5,437 matches
-
spun decât că stă să se crape de ziuă, este ora patru de dimineață. Cristian privi în sus, luna apusese dar stelele licăreau intens pe cer. Fiind între munți, încă nu se vedea nici o geană de lumină dinspre răsărit. Tot întrecându-se cu vâlva, pierduse noțiunea timpului. De unde știi ce oră este? întrebă el. Aș putea să-ți spun cât este ora numai uitându-mă la stelele de pe cer, dar de data asta n-am făcut-o, îi arătă bătrânul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acesteia îl miră. Nu se așteptase să cântărească atât de mult. După părerea lui, erau acolo peste douăzeci de kilograme de aur. Odată ajunși acasă, îi găsiseră pe Pop și pe nevastă-sa topiți de fericire. Se jucau cu nepotul întrecându-se care mai de care să-l poarte în brațe și să-l alinte. No, să ne iertați, dragilor, auziră vocea baritonală a șefului poliției de cum intrară în casă, dar cu masa va trebui să mai răbdați ceva vreme. Maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se arate prea interesat. Pur și simplu îi contrazicea pe noii săi tovarăși, exprimându-și îndoiala în privința povestirilor lor. Se arăta neîncrezător cu privire la faptul că munții din jur sunt atât de bogați în zăcăminte aurifere. Minerii, care se încălziseră, se întreceau care mai de care să-l convingă de contrariu. Deși oamenii erau necăjiți că rămăseseră pe drumuri odată cu închiderea minelor, cel mai tare îi durea faptul că nu erau lăsați să caute singuri metalul prețios. Târziu, într-o noapte, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a bătut cîmpii. „În limbaj poetic un torent de apă semnifică anume refulări onirice, iar asociația cu o apă curgătoare, mai degrabă presimțită - este expresia sunetului abisal ce sugerează deopotrivă murmurul vorbelor și susurul urinei.“ (Aici, Într-adevăr, s-a Întrecut pe sine.) Deci domnule, Mendel Osipovici n-a fost soțul meu, mi-a pecetluit Însă existența, iar eu i-am „ușurat pătimirea“. (A se vedea poeziile geminate „Fiul rătăcitor“ și „Geo și Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arabil. Luncașii au mai cumpărat 80 ha pădure de la Ștefan Șendrea din comunaUngureni (Lecca) și 120 ha pădure de la Florica Cantili din Viforeni, comuna Ungureni. Luncașii, clăcași desconsiderați de răzeșii din jur, au ajuns să-i concureze și să-i întreacă, schimbându-și statutul social, prin vrednicie, hărnicie, muncă și învățătură. Ei, luncașii, urmașii bejenarilor bucovineni, pot fi mândri de realizările înaintașilor care, neavând nicio palmă de pământ, au ajuns să stăpânească aproape toată vechea moșie Filipeni. De la 1907 și până
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apoi erau exportate. Exportul șărilor Române consta mai alesă în bovine, cai, oi, lemn de construcție și cereale. În deceniul al V-lea din secolul al XIX-lea, se produce o schimbare în producția și comerțul românesc: exportul de grâne întrece ca valoare exportul de vite. Între 1843-1847 comerțul Moldovei a crescut de la 26 milioane la 52 de milioane lei. Portul Galați a cunoscut o dezvoltare apreciabilă: în 1833 a primit 236 vase străine, iar în 1847, 1064 vase comerciale. Tot
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
văzut și mi-au fost explicate pliantele color care înfățișau marile creații ale Renașterii, marile personalități ale culturii universale. Îmi plăcea să-l ascult și, atunci, el văzând că cineva îl ascultă cu interes, șștia să se facă util, se întrecea pe sine și mă purta prin sălile vaste ale Lateranului sau prin bazilica „Sfântul Petru”. Când nu jucam șah, îmi dădea să traducă la prima vedere texte din latină (s-o numim modernă, folosită în textele medievale și moderne) și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o reuniune a tinerilor de la coli, a studenților și a intelectualității sătești și alta a celor din sat, fără să se facă o ruptură totală. în perioada interbelică, continuându-se tradiția serbărilor școlare de pe vremea învățătorului Gheorghe Postoi, învățătorii se întreceau în pregătirea și prezentarea unor programe artistice diversificate: coruri, recitări, teatru și, evident, dansuri populare. În procesul de culturalizare a satelor, învățătorii organizau cu tinerii din sat șezători, cercuri de gospodine - se învățau rețete culinare, dar și meșteșugul și arta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de copiii mai mari, de tineri, flăcăii din sat, și chiar de însurăței și maturi. Jocul era antrenant, dinamic, contribuind la dezvoltarea abilităților de prindere și a atenției. În perioada interbelică, luncașii aveau o echipă de oină cu care se întreceau cu alte echipe, din alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
