2,651 matches
-
modernă. Ocupîndu-se de activitatea reprezentanților Școlii ardelene, el stăruie îndelung asupra traducerilor filozofice realizate de Samoil M i c u, pe care îl consideră, pe drept, un întemeietor și un deschizător de drum pentru limbajul filozofic românesc 394. La acest învățat, Blaga constată credința că limba română are prin chiar mijloacele ei genuine capacitatea de a reda forme înalte de gîndire, precum este filozofia, și de aceea el așeza limba sa maternă alături de toate limbile mari în care filozofii și-au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Blaga, Constantin Noica manifestă admirație pentru înaintașii care au încercat să redea prin cuvinte românești termenii din filozofia universală, de o apreciere deosebită bucurîndu-se Dimitrie Cantemir (prin calcurile sale pentru traducerea categoriilor lui Aristotel: ceință, feldeință etc.), dar și alți învățați din vechime, precum Eufrosin Poteca (la care remarcă pe estime). Atitudinea aceasta este specifică literaților, "împămîntenirea" noțiunilor filozofice prin cuvin-te analizabile nefiind, de fapt, cum crede Noica, o reconstrucție a filozofiei, ceea ce ar presupune și reconstrucția noțiunilor, ci numai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
manifestării acestor relații decurg atît interminabilele clasificări în care discursul individual, tipul de discurs și stilul sînt privite nediferențiat, cît și conceperea textului filozofic ca fiind ceva incomparabil cu scriitura caracteristică altor tipuri de opere culturale. Particularizarea scrisului filozofic după învățații alcătuitori de sisteme se realizează în mod eficient, nu prin diferențele pasionale, volitive sau de fantezie, ci prin manierele diversificate și multilaterale, dar întotdeauna coerente, ale manifestării rațiunii. B i b l i o g r a f i e
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Empedocle), în special Apa și Focul, se confruntă cu Vrajba și Destinul. Pentru a sugera o atmosferă mitologică, se vorbește de "prezența invizibilă a Moirei", de Styx, de Septentrion, de "blânda Iris", de "sfincși, himere, hidre". Sunt convocați gânditori și învățați, între care Platon, Parmenide, Herodot; nu lipsesc Minciuna și Adevărul, acestea personificate în modul celor vechi; ne solicită constelații și legende (Andromeda și Peștii). Fraza densă din Balada schimbului în natură (dicțiune în modul lui Al. Philippide) are o alunecare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
locuiesc. Astfel, toți călătorii din vagonul respectiv au aflat că la școlile la care învață, profesorii nu prea vin la ore, că elevii copie pe rupte, că după ce s-au asigurat cu note de trecere nu se mai omoară cu învățatul și nu mai dau pe la școală, că fiecare dintre ei are gașca lui în cartier, că profa’ de engleză de la o școală oarecare este în relații amoroase cu proful de muzică și multe altele. Nici unul dintre călătorii aflați în tramvai
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
lor. Un fenomen comparabil avea să fie observat din nou în secolul al XVI-lea printre noii creștini portughezi, tragedia iberică dând un nou avânt mișcărilor mesianice 37. În ciuda unor avertismente din Talmud care condamnă prezicătorii și îndeamnă la răbdareqqq, învățații evrei au fost în mod regulat supuși, pe de o parte, tentației de a calcula data sfârșitului, pornind de la exegeza sofisticată și mereu reluată a anumitor texte scripturale, și, pe de altă parte, celei de a se întreba dacă nu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lungul secolelor al XVI-lea și al XVII-lea, a unui puternic curent mistic și mesianic cu origini diverse. Dificultățile economice de la sfârșitul secolului al XVI-lea din Imperiul Otoman s-au adăugat profundei fragilități existențiale a unei pături de învățați care asimilaseră traumatismul expulzării. Masacrele lui Bogdan Hmelnițki în Polonia și Ucraina, unde mii de evrei și-au pierdut viața între 1648 și 1649, lasă urme adânci asupra sefarzilor din Levant. Odată cu afluxul de refugiați care ajung în Imperiu, ororile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
continuă ulterior. În 1558, cripto-evreii care luaseră parte la boicotul de la Ancona sunt expulzați din Pesaro, și nu întâmplător autorul își scrie opera în acel an. Valea plângerii este o cronică a suferințelor lui Israel începând cu dispersarea sa. Un învățat anonim, rămas în posteritate sub numele de "Corector", a adăugat un apendice despre nenorocirile abătute asupra evreilor între 1575 și 1605, această din urmă dată fiind cea a ediției complete. Deși copii ale acestui text circulă mult timp în manuscris
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
