3,157 matches
-
jur. Multe fețe trădează mândria rănită. Deh! Sunt nevoiți să intre la împărat după un libert. Dar ce libert! Unul care lucrează direct cu împăratul și care-i poate influența deciziile și relațiile cu supușii. O astfel de preemi nență șochează profund mândria romană. Mai ales a proștilor care se grozăvesc cu strămoșii lor. Nu le trece prin minte că dintotdeauna înalții funcționari ai statului și-au desfășurat acti vitățile oficiale din intimitatea propriei locuințe. Republica nu le-a pus niciodată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai găsește replica. Nimeni nu l-a mai au zit vreodată lăudând pe cineva. Trăiește în sărăcie și proastă reputație, urându-i pe toți și urât de toți. Să fi început să se înmoaie la bătrânețe? Numai Vipsania nu e șocată. Dintotdeauna i-a apreciat sarcasmul. Îi mulțumește pentru cuvintele frumoase cu lacrimi în ochi. Se uită apoi după Herius. Și ar dori să le audă și el. Poate așa i se va trezi orgoliul rasei și al literelor. Că băieții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de un rictus amar: — Constați deci - sper - că aici, la Roma, execuțiile capitale sunt un fel de sărbătoare publică și locuitorii vin cu plăcere în această halucinantă grădină a supliciilor. — Abator de carne umană, murmură cu dezgust Pusio. Este destul de șocat. Tovarășul său îl iscodește din priviri: Nu prea le ai cu luptele, din câte văd. Nu ești un obișnuit al amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio. Le evit cât pot. — De ce? Pentru că niciodată nu mă întorc acasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
exploatându-se,astfel și efectivul terminologic român în întreaga sa evoluție („drăcărie”, „crapă de foame”). Nesațul himericului este unul îndepărtat de necesitățile cotidiene, firești și se îndreaptă, prin același apel la hiperbolizare pentru crearea comicului, spre dimensiuni cosmicizate, înspăimîntătoare, care șochează prin aspectul oripilant pe care îl conferă personajului, dar amuză prin atitudinea copilăroasă, desprinsă parcă din Amintirile la fel de degajat expuse într-un limbaj care atrage prin apropierea pe care o realizează cu originile. Tiparul uriașului Flămânzilă este marcat și de
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
Nu-mi vine să cred c-am zis asta, se gândește el când începe să citească articolul. Își dă seama că nici nu spusese așa ceva, numai că Jo Hartley transformase vorbele lui într-un limbaj de tabloid. Continuă să citească, șocat de ceea ce se scrisese despre el. Nu era nimic prea spectaculos acolo, numai că erau lucruri despre care și uitase. Scoseseră la iveală persoane care-l cunoscuseră vag în facultate, și mai multe paragrafe erau dedicate vieții lui de puști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea. ― Poate ne vedem din nou când vin la Londra? propune ea. ― O, sigur. Ar fi grozav. ― Uite, spune ea, dându-i o carte de vizită. Astea sunt numerele mele de telefon. Ar trebui să mă suni. ― O. Ben este șocat, dar răspunde: Bine. ― De fapt, continuă ea, tocmai mă întrebam dacă ești liber diseară. Mi-ar plăcea enorm să luăm cina împreună. ― Vrei să spui, cu tot cu echipă? întreabă Ben, doar să se asigure. ― Nu. Alexia zâmbește ca o felină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
curat. Fusese Îndrăgostit de mai multe fete până s-o sărute pe doamna Elliot și, mai devreme sau mai târziu, le spunea tuturor că el ducea o viață curată. Aproape toate fetele Încetau să mai fie interesate de el. Era șocat și chiar Îngrozit când vedea cu câtă ușurință se logodeau și apoi se măritau unele fete cu bărbați despre care nu se poate să nu fi știut prin ce șanțuri se târâseră. Încercase o dată s-o avertizeze pe o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acoperit de iarbă. Peduzzi coborâse lângă râu și n-o observă decât când ea aproape că dispăru după creasta dealului. — Frau! strigă. Frau! Fräulein! Nu pleci nicăieri. Ea dispăru după creasta dealului. — S-a dus! spuse Peduzzi. Plecarea ei Îl șocase. Scoase elasticul care ținea undițele strânse și Începu s-o monteze pe una dintre ele. Păi ziceai că mai avem de mers juma’ de oră până acolo. — Da, dacă mergem cam juma’ mai jos de oră ajungem la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o câmpie adiacentă - odată terminată această misiune, ni s-a spus să căutăm cadavrele din imediata vecinătate și din Împrejurimi. Am găsit multe cadavre pe care le-am transportat către morga improvizată și trebuie să recunosc cinstit că am fost șocat să descopăr că erau mai multe femei decât bărbați. Pe vremea aceea, femeile nu Începuseră Încă să se tundă scurt, așa cum aveau să facă peste câțiva ani În Europa și America, și cel mai tulburător lucru, poate pentru că era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-mi spună: rămas-bun, adieu, zai jian. Mulți, mi-am dat eu seama, erau curioși să vadă cum acoperiseră cei de la pompe funebre rana mortală. „Dumnezeule mare!