2,365 matches
-
ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă." 23. Cînd a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. 24. Isus a văzut că s-a întristat de tot, și a zis: "Cît de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! 25. Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului, decît să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
la ora obișnuită, ne-om tălmăci, fiule. Acum du-te și urmează cele rânduite. Poftă bună și somn ușor. ― Mulțumesc și sărut dreapta, părinte. Îndată ce am ieșit de la bătrân, am alergat spre chilia mea. Întunericul de dincolo de geam m-a întristat, însă. “Asta înseamnă că nu a trecut nimeni prin chilie, ca să aprindă lampa”. Când am intrat, toate lucrurile erau așa cum le-am lăsat, fapt ce îmi confirma gândul... Atunci am simțit și eu oarecare oboseală, dându-i crezare deplină bătrânului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pare puțin ? Da, că era prepeliță pitică. Mă rog. Și al câtelea ești matale pe listă ? Al treizecișicincelea în ordine și primul ca valoare. La senatori sau la deputați ? La întreținere. Iar chestia asta care pe alții îi copleșește, îi întristează, pe mine mă bucură.îmi dă elan și bună dispoziție.Cum mă vede câte un colocatar îmi face șmecherește cu ochiul și-mi spune: Bravo, dom’le, te ții bine. Ai ajuns deja la cin’ șpe milioane. Și când știi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cîini. Atent la cum vor trece oaspeții, eu, argintîndu-mi pe mai departe oasele În cîntecul cocoșului, Încerc să-mi domolesc inima și să Îmblînzesc pînă la urmă pitagoreicele numere de circ ale heruvimului ― printre cei drepți și imuabili mai pot Întrista odată mecanica Îngerului. Astăzi nu, dar mîine trebuie să fac curățenie În debaralele cerului, care seamănă tot mai mult cu pierderile de sînge ale sorei noastre, cu o răcoroasă alungare dinspre lacătul care a Închis eleșteul, să nu se mai
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
frămîntarea unuia care căuta das urwort-ul, amușinînd prin așternuturi aura urii, certînd-o În numele unei generații pierdute, acea generație care-și pierduse gustul de mentă al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
au iuțit pașii și în câteva clipe în jurul meu era gol. Peste câtva timp, pe motiv că nu eram în toate mințile și că nu puteam fi lăsat să predau elevilor, am fost concediat de la liceu. Dar nu m-am întristat. M-am bucurat chiar. Acum aveam cât timp vroiam să mă duc la tribunal. Când m-a văzut, aprodul m-a salutat zîmbind: "Bine ați venit din nou pe la noi. Ce mai faceți?" M-am aplecat și i-am spus
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
spună: "Fetițo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro dorești să meargă? Spre care dintre visurile tale? Și cine dorești să fie pasagerii?" N-am avut nevoie de milă în nici o împrejurare. N-am nevoie nici acum. M-ar întrista dacă ai spune despre mine "sărmana". Dar dumneata n-ai să spui. Te cunosc acum. Să trecem, așadar, mai departe... Nici eu nu voi spune despre dumneata "sărmanul". Deși poate că în unele privințe ai merita mai mult decât mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-l vezi pentru întîia oară, dar nu o femeie de care ți-ai legat viața și căreia îi datorezi cele mai frumoase zile. Totuși o înțelegeam! Îi păruse rău? De minune! Era o dovadă că mă regreta. M-ar fi întristat însă dacă i-ar fi părut bine. Lasă să-i pară rău! Cu cât îi va părea mai rău, cu atât va fi mai bine. Am s-o copleșesc și pe ea și pe soțul ei netot de bunuri și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și anume sufletelor pe care le prindeți ca păsările! 21. Vă voi rupe măhramele, și voi scoate pe poporul Meu din mîinile voastre, ca să nu mai cadă prada în mîinile voastre; și veți ști că Eu sunt Domnul. 22. Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, și pentru că întăriți mîinile celui rău ca să-l împiedicați să se lase de calea lui cea rea făgăduindu-i viața, 23. de aceea, nu veți mai avea vedenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
rupe măhramele, și voi scoate pe poporul Meu din mîinile voastre, ca să nu mai cadă prada în mîinile voastre; și veți ști că Eu sunt Domnul. 22. Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, cînd Eu însumi nu l-am întristat, și pentru că întăriți mîinile celui rău ca să-l împiedicați să se lase de calea lui cea rea făgăduindu-i viața, 23. de aceea, nu veți mai avea vedenii înșelătoare, și nu veți mai rosti proorocii. Voi scoate din mîinile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cei ce se coboară în groapă. 15. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În ziua cînd s-a coborît în locuința morților, am răspîndit jalea, am acoperit adîncul din pricina lui, și i-am oprit rîurile, apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el, și toți copacii de pe cîmp s-au uscat. 16. De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure neamurile, cînd l-am aruncat în locuința morților, împreună cu cei ce se coboară în groapă, și s-au mîngîiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
turte făcute cu untdelemn. 9. Cînd cădea roua noaptea în tabără, cădea și mana. 10. Moise a auzit pe popor plîngînd, fiecare în familia lui și la ușa cortului lui. Mînia Domnului s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat, 11. și a zis Domnului: "Pentru ce mîhnești Tu pe robul Tău, și pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea ta de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg? 12. Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
