3,864 matches
-
și pe veci, conform principiului ordinii tipice germane. Cine știe, poate încă mai sunt toți prezenți, doar noi nu-i putem vedea... Ne așezăm în a doua bancă, în spatele locului rezervat coanei preotese, gol și el pentru totdeauna, și ne-nvelim cum putem în năframele negre, rămase de izbeliște de pe urma țărăncilor săsoiace plecate din țară la începutul anilor nouăzeci. Accesorii specifice zilelor de duminică, parte componentă a portului local, broboadele abandonate în grabă își mai dovedesc măcar cu această ocazie utilitatea
RĂMAS BUN LA ROŞIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375302_a_376631]
-
Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Atâta liniște-nconjoară Făptura ta din infinit, Că mă trezesc a câta oară Cătându-ți chipu' nesfârșit. Atât de caldă-i mângâierea Cu mâna ta când mă-nvelești, Că nu mai simt nicicând durerea, Chiar de-n amurg mă părăsești. Pe chipul meu trecut-au anii Tu niciodată n-ai simțit, Cum timpul meu bate metănii, Să nu se piardă-n afințit. Și te aștept o noapte-ntreagă
SOARELE MEU de DANIEL DAC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375385_a_376714]
-
domnea pe piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion. În acel context
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
domnea pe piața românească o monotonie descurajantă. „Bomboanele de pom” erau greu de găsit prin magazine și constau dintr-un ghem diform de zahăr cu arome artificiale. Erau tari ca piatra. Noi, copiii ne cam spărgeam dinții cu ele. Veneau învelite în staniol ieftin, argintiu, din care nu se puteau decupa nici măcar banalele benzi pentru înșirat verigi în ghirlande. Noroc cu capacele de iaurt. Din ele modelam steluțe în opt colțuri, înfășurându-le pe-un vârf de creion.În acel context
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Autor: Angelina Nădejde Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ninge iar... și a mea față Sărutată-i de ninsoare, În lumină mă răsfață, Dulce, caldă-alintare. Dar pășind în strada vieții Vraja zilei se topește, Învelită-n haina ceții, Visul meu frumos sfârșește. Cu privirile de ceară Ca-ntr-un nesfârșit cortegiu, Îngeri triști mă înconjoară, Trist, zadarnic-sacrilegiu. Chipuri de-ntuneric stinse Și de ciuma unor vremuri Poartă-n lut dureri aprinse, Zbucium ce răzbate-n
NINSOAREA LUMINII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375492_a_376821]
-
lipsită de valoare, în cazinoul rămas gol cu zidurile crăpate și mici aparențe ale luxului de odinioară. Dar ridici fruntea când realizezi dezastrul și îți spui (ca să nu te prăbușești de tot, că ești în cazinoul în care ai intrat învelit în mătase, mascat, machiat, aruncând priviri princiare golului din inima ta. Pentru că aici ajungi după modernizarea în sens invers a scrisului urmând calea greșită a lipsei de savoare în cuvânt. - Victore, așa-i că nu am ce căuta prin acel
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
Mi-ai transformat rabdarea-n tunete Și din uitări între ani ne-am trezit , În curcubeul plin de culori și sunete Din umbră cu privirea m-ai păzit .... Mi s-au desfrunzit așteptările Când în straturi de tăceri m-ai învelit , Te-am așteptat pe toate cărările Cu amintirile ce iar ne-au risipit... Te simt mirosind a orizont nemărginit , Evaporat între gânduri și tăceri La umbră trupului meu din infinit , Trezind și-n ceasul târziu clipă de ieri ... gabrielaenerusu Referință
CLIPA DE IERI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375561_a_376890]
-
boare. Pământu-n anotimpuri își schimb-a lui culoare, verde-i primăvara când glia prinde viață, și este galben vara când soarele-l răsfață. Toamna, arama frunzei îi dă a ei culoare... Secătuit de vlagă îl află mândra iarnă și-i învelește trupul în stratul de zăpadă. Pământul hibernează, profund se odihnește, în trup îi fierbe lava și inima-i zvâcnește. Perpetua-i existență protejată e de soare, de lună, în timp de noapte, și stele strălucitoare. Luceafărul dimineții îi trimite a
PĂMÂNTUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375622_a_376951]
-
