KorAP: Find »[drukola/base=șefă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...104 >

2,593 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

mei mă cunosc ca atare, poți să scrii cuvînt cu cuvînt ceea ce știi despre mine. M-ai întrebat de mai multe ori de ce m-am retras din munca de cercetare. Știi de ce? Din orgoliu și furie. La începutul unui an, șefa madam Matei și cu Chirilă, amîndoi așezați în fotolii, mă cheamă și-mi spun: "Tovarășe doctor-inginer Petre Graur, anul acesta nu mai avem nici o temă de cercetare pentru dumneata. Dacă vrei, poți rămîne ca inginer de laborator la vreuna din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tine un refugiu în clipele negre. Vorbe, Mihăiță, surîde el neîncrezător. Poți să nu mă crezi, Petre. Dar eu am principiul meu: cînd vreau să știu ce s-a mai întîmplat în sectorul alimentar, de exemplu, îi dau întîlnire unei șefe de magazin, care mă place. Cred că înțelegi: un pahar, o sărutare... Aduc vorba în treacăt despre... Ei dă-o naibii, nici chiar așa! Îmi vinzi tocmai mie povești literare?! Un exemplu e chestia cu Popescu... Asta ți-o poți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
trebuie să te înfurii... Spune pentru ce-ai venit, lasă periuța. Formele pentru munca în acord la filamente, îi spun, întinzîndu-i hîrtiile. Semnează-mi că poți asigura desfacerea. Întîi să faceți cît pot eu vinde. Da' nu eu semnez astea; șefa mea... Aia care are șapte clase primare și trei mii pe lună? întreb. Nu, precizează Liliana. Are trei mii opt sute, dar cu penalizare, că are doar liceul, și-acela făcut cu ușile închise, să nu se audă că "inima are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Ce glumă! Eram elevă la zi cînd s-a spus acest "adevăr" științific la un examen de Anatomie. Cît au fost de bine închise ușile, prostia tot s-a auzit... Ești grăbit? Oarecum. Atunci, stai aici. Mă duc eu la șefă, că dacă te duci tu, trebuie să faci anticameră vreo jumătate de oră, sau măcar să stai vreo douăzeci de minute în picioare pînă răscolește ea un dulap, căutînd un dosar, să ai timp să cugeți cît de mare este ea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
tovarășul director general. S-a ridicat în picioare, a luat formularele și le-a semnat stînd aplecată. Abia după ce mi le-a înapoiat a îndrăznit să se așeze. Mulțumesc Lilianei și ies înfuriat că nu m-am dus personal la șefa Serviciului desfacere, să văd și eu bîlciul. Nu știu de ce, dar am în mine sămînță de scandal și asta nu e bine. Nu e bine pentru că nu e în firea mea să fac scandal probabil că-n privința asta sînt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
cred că nu mi-ar fi stat rău deloc cu cască, ce zici? Dimpotrivă, o asigur eu, încercînd să-i potrivesc mai bine casca pe cap, încet, să nu-i stric pieptănătura. Sînt sigur că ați fi fost o neîntrecută șefă de șantier. Mîna doamnei Teona se ridică spre cască, ezitînd o clipă în aer, în speranța întîlnirii cu mîna mea. Observ ezitarea, desfac palma și-i cuprind în ea mîna: e sigură și încordată. Ridic cealaltă palmă și-i alint

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dori să fac eu orice treabă, ca ție să-ți rămînă tot timpul pentru pagina albă... Ar fi investiția cea mai rentabilă pe care ar putea-o face o femeie ca mine... Căci și-așa... vremea să ajung o "neîntrecută șefă de șantier" a trecut, surîde doamna Teona, ridicîndu-se și ea de pe scaun, lunecîndu-și din nou palmele peste coapse, de data asta cu o mișcare mai lentă, ca și cum ar fi vrut să-și lase toată durerea din palme pe luciul fin