acele lucruri sacre la care nu ai voie nici să privești, dar de la care nu-ți poți lua ochii. În acea zi divină, eu cu părinții mei am lăsat problemele, lucrurile la care deseori ne gândeam și din cauza cărora ne întristam, acasă, și am plecat în căutarea unui loc uitat de lume, un loc în care cerul și pământul se întâlneau. După o lungă căutare, spre surprinderea noastră, găsisem acel loc care ne-a umplut imediat inimile de căldură. Acel loc
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
pieptoșenia „suav“ leninistă a lui Putin, și fostul proletariat („forța politică conducătoare“, în limbajul ceaușist, făuritoarea „omului nou, constructor conștient al...“ etc.), devenit terorism sindical sadea, pentru care socialismul stă (din nou!) să se nască. Poate nu m-ar fi întristat atâta fițele troțkiste ale tinerilor cu pricina, dacă ele n-ar fi coincis cu nefericitele rezultate ale sondajului realizat de Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, analizat și de Mircea Vasilescu în editorialul său din numărul trecut al Dilemei, cu (între
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și credința sunt, strict, împărțite pe parcele. Fiecare se roagă pe parcela sa și își întreține amintirile fără să le amestece cu ale celorlalți. Mă bucur să întîlnesc români care țin să rămână români, chiar trăind la Chicago, dar mă întristează să-i văd atât de dezbinați. De parcă ar veni din trei țări diferite care, întîmplător, poartă același nume. Câțiva îmi declară că au de gând să se întoarcă. Aproape toți în vârstă. Unii dintre fiii românilor exilați vorbesc rău românește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
100 de franci. Mai pe urmă voi vedea ce pot face. Al tău Mihai București, 26 august 1880 170 [GHEORGHE EMINOVICI] București, 18 martie 1881 Iubite Tată, M-am bucurat mult primind scrisoarea d-tale în versuri și m-am întristat asemenea aflând din ea că nu ești tocmai bine. Altfel și eu am avut acele friguri de primăvară atât de obicinuite în țară la noi. N-am răspuns numaidecât pentru că m-a apucat proclamarea regatului pe dinainte și-n asemenea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Suie-te în țara aceasta unde curge lapte și miere. Dar Eu nu Mă voi sui în mijlocul tău, ca să nu te prăpădesc pe drum, căci ești un popor încăpățînat." 4. Cînd a auzit poporul aceste triste cuvinte, toți s-au întristat; și nimeni nu și-a pus podoabele pe el. 5. Și Domnul a zis lui Moise: "Spune copiilor lui Israel: Voi sunteți un popor încăpățînat; numai o clipă dacă M-aș sui în mijlocul tău, te-aș prăpădi. Aruncă-ți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
a treia zi și să-i îngroape...Numai cu cei den afară din oraș să n-aibă treabă. Iar de va fi țigan, fie perit și în oraș, ca să n-aibă treabă acole cioclii...>” Din acest așezământ, ceva m-a întristat peste măsură, părinte. „Ce anume, dragule?” Cum se poate ca la țiganul mort „să n-aibă treabă acole cioclii”? Ce, țiganii nu sunt tot oameni? Până și cei cărora li se taie capul „cu învățătura domnii” cioclii trebuie „să aibă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
face dulceață. Of! Prea mult dulce!... Dar, dacă ar avea o inimă mare ca norul de pe cer? Mmm!... nu ar încăpea în piept, și chiar dacă ar veni îngerașul acela uriaș cu aripi frânte, m-aș teme să nu plece”... Se întristă, apoi începu a plânge. Așa l-a găsit tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă toate în zâmbete
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă toate în zâmbete și îmbrățișări. Hai, pune tristețea ta în
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
armonia întregii familii. Inimă de înger e povestea unui copil care visează cu ochii deschiși privind la cerul pe care norii iau forme ciudate. Un nor în formă specială îl duce cu gândul la inima lui Dumnezeu, iar copilul se întristează crezând că într-un corp micuț ca al lui nu poate încăpea o inimă largă și astfel, i-ar fi știrbită capacitatea de a dărui iubire. O lecție de viață este și povestirea Vis împlinit, în care personajul, un băiat
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
unul câte unul, ori una câte una, au migrat în valurile istoriei. Soția -în pământ; fetele și băieții - pe coclaurii mapamondului. Fiecare cu modul de viață pe care i-l hărăziseră, dintru început, ursitoarele. Și, pare-se, asta nu-l întrista de fel. Cei câțiva zeci de metri pătrați de teren, din spatele frumoasei case,îi ocupau sera. Casaconcepută și făcută, de la primul la ultimul milimetru, de mintea și de mâinile proprii. în seră - felurite flori. O rază de lumină, de soare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și de către foarte mulți apropiați. Rar o striga, câte careva, Carmen, atunci când i se adresa. Fericire,îi devenise numele, de-acum, la propriu. După ce s-a mărit,însă, tot mai rar i se spunea astfel. La început, faptul o cam întristase, totul punând pe seama glumei cuiva, care-i tradusese, astfel, revenirea la Carmen,în loc de Fericire: pe măsură ce crești, tot mai mulți te consideră om matur, și, nu te mai dezmiardă, cu numele de copilă, ci, apelează, la cel de fat mare, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se instaurase,încă de la început, un respect și o dragoste fără măsură, așa cum stă bine la români. Totul se desfășura suspect de normal. De ce suspect? Vom vedea, nu tare târziu, de-aici încolo. Să nu vă surprindă; să nu vă întristeze - deși, nu veți putea rezista, risipei de tristețe și amărăciune, după ce veți afla prin ce i-a fost dat, să treacă, fericitei noastre nefericite, mamă a două flori mai frumoase decât cele întâlnite printre ierburile țării, la vremea înfloritului câmpurilor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]