“, i-am auzit șoptind clar Între ei. Sinceră să fiu, eu Însămi am fost șocată să văd cât de grotesc mă pregătiseră pentru a-mi face intrarea În moarte. În jurul gâtului mutilat Îmi legaseră o eșarfă argintie lucioasă cu o fundă imensă. Arătam ca un curcan garnisit cu folie de aluminiu, gata să fie băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar dori să-și prelungească șederea. Fără griji, spuse directorul. Verifică apoi lista cu cele douăsprezece nume dată de Bennie, teancul de pașapoarte și datele pe care le avea el. —Dra Bibi Chen nu a venit? Bennie fu Încă o dată șocat să-mi audă numele. — Nu a putut veni... o problemă de ultim moment... eu sunt conducătorul grupului acum. Sunt sigur că agenția mea de voiaj v-a trimis o notificare. Bărbatul se Încruntă. —Notificare? —Vreau să zic, la biroul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
arătă spre legumele pe care le avea de vânzare. —Place? Îl Întrebă ea În engleză. Bennie aprobă din cap din politețe. Ea Îi făcu semn să aleagă ceva. Bennie ridică o mână și clătină politicos din cap. Ea insistă. Era șocat că acum Îl obliga să-i cumpere produsele. Într-un final, tot cu zâmbetul pe buze, ea pufni și-i puse o mână de napi murați Într-o punguță roz, apoi o răsuci și-i făcu un nod la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei lucrat demult pentru SLORC, spuse Pată Neagră, căutat mine. Ei mergeau În fața soldați, dreapta, stânga. Când mina exploda, nu mai era pericol și soldații foarte bucuroși. Drumul era bun pentru mers. Îi aruncă o privire lui Rupert. Rupert era șocat. —Treaba lor era să calce pe mine? —Cei din trib Karen nu altă alegere. Pată Neagră arătă spre cei răniți. Bărbatul ăla și noroc și ghinion. El trăiește acum, dar soție, soră, frate, morți. Soldații Împușcat În cap și corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a vizita sau a nu vizita un loc. Dar cum să fiu eu răspunzătoare pentru dilemele lor morale? Ei ar fi trebuit să-și dorească să afle mai multe. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că și eu am fost șocată să-i văd pe acei locuitori ai Locului Fără Nume. Nu mai văzusem niciodată așa ceva, În nici una dintre excursiile pe care le făcusem În Birmania pe vremea când trăiam. Dar când eram În viață, nu căutam tragedii. Căutam chilipiruri, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
e noua noastră casă... —O să Învățăm cum să gătim ca ei... Bună, tati, tribul ăsta e cel mai mișto... —E așa de tare că nu vrem să mai plecăm de-aici... Nu vor să mai plece de-acolo? Harry e șocat. Or fi zis-o intenționat? Oare chiar simpatizau cu rebelii? Tăiați. Rupert le arată celor doi copii cu păr roșcat, care fumează țigări de foi, trucuri cu cărțile de joc. —În ținuturi magice, magia e posibilă. Dar numai dacă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
asta nu reprezintă o problemă. Li se pare o aventură nemaipomenită să doarmă În copaci. La fiecare masă, laudă fiecare fel de mâncare neobișnuit, spunând că nu au mai mâncat niciodată atâtea delicatese necunoscute și insecte gustoase. Heinrich a fost șocat să afle că turiștii credeau acea poveste ridicolă despre podul stricat. Dar s-a simțit ușurat că avea mai mult timp să-i scoată din situația dezastruoasă. Avea să mai aștepte câteva zile, sperând că turiștii se vor plictisi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
După toate probabilitățile, era inconștientă. În cădere, s-a lovit cu ceafa de o statuie a lui Buddha de bronz. Autopsia a arătat o contuzie la cap. Bărbatul a smuls pieptănul din gâtul ei și, după toate aparențele, a fost șocat de cantitatea de sânge care a Început să țâșnească. Așa că a apucat un cordon roșu de la o draperie din vitrină și i l-a Înfășurat În jurul gâtului pentru a opri sângerarea. În ciuda acestor eforturi eroice, ea tot a murit, Înecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
