul mioritic si spatiul Schengen by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17979_a_19304]
-
fost și a rămas cea din urmă exegeza fundamentală pentru lirica eminesciana. Petru Creția e un adversar hotărît al acestei dihotomii, optînd pentru ideea publicării, cronologice, a antumelor și a postumelor, fără nici o diferențiere. Asta, firește, pentru că e o pură întîmplare publicarea, în vestită ediție princeps a lui Maiorescu din 1884, a unor poezii și poeme, altele, la fel de durabile, rămînînd în lada de manuscrise, ajunsă a fi cunoscută și valorificata de abia din 1902 încoace, cînd marele critic a depus, la
Legatul învătatului Petru Cretia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17968_a_19293]
-
Sibiu prin '57-'58, a murit în 1984. Ce să mai vorbesc de poetul de origine basarabeana Vladimir Cavarnali sau de Virgil Caraivan, poet sămănătorist, morți, ambii, în 1966. N-aș fi știut că trăiește nici poetul G. Buznea, daca întîmplarea nu mi-l scotea în cale, prin 1969 sau 1970, cu cea mai bună traducere a Infernului lui Dante. Își completă pensia făcînd pe barcagiul în Herăstrău. Am mai spus povestea. Eram asistent la catedră ocupată chiar de el, cînd
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
suprimă limitele. Un Dumnezeu al totalității, cu un mesaj criptic, pe care ondulația imagistică a versului l-ar putea surprinde mai convenabil decît conceptul: "Crepusculul cu dezmierdări solare/ Mă înhamă la sacralitate./ Aș geme între colții sulemeniți cu rod/ Ai întîmplării și m-aș depărta./ Ce bun a fost misterul ascultîndu-mă/ De aceea-i șunt copil ținînd genunchii-n piatră./ Pe această roua la înfiorarea unui prun/ Îmi înnoiesc picioarele, simt jocul aromind./ Mă bate gîndul că șunt iarmaroc/ Prin care
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
patetism care au învins Timpul. (Tom Stoppard e un specialist omologat la acest capitol, după experiență de acum cîțiva ani, numită Rosencrantz și Guildenstern sînt morți). O mențiune specială pentru Elisabetha lui Judy Dench, care nu mai e nici macar "din întîmplare, o femeie": e un monstru. Un monstru de luciditate. Și o mască hidoasa - pe cît de terifiantă pe atît de fascinantă a Puterii. Nici o antologie a Oscarurilor nu va putea face abstracție de prestația lui Gwyneth Paltrow ("Cea mai bună
Miorita a intrat în Europa by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17973_a_19298]
-
prin temperamentul sau de visătoare, prin educația monocoloră (pentru fete!), dar și prin vîrstă (adolescență), Mirina se trezește pe negîndite într-o deja altă ordine a societății, pe care o descoperă, cum altfel? cu mare mirare. Tîrziu, rememorînd (locuri, oameni, întîmplări) și făcînd conexiuni, amintindu-si intuiții nebăgate în seamă la vreme, văzînd ce au devenit prietenele ei de altădată, înțelege de ce "au fost atît de ușor de înlăturat", de ce a urmat în viață visătorilor un mare hiatus. ("În grădina, cîndva
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
șansă în fața colegilor de senat. Ce altceva decât scârba să-ți provoace un astfel de comportament, în care frică irațională a animalului încolțit se combină cu exhibarea impudica a lașității? Prăbușirea sub orice nivel a limbajului sau, acuzarea sălbatică, la întâmplare, fără argument au reușit, în cele din urmă, să-i dezguste pe destui dintre foștii săi suporteri din P.D.S.R. Setea de putere. Din măruntul trepăduș al marelui trepăduș Eugen Barbu, Vadim Tudor s-a metamorfozat, asemeni batracianului din fabula, într-
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
secvențe de câte două, respectiv trei versuri. Cele mai reușite sunt Dincolo de labirint și Poem de jazz (un excelent titlu pentru placheta). Aici se vădește cel mai bine substanță poetica a lui Constantin Severin: experiență imagistică dusă până la limita absurdului. Întâmplări și cadre fantasmagorice, gânduri contrariante străbat versurile din Poem de jazz. Nu e departe nici Tzara, chiar dacă nu foarfecă îl ajută pe poet să scrie. Nu e, de fapt, nimic altceva decât lumea contemporană, lumea din jurul nostru, filtrată prin sensibilitatea
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
când i-am adus aminte vorba că «Oricât de inteligent ar fi un cățel, nu-și poate aduce aminte numele mă-sii!», deci totul este OK. La următoarea aniversare nu ne va lua la... poceală. Dacă Îl Întâlnești cumva din Întâmplare pe Sorin, te rog să-i transmiți că am găsit explicația cum de știa țiganul (sic!) de pe Calea Victoriei, colț cu Griviței - „că c-ar fi inginer la avioane” În Canada. Iată răspunsul la dilema lui - este simplu: unchiul „nașparliului” În
Dragă Sake,. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
eseu din 1927, scria române, înlăturînd din prim plan proza scurtă. Pînă la urmă, Galaction adopta și el formulă romanesca și, din 1930 pînă în 1935, publică patru române. Teolog prin formație spirituală (din 1926 era chiar profesor de teologie), întîmplarea a făcut ca, in 1930, să fie hirotonit preot, românele pe care le scrie fiind profund irigate de credință religiei ortodoxe, conferindu-le un nepotrivit aer tezist. Și este atît de puternic încît exegetul sau, D. Caracostea, îl invită: "Întoarce
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]