harnicii crăciunei-agenți comerciali nu mai prididesc în Luna Cadourilor cu ofertele , alergătura pentru plasarea cadourilor, încasarea comisioanelor, aducând astfel fericire tuturor: părinți, bunici, copii, soți, soții, iubite, iubiți... munți de cadouri...pachete peste pachete, pline de fericire și bucurie, toate învelite în hârtie poleită... dar și mulți bani în conturile burdușite ale lui “Moș Crăciun”. Iar Moș Crăciun - afaceristul, zeul și sfântul, ce face în acest timp? Ce să facă?... Și el, cu afacerile! Tot pe la televiziuni, ziare, reviste...că s-
METAMORFOZELE LUI MOŞ CRĂCIUN-ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1449 din 19 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371770_a_373099]
-
noapte de demult, Și parcă-i pentru noi, prima ninsoare... Se-așterne peste trupuri fulg cu fulg, Ne-mperechează clipa-nsingurată. Iubitule, ai chip de Demiurg, Iar eu, mă-ndragostesc ca-ntâia dată... Sunt albă lună, albă-i mana mea, Și te-nvelesc cu mine, pled subțire, Să nu te vadă-n iarnă, nimenea Privirea altui ochi să nu se mire... Cât de aproape stăm, ne contopim! Zăpada n-are loc să se strecoare, Și îmi promiți să nu ne ofilim De gheață
CHIP DE DEMIURG de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371977_a_373306]
-
să se învârtă pe loc. În acel moment părea un nor mare de fum. Văzând-o, celelalte umbre îi urmară exemplul. Oprirea lor bruscă întunecă cerul. Pur și simplu, parcă seara s-ar fi grăbit înainte de vreme și ar fi învelit ziua în pătura ei. Dar umbra care se oprise prima în loc, se enervă din cauza faptului că se făcuse întuneric și nu mai zărea nimic, deoarece stelele nu aveau cum să răsară ziua-n-amiaza-mare și se auzi în aer un glas: - Băăi
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
este țigan căldărar ca și noi și să jurăm că-l primim în rândul nostru. - Jurăm! ziseră juzii într-un glas. Mihai scoase din chimirul bătut cu ținte de alamă un șuriu cu plăsele de os din corn de cerb, învelit într-o treanță roșie, scuipă pe lama lucitoare și apoi o șterse bine cu acea cârpă. În liniște și cu atenție își crestă pielea de pe brațul stâng. Sângele începu să curgă și gestul fu urmat de toți lăieții, inclusiv de
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎN EXTAZUL REGASIRII Autor: Georgeta Muscă Oană Publicat în: Ediția nr. 2056 din 17 august 2016 Toate Articolele Autorului Cu privirea către ceruri stai cuminte pe divan Și-nvelești în reverie gândul ce-a trudit în van. Pe sub norii de mătase, prinși în foșnet ireal, Se prelinge-o rază fină peste coapsa unui deal. Dus de valul căutării, bei căldura din amurg Și culorile, prin vene, ca o rugăciune
ÎN EXTAZUL REGASIRII de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372362_a_373691]
-
altfel, după trei zile și trei nopți, vei fi dată hrană vulturilor. Mărgărita se temu să nu facă așa cum i se ceruse. Privi cu durere cum baba îi luă scumpele ei lucruri și se făcu nevăzută, după care se ghemui învelită în sac, pe capacul unei lăzi prăfuite pe care nu apucase să o deschidă. Nici nu se așeză bine, când, de sub ea se auziră lovituri înfundate. Sări imediat de pe capacul lăzii, cu inima gata să-i sară din piept de
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
rece presărând nisip peste orgolii, respiră pașnice gânduri înflorite să se nască fructul ce plin de aromă strălucește. Cu fețe luminoase zâmbete largi stârnind, glasuri tinere se răsfață punându-și bucuria pe rana uitării. Cu perle, fire de nisip se-nvelesc în scoicile mărilor lumii împrăștiind în aer spirale de lumină. Referință Bibliografică: Cel mai cuminte renunță / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2238, Anul VII, 15 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate
CEL MAI CUMINTE RENUNŢĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372409_a_373738]
-
acolo n-ar fi putut trece căci ea se afla în spatele unui mic dâmb pietros. Pipăi cu mâna în locul indicat și găsi mânerul de fier. Mai înainte de asta își puse însă la adăpost făclia pe care o stinse și o înveli într-o fâșie de pânză împregnată în rășină uscată. Trecu încet, pe întuneric, pipăind cu mâna și picioarele locurile de unde se putea ține. Puțin mai încolo o lumină mică pusă acolo de oamenii preotului îi permise să-și aprindă din
