1,942 matches
-
însuși constituie o deviere de la relația autentică, pe care o substituie cu o practică în esența ei „idolatră“. Principiul întemeietor este redus la sistemul propovăduit și confundat sau identificat cu acesta. Prin urmare, reluând discuția cu privire la comunicarea interreligioasă, pot fi întrezărite mai multe trepte ale reali zării acesteia, în funcție de modul în care accentul cade pe comunicarea dintre sistemele religioase sau pe comunicarea dintre oameni prin intermediul sistemelor religioase asu mate (sau nu), pentru a ținti (sau nu) spre relația cu prin cipiul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
socotește moartea ca pe încă una dintre nefericirile sale. După aceea este pomenită doar în treacăt, ca reluându-și viața alături de Ahile. Ce i-a fost acestuia se va spune la locul cuvenit. Ce este ea în sine doar se întrezărește. Dar din acest puțin rămâne în amintire o prezență vie, aceea a unei ființe a cărei frumusețe se îmbină cu un suflet adânc și ales, cu puterea de a suferi și de a se împăca, oricât de greu îi va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu și ar mai avea rostul. Și acum e momentul, cât se mai poate face ceva. Mai târziu va fi prea târziu, și cinstea care i-ar reveni ar fi mai mică. Din câte se vede, bătrânul pare a fi întrezărit în atitudinea lui Ahile o imperceptibilă șovăială, posibilitatea unei schimbări de atitudine. Și, într-adevăr, în răspunsul pe care i-l dă Ahile, se simte că vorbele lui Foinix, căruia Ahile îi spune átta (apelativ afectuos adresat unui părinte), l-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii. În adâncul puterii vântului nopții, Unde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
socotește moartea ca pe încă una dintre nefericirile sale. După aceea este pomenită doar în treacăt, ca reluându-și viața alături de Ahile. Ce i-a fost acestuia se va spune la locul cuvenit. Ce este ea în sine doar se întrezărește. Dar din acest puțin rămâne în amintire o prezență vie, aceea a unei ființe a cărei frumusețe se îmbină cu un suflet adânc și ales, cu puterea de a suferi și de a se împăca, oricât de greu îi va
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu și ar mai avea rostul. Și acum e momentul, cât se mai poate face ceva. Mai târziu va fi prea târziu, și cinstea care i-ar reveni ar fi mai mică. Din câte se vede, bătrânul pare a fi întrezărit în atitudinea lui Ahile o imperceptibilă șovăială, posibilitatea unei schimbări de atitudine. Și, într-adevăr, în răspunsul pe care i-l dă Ahile, se simte că vorbele lui Foinix, căruia Ahile îi spune átta (apelativ afectuos adresat unui părinte), l-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
viața unei insule himerice și în întâmplările ei, efemere și ele. Dar, dincolo de asta, dincolo de visul lui de a fi o mică ființă care zboară din floare în floare, doarme în calicii și zboară călărind pe liliecii nopții, se poate întrezări un Ariel în care libertatea fără țărm și bucuria fără țărm iau forma, însăși Forma, etern neostenită, a copilăriei cosmice. Acolo unde este și va fi mereu, Ariel e, liber și fericit, copilul lumii. În adâncul puterii vântului nopții, Unde
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
2.1 Funcțiile impozitului În contextul concepțiilor premoderne Începuturile gândirii economice și, În particular, cu privire la impozite, se află Într-o epocă În care agricultura constituia ocupația de bază a oamenilor, iar impozitele nu erau concepute ca sistem și nu se Întrezăreau funcțiile și rolul lor În viața economică și socială. În acele condiții, „pământul constituia singurul mijloc de producție și forma de bază a averii. Activitățile economice aveau un caracter artizanal, iar În raporturile de schimb se utilizau diverse etaloane monetare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
