9,824 matches
-
-i este suficientă: „Să rabd îmi este tot mai greu,/ Dacă sorb îmi este și mai sete" (Lumină amară). Demersul liric devine o căutare a unor tactici de adaptare la o lume în care „mirajul se destramă": „Nu trebuie să șoptești / Nici un cuvînt, nici o silabă,/ În numele tău vorbesc trandafirii (...) Nu-i nevoie să arunci/ Nici o privire în preajmă,/ Un pui de luceafăr deduce / Dorințele tale" (Hiat). O adaptare cu precădere de ordin afectiv, întrucît „neajungerea" nu mai urmează calea explicațiilor ca să
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
a mulțumit să fie o putere industrială și a lăsat politica în seama Franței, care nu avea aceeași istorie de a folosi forța pentru a-și atinge obiectivele. Dacă Germania de Vest vroia să se întâmple ceva în Europa îi șoptea vecinului său francez, iar propunerea se făcea în comun. Chiar și amplasarea capitalei Germaniei Federale la Bonn, un oraș adormit lângă granița cu Belgia, simboliza orientarea europeană. După căderea Zidului Berlinului, Germania mult timp divizată a anunțat că dorește reunificarea
Washington Post: Puterea financiară a Germaniei provoaca frisoane în cancelariile europene () [Corola-journal/Journalistic/59381_a_60706]
-
poate de amănunțit. „Wenzel“ nu avea nicio cameră liberă, iar cine pleca în weekend acasă, prefera să plătească în continuare, decât să elibereze camera. Harry avea la dispoziție seara o masă de șase persoane, fiindcă avea întotdeauna invitați. Erika îmi șoptea numele lor și, la câte unul din ele, dădea din mână ca și cum s-ar fi ars. - Ăștia n-au uitat niciodată ce le-a aparținut, spunea ea. Harry punea doar întrebări. Odată ce oamenii se porneau pe spus povești, se făcea
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
din nou urechile mici, unghiile late, mărul lui Adam. Harry purta o cămașă cu mânecă scurtă, pantaloni de in și sandale, fără ciorapi. Erika mi-a spus că se lăsase de afacere, dar că va rămâne aici. - Unul ca ăsta, șopti ea, are întotdeauna nevoie de ceva nou, întotdeauna mai departe, mai departe, mai departe. După ce pakistanezii căraseră toate covoarele dintr-un microbuz VW în camera lor de la etajul doi, au comandat supă. Harry răsfoia ziarele de săptămâna trecută în timp ce mânca
Ingo Schulze - Simple Storys by Victor Chiriță () [Corola-journal/Journalistic/5979_a_7304]
-
avea genunchii încă liberi. Însă nu mi-a cedat scaunul. Mă privea cu ochii mijiți și, arătându-mi proprii săi genunchi, m-a invitat: „Vă rog, de nu vă indispune”. M-am așezat, iar el, răsucindu-se puțin, mi-a șoptit la ureche ceva dintr-un cântec atunci la modă. (...) În seara aceea Brodski (căci el era) se afla în vervă: tachina ușor oaspeții, se amuza pe seama unora și asta cu mult succes. Invitații hohoteau de râs. Eu nu-mi amintesc
Brodski: Drumul de la pierde-vară la laureat Nobel by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5895_a_7220]
-
am văzut de departe pe Boswell și am trecut aplecândumă pe sub o panglică a poliției ca să ajung până la el. - Bună dimineața, domnule, am bolborosit eu. Am venit de îndată ce am aflat. Și-a dus un deget la buze și mi-a șoptit în ureche: - Fereastra de la parter. Le-a luat mai puțin de zece minute. Nimic altceva. - Ce ? Apoi mi-am dat seama. Cel mai faimos reporter de la Știrile Broasca Râioasă era pe cale să ia un interviu. Jurnalista tv frumos coafată și-
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
un necunoscut: - Ierta- ți-mă, parcă v-am văzut undeva. - Se poate, trec deseori pe-acolo, i-a «precizat» scriitorul”. O mențiune aparte se cuvine „bancului”. Acesta reprezintă o speță băștinașă a umorului ce-a proliferat în decursul epocii comuniste, șoptită între cunoștințe apropiate, cu plăcerea lucrurilor interzise. O supapă a conștiinței, o respirație de ușurare în circumstanțele în care libertatea de expresie era gîtuită. Iată un exemplu: „Pe la sfîrșitul deceniului al optulea al secolului trecut, s-a ținut, la București