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
să reiasă din scrisoare că am fost colege; știi, să nu existe suspiciuni, continuă Cristina pe tonul ei sever. Poate că, întorcîndu-mă la serviciu..., de-acolo, pe cale oficială... Perfect, draga mea! exclamă Brîndușa. Trimiți o scrisoare oficială, din partea ta ca șefă de secție a întreprinderii unde lucrezi. De rest mă ocup eu. În atenția cui trimit scrisoarea? Știu eu... A directorului general... Ba nu, că el e foarte prins; trimite-o în atenția secretarului de partid. Mă uit lung spre femeia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
eu, simplu inginer tehnolog, ce pretenții pot avea de la subalternii direcți ai lui?! Nu e oare "normal" ca inginerul-șef al Zonei Întîi să-l imite în comportament față de subalterni?! Să-l facă de două parale pe Don Șef, iar șefa Serviciului desfacere să-i trateze pe toți cu "sulfat de sictir" vorba Lilianei?! O, voi, șapte ani de-acasă, plus alți cinșpe-douăzeci de ani de studii, atunci cînd e cazul!... Pentru directorul general, ca și pentru mulți alții de aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
la C.A.P. abia aveau țăranii din sat unde să facă zile-muncă. Udam florile noapte de noapte, ziua dormeam pe plajă iar de mâncat, nașul Ion aducea întotdeauna sufertașul plin cu de toate; cică avea grijă de florile de sub fereastra șefei de la Cantina 3, o femeie mândră și frumoasă, dar nici nașul Ion nu era mai prejos; doar tata era mai înalt și mai frumos decît el în tot satul Sânzieni. După anul întîi de facultate, am revenit să lucrez pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
am certat în sala de consiliu. Mi-a spus ceva Iordache. Ai acuzat-o de incompetență, nu? Într-un fel... De ce? Ai turnat gaz pe foc, Mihai. Și-așa, ea nu te avea la suflet. În șaptezeci, cînd ea era șefă de secție, i-ai făcut praf o propunere de invenție; se chema "rezervoare de recuperare"... Rezervoare de recuperare?! Al ei era studiul ăla?!! mă mir eu. Vlad clătină îndelung din cap. Eu rîd încet, ștergîndu-mi nasul cu mîneca hainei de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe poarta aceea mare, tradițională... Dragostea pentru mine, sau mai bine-zis dragostea cu mine, o transformase: nu mai era orgolioasă. Era simplă, naturală, își recunoștea limitele, o pasiona meseria, avea întotdeauna cîte o idee bună, pentru că ea (mai era încă șefă de secție) căuta să rezolve anumite situații dinăuntrul lor, nu venea cu aere de superioritate. Dragostea noastră luase proporții. Brîndușa ajunsese la momentul cînd aștepta să-i spun că imediat după ce-și termină divorțul mă căsătoresc cu ea. Visa

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
a gîndit la mine cînd m-a invitat să-i fac vizite, cînd m-a reținut la cină, cînd m-a oprit după cină..., cînd mi-a dat a înțelege că n-o deranjează dacă...?!... Ba mai mult: fiindu-mi șefă, mi-a înlesnit și unele avantaje la serviciu... I-ar fi convenit a naibii să rămînă totul așa, o aventură! Știu că ea ți-a dat telefon. Prea s-a interesat în ultimele zile de tine... Acum a apucat-o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

si rîdeau. Șasa s-a oprit lîngé o broascé téiaté, din care ieșeau matele. Broască ținea ochii Închiși, iar mîinile și picioarele În léturi, parcé era om. Apucé borcanul și-l cobîlțîi. - Buné ziua! Ușa se deschise și Înéuntru intré șefa de studii cu un catalog subțioaré. - Toaté lumea sé se alinieze frumușel! Lésați mortéciunile, hai! Nu vé intereseazé pe voi! Ia, alinierea repejor! Trînti catalogul pe masa de lîngé tablé și ieși afaré. Ușa s-a deschis și Înéuntru au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
fete și béieți mai mari. „Béi! Ia luați labele! Repede alinierea! Ce, Bohanțov, vrei vreo doué peste boț?” Béieții mai mari au ferit repede béncile și au fécut loc sé Încapé toaté lumea. Ușa s-a deschis și au intrat șefa de studii, Nadejda Petrovna, pioniervojata cu steagul și Încé doué fete. „Ia deschideți voi o fereastré, cé pute-aici”. Un béiat mai mare séri repede și deschise fereastră. - Ei, parcé-așa mai merge. Ia sé vedem dacé au venit toți. Toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
vrut sé mai fugé și nu avea loc, pe urmé a intrat Babușca cu Matveenco de mîné și, dupé ce i-a tras o palmé dupé ceafé, a trimis-o pe Matveenco În rînd, iar ea s-a dus lîngé șefa de studii și Nadejda Petrovna. - Moachino! Ea se ducea acasé! Bine cé a ajuns-o Crulicovskii din urmé, cé ea, moachina, se ducea acasé! - Ar trebui nici sé nu o primim În pionieri, Parascovia Fomovna, sé se ducé dracului acasé