J.L. Pic) au propus o soluție aparent mai „complicată“, adică derivarea numelui, probabil străvechi (zona nu putea să nu poarte un nume la sosirea ungurilor), dintr-un radical indo-european ardva, „înalt“ sau ard, „ridicat“ (ale cărui urme ar putea fi întrezărite în actualele toponime Ardan, Ardașcheia, Ardelea, Ardeova, Arden, Ardud, Arduzel, chiar dacă acestea au fost, probabil, adaptate fonetic limbii maghiare și preluate ca atare de către romîni). O curiozitate o constituie faptul că maghiarii au folosit, pentru denumirea Munteniei, o formulă asemănătoare
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
evoluție de la „limba primitivă, organică, fizică și necesară, comună întregii spețe umane” la limbile actuale care, indiferent de gradul de cultură și civilizație pe care îl exprimă, înglobează limba primară pe care evoluțiile fonetice și structurale o fac greu de întrezărit în retrospectivă. De aici provin dificultățile în perceperea și prezentarea științifică a trecutului limbii. Aceste dificultăți privesc: 1) timpul îndelungat al trecerii de la antropoide la homo sapiens și acumularea lentă a expresiilor sonore care au constituit formula silabică a limbii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unitară pentru cuprinderea și cultivarea fenomenului etnolingvistic românesc, el punea ca structură de rezistență a acestuia limba română. În condițiile vitrege în care a lucrat, Eminescu a reușit să schițeze un început de lărgire a orizontului istoric al acestei limbi. Întrezărind înrudirea prin substrat a românilor cu alte popoare balcanice, el afirmă în acest sens că „albanezii și bulgarii au sânge tracic” (XIII, 369). Totodată el nu putea accepta ideea că slavii ar fi o populație venită după secolul al V
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
practicilor, a organizării ocrotirii sănătății, toate reflectate în doctrinele medicale și contribuie la formarea medicului, sporindu-i înțelegerea și responsabilitatea profesională. Prin cunoașterea trecutului, descifrând legile de dezvoltare a fenomenelor, Istoria Medicinei facilitează înțelegerea etapei actuale și ne ajută să întrezărim perspectivele de viitor ale medicinei. Prezentarea doctrinelor medicale se nuanțează cu prezentarea personalităților cu rol crucial în progresul medicinei. Înțelegând rolul major pe care-l au perioadele de înflorire economico socială asupra științelor și culturii, Istoria Medicinei invocă și ilustrează
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pestei. Numărul descoperirilor de coci crește în jurul anului 1900. Dar, pe lângă coci și bacterii mai sunt însă și alți agenți patogeni. Este vorba de paraziții de diverse categorii și grade de nocivitate, ca și virușii. Pe unii Pasteur i-a întrezărit doar. Dezvoltarea microbiologiei a avut un important răsunet și în alte domenii ale medicinei, în special în chirurgie și obstretică. în acel timp chirurgii nu luau măsuri de precauție impotriva infecțiilor, adeseori operau în aceeași ținută în care efectuaseră necropsiile
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice moderne. 5.5. Dezarticularea limbajului Ceea ce micșorează în mod esențial distanța dintre opera caragialiană și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cum i se topea greutatea pe care o avusese pe inimă; capul nu-i mai vâjâia... uitase de coșmar. Se îndepărtă... cu Sultan la pas. Își întoarse privirea. Cimitirul rămăsese în urmă, o lume plină de mister; în vale, se întrezăreau primele case din cătun. Imaginea lui Suru și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată, vagă. Numai Suru și Nică aveau această putere fermecată de a face să uite pe moment atâtea amărăciuni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