Scriitorii în anecdote by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5918_a_7243]
-
Lili Ruse: Protestezi după aia! Stai să spună cuvântul și după protestezi. F.I.: E reprezentantul Guvernului, deci și al meu. Nu se poate! C.V.: Vă cenzurează dl Iaru, domnule Palada. F.I.: Da! Da! Poporul vă cenzurează. Bogdan Chirieac: Faceți altfel! Șoptiți-l dlui Iaru, să-l spună dânsul. M.P.: Eu știu un singur lucru. Că avem atâtea persoane în România, care se chinuie să trăiască de pe o zi pe alta... F.I.: Aaa, asta e ipocrizie, zău așa! L.R.: E populist rău
Palada a plecat din emisiunea lui Ciutacu. Cum își explică gestul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/59243_a_60568]
-
Bratu Iulian Un bețiv stă într-un colț al bisericii. La un moment dat, observă în depărtare o siluetă într-o rochie lungă. Se apropie bețivul încet și întreabă șoptind: - Madame, dansați? - Nu! vine răspunsul tăios. La care bețivul : - Și de ce nu, mă rog? - Din trei motive: 1. Suntem într-o biserică. 2. Nu știu să dansez pe Sfânta Evanghelie. 3. „Madame” e mă-ta ... eu sunt popa!
Bancul Zilei: Un bețiv vrea să danseze în biserică by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62174_a_63499]
-
departe, e posibil ca tatăl ei să nu mai fie în viață. Într-o zi a primit un email de la decan, care i-a spus ideea lui. Am înțeles că tatăl tău nu este bine deloc. O păsărică mi-a șoptit că ar trebui să ținem o ceremonie de absolvire privată la tine acasă. O să îți dăm o diplomă simbolică și ți-o vom prezenta în fața familiei”, i-a spus profesorul. Ceremonia a avut loc, luni, la locuința familiei fetei.
Gestul emoționant care a făcut un muribund să zâmbească by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62262_a_63587]
-
Bratu Iulian Duminică, la biserică, o mulțime de credincioși a venit la slujbă. La un moment dat, dascălul se strecoară cu atenție printre credincioși și-i șoptește preotului, care citea predica: - Părinte, acolo, sus, coriștii joacă poker! - Știu, răspunse preotul, dar mai întâi trebuie să-mi termin predica ... Vezi și: Bancul Zilei: Familia merge într-un parc de distracții
Bancul Zilei: Preotul și dascălul vorbesc în timpul slujbei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/62333_a_63658]
-
Și îi omorâră chiar acolo pe ape/ Ca pe niște muște pe-un geam" (p. 40); „Am tăiat și eu la stuful tandreței tale/ Și eu am fost la Canal/ și mie moartea mi se cățărase pe pântec/ Și-mi șoptea că-s frumos și peltic/ Și încerca să-mi desfacă picioarele/ Am izbit-o cu țeasta de un bolovan// M-am aplecat asupra ei și am morfolit-o și eu." (p. 37); „Trec zilele fără tine ca un șir de
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
că spectacolul se încheie și intrarea nu mai costă nimic -, au pătruns pe nesimțite în local, alcătuind în jurul estradei un zid compact de trupuri care ascultă muzica pioși cu o evlavie nouă ca înaintea unei noi religii. Însoțitorul meu îmi șoptește: „E vremea lui Cromwell" - și asta mă surprinde, și tac... * * O întâmplare din Mile End. Cum am dat - fără să fi știut - un penny pentru marele artificier al prafului de pușcă Guy Fawkes, Moș-Crăciunul negativ al copiilor, în luna noiembrie
Complotul prafului de pușcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6186_a_7511]
-
teoria economică a lui Adam Smith. Profesorul observă că studenta nu are idee despre teoria economică și dorind totuși s-o promoveze, o întreabă: − Dar care este prenumele lui Smith? Fata se uită în sală poate vreun coleg îi va șopti, dar în zadar. Hai amintiți-vă, este atât de simplu! Fără rezultat. Profesorului i se face milă de studentă și părintește o întreabă: − Atunci, spune-mi: cum îl chema pe primul bărbat? Blonda evident rușinată răspunde: − Marian.