induce la elevi (și la profesori) un anumit mod de învățare (dacă știu că mi se dă un test, învăț în perspectiva acestuia, eliminând interpretările, digresiunile, problematizările...). Prin instrumentele de evaluare unificăm cunoștințe, valori, oameni. Supoziția insidioasă a acestora este: învățați toți (doar) aceste cunoștințe! Ajungem acolo de unde am plecat (din societatea uniformizată, totalitară, uninivelară ideatic). Instrumentele se determină de multe ori contextual, primind relevanță aici și acum pentru diferite categorii de elevi. Unul și același rezultat poate da seamă de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de măsline în mâncare mult mai mult decât îl folosise înainte! Sper că nu au apărut simptome iatrogene din acest motiv. Aspectul important este acela că pacientul însuși și nu terapeutul a generat imaginea folosită. Pacienții pot fi de asemenea învățați să se vadă într-un alt loc plutind pe un nor sau un covor magic, sau prin alt mijloc de transport. Transformarea durerii Sunt folosite două modalități de transformare: acelea în care durerea este mutată (dizlocatăă într-o parte diferită
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
altă dificultate semnalată se referea la articularea între informația de la cursuri și cea de la seminarii. Unii nu au acordat atenție activității de la seminar și lucrări practice și au avut de pierdut. Alții s-au trezit în fața unui voluminos material de învățat și nu au știut să se descurce: dacă au învățat deplin primele capitole nu au mai reușit să termine materia, iar dacă au trecut peste toate temele, dar nu au aprofundat toate aspectele, nu au reușit să rezolve întrebările de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
codifică relații de ordin social. Dimpotrivă, Eliade a subliniat autonomia și ireductibilitatea religiei și s-a străduit să-i delinieze structurile de adâncime. A făcut acest luciii repunând În circulație vechiul instrument al fenomenologiei religioase, inventat În jurul lui 1850 de către Învățații protestanți olandezi și germani și perfecționat de un maestru ambiguu: olandezul Gerardus van der Leeuw, profesor de teologie la Universitatea din Gröningen. Din nefericire, fenomenologia Împarte cu morfologia lui Goethe neputința de a explica transformările istorice. Destul de asemănător cu versiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Opsikion din Asia Mică, unde ereticii erau supranumiți phoundaites, de la cuvîntul latin funda, „traistă”, trecut În limba greacă. Acești „trăistari” (În bulgară torbeshi) umblau cu cerșitul, adunîndu-și pomenile În traistă. Ei Înșiși Își spuneau creștini. Atît ereziologii medievali cît și Învățații moderni derivă, din rațiuni obscure, credințele bogomilice din mesalianism. În timpul domniei lui Alexis Comnenul, bogomilii se stabiliseră la Constantinopol. Împăratul l-a ademenit pe conducătorul lor, un om pios pe nume Vasile, Într-o cursă perfidă: s-a prefăcut că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe cît de monumentale, pe atît de fără folos; cele mai recente extrapolări ale acestor teorii sînt o serie de Încurcate ipoteze cu privire la o „școală” a Apostolului Toma și la existența unui gnosticism „sethian”, viguros susținute Încă În lucrările cîtorva Învățați bîntuiți de anume idiosincrasii 8. Revendicările de ordin genetic sînt deduse din clasificări și viceversa. Devine astăzi tot mai limpede că asemenea presupuneri nu pot fi demonstrate decît dacă autorul Însuși devine „gnostic” - respectiv, dacă se pretinde În posesia unei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sînt subordonate precedentelor și pot, de fapt, să vină În contradicție cu ele. O astfel de operație n-ar trebui să abandoneze niciodată principiul conform căruia premisele disimulate sînt anterioare și superioare ierarhic celor fățișe. Cu alte cuvinte, dacă un Învățat pretinde că este la fel de imparțial ca un mecanic care demontează un motor În piesele lui componente și le reasamblează, dar În același timp face o estimare asupra țării de proveniență și a vechimii pieselor, opțiunea sa nu este În nici un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Mișcarea populistă (völkische Bewegung) de la Începuturile secolului XX și ulterior adoptate de naziști 10. Școala germană de religie pregătea astfel terenul pentru revendicarea unui „Isus arian”, un Isus care era, de fapt, anti-evreu. Iar unii dintre cei mai mari Învățați ai vremii - În primul rînd Rudolf Bultmann Însuși, care nu poate fi suspectat de simpatii naziste ori de antisemitism - s-au lăsat amăgiți de aparența de „obiectivitate” a acestor elucubrații susținute de confrați venerabili și le-au sprijinit cu autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a documentării lui Hans Jonas pentru nu mai puțin Însemnata sa Religie gnostică 14. Ideea lui Bousset că dualismul gnostic ar fi În Întregime de origine iraniană s-a transformat Într-o dogmă științifică cu ajutorul unora dintre cei mai mari Învățați ai secolului XX: Albert Dieterich, Richard Reitzenstein, Joseph Kroll, Franz Cumont, Rudolf Bultmann și alții. Este de Înțeles că a putut afecta, dacă nu chiar infesta, vreme Îndelungată, cercetarea comparativă În totalitatea ei și că o găsim și În ziua