maturi. Jocul era antrenant, dinamic, contribuind la dezvoltarea abilităților de prindere și a atenției. În perioada interbelică, luncașii aveau o echipă de oină cu care se întreceau cu alte echipe, din alte localități, fiind neîntrecuți. Tot pe imașul satului se întreceau tinerii și vârstnicii în doborârea popicelor, cu o bilă de lemn pe o bandă săpată în pământ și, eventual, căptușită pe margini cu scândură. Asemenea „benzi” se găseau și pe lângă crâșme, care, multă vreme, a fost loc de întâlnire și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
nerozia de a admite posibilitatea ca toate acestea să se termine într-o baie de sânge, Ziarul nu e al guvernului, Dacă mi se permite acest comentariu, domnule ministru, aș fi preferat un alt comentariu de la dumneavoastră, Omul s-a întrecut, a depășit limitele, se întâmplă întotdeauna când se dorește să ofere servicii mai mari decât i s-a cerut, Domnule ministru, Spuneți, Ce fac până la urmă cu lucrătorii de la serviciul municipal de salubritate, Lăsați-i să lucreze, în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mi-a răspuns el. Dar marea ciudățenie este că toate acestea le datorez unei singure lovituri norocoase. — Ce vrei să spui? — Ia zi, îți mai amintești de Abraham? Era băiatul ăla care avea viitorul în față. Când eram studenți mă întrecea în toate privințele. El câștiga premiile și bursele la care concuram amândoi. Întotdeauna am fost al doilea după el. Dacă o ținea tot așa ar fi avut el situația de care mă bucur eu. Omul ăla avea un adevărat geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se netezeau Încet-Încet. - Da, poate că e bine ca haita asta de câini să se muște Între ei după pofta inimii. Să mergem, Îi răspunse, pornind-o la drum cu pași mari. - Respectă-mi vârsta mai Înaintată. Nu mă pot Întrece cu furia tinereții dumitale, zise Arrigo, care Încerca să se țină după el, târându-și piciorul cu o expresie suferindă. - Tânăr? În luna mai am văzut cea de-a treizeci și cincea primăvară. Arcul vieții mele atinge punctul culminnat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
meu e unul și bun. Îți respect voința. Poate că ceea ce mi-ai arătat e Într-adevăr prea de preț pentru un simplu artizan ca mine. M-ar putea ispiti să mă iau la Întrecere, și e primejdios să te Întreci cu mâna lui Dumnezeu. La hanul Îngerului Încăperea cea mare de la parter era aproape pustie. Numai Marcello, așezat la o masă lungă. Dante se apropie de el din spate, În tăcere. Tocmai mânca un măr, Însă Într-un fel neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noi, aveam „copii de copii” acolo, ce vremuri! -, vă spuneam că mă luam la întrecere cu fete, numai fete, era obligatoriu, băieții nici nu știau ce facem noi, ne ascundeam rușinate de ei, mai târziu, când eram mai mari, ne întreceam în alte moduri, altfel, în liceu am trecut la pupicii de după bloc, am să-ți povestesc eu și asta odată. Sora mea Hortensia-cea-mică stătea și se uita la noi, că ea și alte câteva fete din bloc formau juriul. — Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și cu mine, eu fiind cea mai mare dintre ele, fata cea mare a împăratului (și uite că în Regele Lear mi-au dat să o joc pe Cordelia). Ei, eu, de pe la opt ani, tot prima vroiam să fiu, ne întreceam care se pișa mai cu boltă, care stropea cel mai departe... — Doamna Loredana, asta e de nepovestit, că nu se spune orice la un străin. — Dumneavoastră nu mai sunteți un străin. În momentul ăsta, sunteți egală cu mine, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sclipici ieftin, de tarabă, doamna Neli, dar atunci nu știam asta și nici nu vroiam să știu (pe mine, nici acum nu mă cheamă „vreau să știu”, nu asta mă interesează), aveam fustițe scurte și cloș, când ajungeam să ne întrecem