am acoperit cu pătura peste cap și am adormit imediat, fără vise, cum nu reușisem niciodată în nopțile de la Budila. Doamne, cât de aproape sânt de Himeră! O simt lângă mine, lipită de mine, în mine, aproape c-o pot întrezări acum, deși n-o pot încă atinge, sau o ating fără să pot spune ce e, asemenea unui apraxic căruia i se pune-n palmă un lucru și el șovăie, are toate datele senzoriale, îi stă pe limbă numele blestemat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și roșul părului ei prins la spate să nu se ude, 21 martie, ce m-a copleșit la Anne din prima clipă, cum își poartă feminitatea cu o tulburătoare naturalețe, ce caut de fiecare dată la o femeie, acea imagine întrezărită în copilărie a bucuriei cu care sora mea, după mamă și tată, Corina, dăruia ochilor mei taina nelămurită a obscurei sale feminității, 22 martie, e ziua în care trece menajera lui Anne să facă curat în atelier, aș fi lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu toți porii pielii mele că se petrece ceva cu totul special în aer, că, îmi întorc cu totul tulburat ochii spre realitatea din jur, realitatea există! asta era! realitatea e aici și mă înconjoară fără să mă cuprindă, o întrezăresc pentru o clipă și apoi dispare, se mută din gestul femeii ce cotrobăie printre bijuterii vechi, ieftine în grija instinctivă cu care o altă femeie trage nerăbdătoare o mână de copil, e acum în dorința cu care un tânăr înlănțuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe cel pierdut în urmă cu douăzeci de ani că ți se dă șansa să alegi a doua oară, ai așteptat în toți acești ani ca Andrzej să se întoarcă, cealaltă parte din tine tânjea cu dor după el, îl întrezărea pretutindeni fără să-l întâlnească, ai știut că sunt el încă de când m-ai văzut în parc abandonându-mi desenele, voiai ca eu să fiu Andrzej și fără ca măcar să mă cunoști mi-ai deschis ușa ferecată de douăzeci și unu de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din Mexic, alături de cel mai bun prieten al său. M-am hotărât să-l las pe Vasquez să ajungă în dreptul meu și să-i zbor creierii fără prea multe discuții. Apoi pe ușa din stânga ieși o femeie albă și am întrezărit o cale de scăpare. Am alergat și am prins-o de gât. Ea începu să țipe. I-am înăbușit strigătele, astupându-i gura cu palma stângă. Femeia dădu disperată din mâini, apoi deveni rigidă. Mi-am scos revolverul și i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
transformat garajul în sală de antrenament cu pară de box, sac de antrenament, corzi și haltere. Am revenit la forma fizică de altădată și am decorat pereții garajului cu afișe ale tânărului Bucky Bleichert din perioada ’40-’41. Propria imagine întrezărită prin ochii împăienjeniți de sudoare m-a adus mai aproape de ea și m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o ceartă În familie. Te-ai enervat, bine, dar nu te duci până la râu pe o ploaie torențială doar să te calmezi. A fost acolo cu un motiv precis, dar nu știm care este acela deocamdată. Portul din Aberdeen se Întrezărea prin geamul mașinii, cenușiu și sărăcăcios. Un grup de vase comerciale erau ancorate la mal, cu vopseaua lor În tonuri vesele de galben și portocaliu estompată din pricina ploii. Luminile scânteiau În semiîntunericul după-amiezii, În timp ce containerele erau ridicate din vagoanele-platformă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru că nu se mai distingeau decât raze... Acum ce facem? am mai întrebat. Important e să nu te oprești... Am mai plutit o vreme, timpul fiind absolut relativ în acel moment al infinitului... am depășit apoi ramurile arborelui și am întrezărit orizontul, un ocean imens, colorat de răsăritul soarelui și o liniște indescriptibilă. Într-un fel, revenisem de unde plecasem, la răsăritul soarelui, din partea cealaltă a lumii. Încet-încet, ni s-au conturat aripile înapoi și am văzut cometa zburătoare lângă mine, lansând
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
adormit deja... cred că au trecut multe secole de când stau aici... Au trecut doar câteva secunde, o clipă doar. De fapt, n-a trecut nici un moment măcar. Deschide ochii. Am deschis ochii încet, și prin lumina incertă am început să întrezăresc conturul scării și al balustradei podului de care aproape uitasem că era acolo. În fața mea sclipea ceva ca un vârtej de raze care prindeau culori și intensitate pe măsură ce priveam mai mult. Îi simțeam răsuflarea ca o căldură ce ajungea la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]