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care dau peste produsele școlii germane de istorie a religiilor În biblioteci publice, unde s-au achiziționat reeditările din anii șaptezeci. Toate argumentele Școlii germane de religie au fost respinse, unul cîte unul, În cea mai mare parte datorită altor Învățați germani de după al doilea război mondial 15. În ceea ce privește dualismul, a devenit tot mai limpede că dualismul zoroastrian, care era favorabil lumii (procosmic), n-ar avea cum să explice apariția unui dualism gnostic anticosmic; iar dualismul zurvanit, care privește defavorabil inteligența
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dezbaterilor. Ar fi imposibil să ne oprim aici fie și numai asupra cîtorva dintre controversele care decurg din această temă. În Statele Unite teza oarecum simplificată a școlii germane a pătruns prin intermediul traducerii cărții lui Walter Schmithals, Gnosticismul În Corint 19; Învățații contemporani ca, de pildă, James M. Robinson, o resping În totalitate 20. În general, o dată cu Înaintarea În vîrstă și cu acumularea de cunoștințe, rîndurile specialiștilor care Îi dau dreptate lui Bultmann s-au cam subțiat. Iar teza complementară a celei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care a făcut observația că gnosticismul conținea ideea consubstanțialității dintre partea spirituală a ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte cîteva trăsături distinctive, definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci cînd se afirmă că „gnosticismul este o religie dualistă, caracterizată printr-un dualism anticosmic (fie moderat, fie radical; dacă e unul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și bune, care a creat lumea, și au În comun principiul antropic. În contrast cu ele, gnosticismul este un fenomen de contracultură În măsura În care neagă atît principiul inteligenței ecosistemice, cît și principiul antropic. Cel mai asiduu dintre partizanii metodologiei invarianților este, fără Îndoială, Învățatul italian Ugo Bianchi. El a atribuit un număr de trăsături distinctive Întregului sistem al dualismului occidental, de la gnosticism la catharism: anticosmism, antisomatism, metensomatoză (reîncarnare), encratism, docetism, de multe ori și vegetarianism. Analiza efectuată În profunzime ne arată că aceste trăsături
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
simplă amăgire 41. Nu vom zăbovi aici asupra dezvoltării unui „roman al lui Simon” În Omiliile și Recunoașterile pseudo-clementine. Ambele aceste scrieri, Împreună cu ereziologii de mai tîrziu, coroborează informațiile lui Irineu, potrivit cărora Simon este cel dintîi gnostic 42. Majoritatea Învățaților care s-au ocupat mai recent de Simon au optat pentru ipoteza negativă (-/-): el nu este nici gnostic, nici autor al Revelației. Astfel, pentru Karlmann Beyschlag Revelația nu are nici o legătură cu Simon, fiind un produs al platonismului din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
hazardate; de fapt li se accentuează această caracteristică o dată cu școala germană de istorie a religiilor și cu continuatorii mai recenți ai acesteia. Deși ereziologii au născocit cu siguranță destule, Împinși de o profeție din Isaia, avem motive să credem că Învățații din timpurile moderne au inventat Încă mai multe sisteme gnostice și concentrări de sisteme decît ei. Dacă i-ar Întreba cineva, savanții n-ar ști nici ei, probabil, să explice această obscură pasiune pentru ordine. O putem explica noi În locul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
mai mult de către erudiții epocii moderne decît de ereziologi, dar tot ce putem afirma cu privire la ele este că sînt transformări reciproce apropiate, și nimic altceva. Un exemplu Îl constituie gnosticismul sethian, așa cum a fost el definit de Ipolit (nu de Învățații epocii moderne) și sistemele cuprinse În tratatele de la Nag Hammadi, Parafraza lui Sem și Zostrianos. Alt exemplu Îl formează o serie de scrieri și de mărturii care sînt, toate, transformări ale unui text de bază - primele capitole din Geneză: Apocriful
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]