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624

scrisese o carte proastă. Zogru a rămas câteva zile în Vencica, dar nu voia s-o omoare, ci doar să se odihnească puțin. Însă viața cu ea era destul de agitată. Dimineața pleca la birou. Vencica lucra la guvern, unde era șefa unei comisii de demascare a dușmanilor de clasă. Cum ajungea, chema femeia de serviciu și-i spunea repede: - Ai venit cam târziu că văd că nu s-a uscat pe jos. Ai grijă să strângi în timpul zilei, să nu văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

relații cordiale cu fata asta. Și ea "beneficia" tot de o băbăciune, încă și mai acră decât Băși, la catedra ei. Dar Milena depășea catifelat, cu un zâmbet, ofticoșeniile și fițele pe care i le mai făcea Săvuleasca, augusta ei șefă, altminteri bună prietenă cu domnul profesor Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne despărțim, scoate un disc. Părea cumva încurcată. Dă din umeri în chip de scuză și zice: "Poate că o să ți se pară o prostie, dar

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa de la "pătrunjelistică", neobosita și agasanta șefă a Milenei. Și asta afișa o meclă foarte preocupată: "Te-au informat și pe tine?" "Ce?", se holbă moșul ca sculat brusc din somn. "Te-au anunțat și pe tine de dezinsecție și deratizare?" Da, m-au anunțat", face boșorogul

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
nu ședea-n vârfu' patului, da?" "Muncea la o sticlă dă secărică, la mat, dacă t-enteresează. Știu io mai bine, că io am ajuns primu' la el. Tu erai în schimbu' doi, și până te-a învoit scrofelnița aia dă șefă-ta, a trebuit io să mă ocup dă el, să-i fac bagaju' și să-i țiu perfuzia-n mașină, cân' îl căram la spitalu' județean, la Călărași, în timp ce soacră-mea cotcodăcea ca proasta pă lângă mine. Tu ai ajuns

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
ai luat-o original. Vii să ne aburești pe noi că o ușă, că povestea cu cocoșu' roșu. Na! Acu' taci și suferă, dacă faci pă motanu' în călduri la vârsta ta!". Toate colegele râseră cu multă poftă de gluma șefei, care, nu-i așa, știa ea ce știa. Comentariile și analizele pe această temă animară atmosfera din birou mai bine de un ceas. Nea Vasile nu era omul care să-și facă iluzii în privința funcționarelor de la facultate. Le cunoștea prea

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e unul joi." " I-auzi, ale dracului!", remarcă nevricoasă șefa. Oftă zgomotos: "Numa' cân' mă gândesc ce putoare o fi în amfiteatru și simt că-nnebunesc. Miroase de-ți verși și mațele din tine, este?" "Miroase, da... Totuși, parcă nu chiar așa de puternic pe cât m-aș fi așteptat." "Noroc

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737

felul în care funcționează acest mecanism (n.r. MCV) și nu are în vedere reconsiderarea sa. Mecanismul se va încheia când toate criteriile de referință vor fi îndeplinite, iar acesta nu este cazul în momentul de față“, a declarat Cristina Russo, șefa Unității responsabile pentru MCV din cadrul Comisiei. Europarlamentarul PDL Monica Macovei a susținut poziția exprimată de Comisie și de ONG-uri: „Fără acest mecanism, astăzi nu am mai avea DNA, ANI, declarații de avere și de interese. Mecanismul susține forțele reformatoare

BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

facă treaba. Promiseseră un lucru, trebuiau să se țină de cuvânt. Cei doi munciră în forță și ridicară o parte din zid. În ziua ce urmă, găsind intact rodul muncii lor, bărbații crezură că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la cine știe ce palat deoarece, văzând cămăruța îngustă, rămase în loc, prostită. Se înroși, asigură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
obsedată și pustiită de o singură dorință: "Îl vreau!" O dată cu plecarea lui Zereghia, Nuța Cordel umplu biroul directorului Liga cu rugăminți și bocete, susținând sus și tare că ea merită, după atâția ani de muncă în fabrică, să fie numită șefă la registratură. Vărsă râuri de lacrimi pe mochetă, jurând că era capabilă să ducă funcția și că va muri, ea și toată familia ei, dacă domnul director, om bun și inteligent cum îl știa, nu-i îndeplinea dorința. Până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]