în fața câtorva copii din bloc, ăia pe care noi îi socoteam de încredere, scoteam chiloții tetra repede, îi amesteca juriul într-o pungă de plastic, pungile erau viața mamelor noastre - banii, cheile și pungile, zicea femeia de serviciu de la scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noi nu există această potrivire, că atunci mă așezasem în iubire și acum am trecut la ireverență. Eu, dragule? Asta nu se poate, măi fato, Discipolul se așază în iubire, că d-aia-i Discipol! Tu nu poți să mă întreci ca actor, eu aș vrea, aș arăta cu asta că sunt mare profesor, dar nu se poate, nu poți, nu există în tine ceva... îți respect libertatea... aici e problema noastră, în alegerea greșită, de-aia spun că ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cal, la Bobotează sau ca la Bobotează, se găsește în altceva sau altundeva, e candidat la căsătorie, are calul cel mai de frunte din sat, hainele lui sunt mândre și bogate, pui de voinic, te duc la căsătorie, o să-i întrec pe toți ceilalți!, îi spune armăsarul care se chema Galben-de-soare, un cal năzdrăvan, frumos și sprinten ca-n poveste, dacă vrea Dumnezeu, pe toate ai să le birui și ai să le scoți la capăt bun!, flăcăul vede în stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii: femeile de societate și actrițele. Educația - sau, mai bine zis, sofisticarea pe care o avea - o absorbise de la băieții care se Întrecuseră să-i intre În grații. Tactul ei era instinctiv și capacitatea de a se angaja În diverse iubiri era limitată numai de numărul băieților susceptibili de a-i fi pe plac și abordabili prin telefon. Cochetăria zâmbea În ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
privirea țintită fix în ochii lui Zelea, acum lipsiți de apărarea sticlei. Își jurase să reziste cel puțin două zile. Așa îi găsi domnul Popa. - Mișule, care e cea mai apropiată secție de poliție? - Ne-au furat? Mișu se cam întrecuse cu împrumuturile din casa de bani. Și Mariana purta desuurile roșii care sclipeau nerușinat în contrast cu scaunele albe de plastic din MaxiBar. O să spună că a furat bețivu ăla cu halterele, abia-i face un bine, nu-l mai primește Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mult ieși decât intri în scenă. Dar Romulus! Se juca o bucată de vreme ca la premieră, apoi începea viața. Beligan, cât era el de director general, se amuza teribil și chiar intra el însuși în joaca noastră care, uneori, întrecea toate limitele posibile. Ne ducem într-o zi la Sibiu în turneu. Romulus cu Beligan era ceva extraordinar, așa că biletele s-au vândut ca pâinea caldă. În ziua spectacolului, ne duce Ralea la Rășinari, ne invitase primarul la o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de sus. Fizic se dezvoltă greu și cu ezitări. Și‑au păstrat însă simțul pentru lucrurile elevate. În capete se acumulează ceva care va produce mai târziu o explozie de lumină portocalie. Acum a sosit timpul când gemenii l‑au întrecut pe tată din punctul strict de vedere al cunoștințelor. Totuși, tatăl încă mai crede că, datorită vârstei, știe mai multe decât copiii. Experiența contează. În aceste vremuri noi cunoașterea te face liber, și nu munca. Nu vrem să muncim, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
am făcut prăjitură cu caise, încearcă mămica să se dea bine pe lângă copiii la care caută înțelegere și n‑o găsește. Se bazează pe cultura lor, o treaptă preliminară a acestei înțelegeri, și pe „măsura inimii“ acestor copii, care au întrecut însă de mult orice măsură. Se investește în Rainer și Anna, iar ce iese de aici sunt doar ei doi, fără căldură și afecțiune. Uite prăjitura și uite și farfurioarele de sticlă. Pun totul aici unde sunt deja atâtea cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lucru, dar ceva mă atrăgea la slujba aceea și parcă nu-mi dădea drumul. N-am povestit nimănui despre asta. Eu provin dintr-o familie un pic Înstărită din nord. Sunt eu mic de Înălțime, dar la fugă nu mă-ntrecea nimeni. Mama mea era o adevărată intelectuală, lucru rar Întâlnit la țară. M-a Învățat cum să trăiesc și să am Încredere În mine, mi-a cultivat gustul pentru cărți, pictură, muzică. M-a crescut În așa fel Încât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]