superiorul Hideo Murai din Ministerul Științelor și Tehnologiei: „O să răspândești gaz sarin în metrou!“ Până atunci, fusese implicat în Planul Secret al Armei Automate cu Lumină și își murdărise mâinile cu diferite activități ilicite, dar până și el a fost șocat de planul de a elibera gaz sarin la metrou. Toyoda avea un vast bagaj de cunoștințe de chimie, participase la prepararea în secret a gazului sarin în Saytama, la numărul 7, și putea să-și închipuie cu ușurință cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tare îngrijorată. Și încă ceva, mă duceam la toaletă să urinez, dar nu puteam. De obicei, după ce te abții mai mult, dacă te strădui puțin, poți să urinezi. Dar eu, nici dacă mă încordam din toate puterile, nu reușeam. Eram șocat. Cam a doua zi simptomele au început să se înrăutățească treptat. La început nu avusesem mare lucru, totuși... Mă gândeam că nu o să-mi mai revin și eram extrem de neliniștit. Începând cu a treia zi situația s-a mai ameliorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunt revoltat. Deși m-am mutat între timp la alt liceu și nu am terminat acolo, eram foarte mândru de liceul acela. Nu credeam că niște oameni atât de îngrozitori pot absolvi un asemenea liceu. Din această cauză am fost șocat și dezamăgit. Se pare că în ultimul timp Inoue a intrat în conflict cu Matsumoto Chizuo. Mă simt mai bine. Nu pierd nici o informație în legătură cu el. Arată-ne până unde poți ajunge! Vreau să văd. Până unde mergi cu credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-i așa? Mă aflam într-o situație atât de gravă, iar eu mă gândeam numai la paltonul acela. Aveam încredere în sănătatea mea. Am un corp puternic. Nu mai fusesem bolnav niciodată. Nu mi-am luat concediu de la serviciu. Eram șocat de faptul că organismul meu avea o asemenea reacție, doar pentru că nu-mi luasem paltonul. — Așa e. În astfel de situații persoanele mai sensibile sunt mai precaute. Cei mai sănătoși se suprasolicită. Da. «De ce să mă simt așa?» Gândul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
interesat de aceste detalii. Oare de ce? Știrile au venit în flux continuu; tema a fost prezentată de media într-un mod foarte direct. Pentru ei, miza morală era clară: „binele“ contra „răului“, „normalitate“ versus „nebunie“, „boală“ versus „sănătate“. Populația era șocată de incident. Toți spuneau în cor: „Nebunie curată! Ce Dumnezeu s-a întâmplat cu Japonia, cum pot umbla liberi, printre noi, oameni capabili de asemenea atrocități? Unde a fost poliția? Shōkō Asahara trebuie să primească o singură pedeapsă: moartea!“ Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
documentam mai mult, cu atât eram mai uimit de negljența și nesăbuința sistemului de comandă al Armatei Imperiale. Cum a putut să fie dată uitării o tragedie fără sens ca aceasta? În timp ce strângeam materiale pentru atacul cu sarin, am fost șocat să constat că societatea nostră închisă, care caută metode de a fugi de responsabilități, nu s-a shimbat cu nimic din vremea Armatei Imperiale. Mai simplu spus, pedeștrii cu arme în mâini au suferit cel mai mult, au trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
armatei“ și interzise publicului. Mulți soldați care au luptat cu mult curaj (m-a uimit spiritul lor de sacrificiu) în prima linie au fost jertfiți pentru o cauză nebunească. Au trecut mai bine de cincizeci de ani, dar am fost șocat să aflu că noi, japonezii, am fost amestecați într-o luptă atât de stupidă. Acum Japonia repetă aceeași greșeală. Coșmarul nu se oprește aici. În cele din urmă, Marele Stat Major al Armatei nu a făcut o cercetare amănunțită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vorba de un raționament de netăgăduit. Mi-a fost foarte ușor să înțeleg legătura dintre motivație și concluzie. De aceea am avut un sentiment de încredere. M-am gândit că trebuie să știu câte ceva despre viața de după moarte. Am fost șocat de documentele pe care le-am citit în legătură cu experiențele celor care au intrat în moarte clinică. Și declarațiile celor din Japonia și a celor din alte țări sunt izbitor de asemănătoare. În declarații apăreau și pozele reale ale persoanelor respective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]