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
curiozitate... - Ghici, mamă, stă în Colț, undeva pe lângă părintele Nicolae, mai jos de povarna Sfinției sale. Ochii mamei se măriră, privind ațintiți într-un punct fix al camerei, pe a cărei fereastră razele jucăușe ale soarelui băteau peste trupul lui Nicu, învelit în pătura din lână în romburi. Un moment de tăcere se așternu peste atmosfera din dormitorul băiatului. Nicu aștepta curios, cu ochii îndreptați către mama sa, să pronunțe un nume, chiar două, chiar trei, din care unul era sigur cel
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
nr. 493 din 07 mai 2012. E vineri, după apus. Mă plimb de mână cu părul tău, pe sub aerul ce ne lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
curtat. Citește mai mult CU GÂNDU-N BUZUNARE vineri, după apus.Mă plimb de mână cu părul tău,pe sub aerul ce ne lovește sărutulca un derbedeu.E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar,te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lunăși-ți pun gându-n buzunar.ALERGĂMAlergăm ca două cuvinteînlăuntrul odăii năuce,ne cântăm zornăitulși muritulatârnate pe crucemai înainte de Înainte...AM SUFLETULAm sufletul un trotuarcu trunchiuri de floare.Chipul tău cu gust amartrece ca un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
terne, Iar vântul fluieră-n ogradă De parcă are chef de sfadă! Te du spre alte zări cu soare Să joci cu alte ursitoare Și de va fi să vremuiască, Pe umeri frunzele să-ți crească Ori poate doar să te-nvelească Sub aripa lor îngerească, Să uiți de ale tale friguri Și de tăcerea de sub muguri. Să uiți de cerul fără stele, De bruma gândurilor mele Și roua razelor de lună Să îți șoptească, noapte bună! Te du, Noiembrie, în lume
NOIEMBRIE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372950_a_374279]
-
de celelalte două. Într-adevăr, apa nu curgea pentru a spăla mizeria depusă pe vasele de faianță. Se urcă pe marginea unei toalete și băgă mâna în bazin. Recipientul nu avea apă, dar în interior, degetele lui atinseră un obiect învelit în plastic. Îl apucă bine și îl ridică de sub pârghie. - E carne! Asta vedea și el. Carnea care era furată constant din fermă lui, era împachetată în două straturi de folie, închisă în pungi și depozitată în bazinele toaletelor din
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
un suflet. Minune mare! Doi iezișori ca din pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
PRIVELIȘTE PE ÎNSERAT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2036 din 28 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Strălucind ca metalul întunericul se surpă în văi oprind apele să răsufle în liniște. Oblicul se termină vertical și totul se învelește-n lumină, lăuntric sunt uimit de mirajul care-mi urcă prin trup respirând verdele. Deasupra caprele negre sar peste țancuri prinzând înaltul de părul auriu, cerul cu o față de arc din faianță privește mirat cum se-ncheagă aromele în conuri
PRIVELIŞTE PE ÎNSERAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371123_a_372452]
-
Dar ne-am născut, trebuie să trăim; Uităm de ea și nu ne mai gândim, De ce ți-e scris, nimic nu te ferește. Să nu te temi de crudul adevăr, El este crud, doar când îl vrem departe, Când ne-nvelesc iluziile deșarte Și-n patru despicăm un fir de păr. Aprindem foc, în care noi ardem... Ce rost să ne creăm o soartă sumbră, Gândind astfel și umbra are umbră, Dar n-am avut nevoie s-o vedem. Referință Bibliografică
SĂ NU TE TEMI DE CRUDUL ADEVĂR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371183_a_372512]
-
sfârșit? RUGĂCIUNEA UNUI COPAC Un copac cu ramuri brune Și cu semne lungi pe trunchi Murmură o rugăciune Și smerit, cade-n genunchi. Fă-mă Doamne, de mă taie, Casă pentru un sărac Fă-mă pat într-o odaie Și-nvelește-mă cu sac. Fă-mă Doamne foi de carte Hrană pentru minți să fiu Și din trunchiul meu o parte Fă-o nai în cânt să-nviu. Fă-mă Doamne o icoană Oamenilor să te-arat Și de mă taie la
CURRICULUM VITAE (POEME) de VALI ZAVOIANU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344762_a_346091]