BANCUL ZILEI: O blondă la examen by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/61886_a_63211]
-
este, de asemenea, cîștigătoarea premiilor Book Publishers Association's Gold and Platinum Prizes, Corine Prize (Germania, 2001), Amphi Award (Franța, 2003), ACUM Prize (obținut de trei ori, în 1997, 2003, 2005) și Wizo Prize (Franța, 2007). (Nota editorului) Nu răspunde, șoptesc cînd sună telefonul de pe noptieră, și el sugerează, poate ar trebui să răspunzi tu, apropiind receptorul de urechea mea, Amnon nu e acasă, îi răspund veselă vocii feminine care îl caută, n-am idee cînd se întoarce, dar telefonul continuă
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
mă sprijin de perete, respirația îmi e fierbinte, mi se pare că înăuntrul meu a fost aruncat un chibrit aprins și limbi de foc ard sălbatic în pîntecul meu, ca și cum în el ar fi închis un puț de petrol, iată, șoptesc flăcările, ai primit ce ți-ai dorit, ești liberă, el e teafăr și nevătămat, nu te va mai deranja, poarta e deschisă, bariera e ridicată, de ce nu treci? Amestec cu degetele goale într-o fiertură clocotitoare de sentimente contradictorii, n-
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
noi albume funk - o casă mare și un tată bogat. Când Valentin a întrebat-o: „Cu ce se ocupă prietenul tău?", a răspuns: „Nu prea am nici un preten". Ce altceva ți-ai mai putea dori? - A ta e, mi-a șoptit Valentin și a plecat. - Îți mulțumesc, prietene. Așa era el, generos. Sau poate era din pricină că roiau atâtea femei în jurul lui și una în plus sau în minus nu mai conta. Considera că i se cuvin. Sau poate era indiferent la
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
mușcă buzele de durere. Prin ac începu să curgă un lichid gros. Când venele i se umplură cu acest lichid ciudat, simți o durere și puternică, de parcă i-ar fi ieșit ochii din cap. Înainte să leșine, vocea stranie îi șopti din nou: - Ești al meuu... Scena se repetase de atâtea ori încât Leofold ajunsese să nu mai știe pentru a câta oară se întâmplase. Imediat ce se trezea, își pierdea din nou cunoștința, întrucât lichidul i se scurgea în venă după
Bariș Müstecaplioğlu (Turcia) Fricosul și bestia by Sheilla Iaia () [Corola-journal/Journalistic/6299_a_7624]
-
Cristina Alexandrescu Două blonde călătoresc cu trenul. În compartiment cu ele se află un bărbat mai în vârstă, cu barbă. Una dintre blonde îi șoptește celeilalte: - Uită-te! Ăsta-i Mircea cel Bătrân... - Ești proastă! El e mort de vreo 6-700 de ani. În acel moment intră un alt bărbat în compartiment și-l salută pe bărbos: - Salut Mircea! Ce faci, bătrâne? Nu te-am
Bancul Zilei: Care este blonda proastă? by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63122_a_64447]
-
l-au tratat aici omenește. De partea cealaltă situația se complică: „Dușmanii români ai neamului românesc n-au îndrăznit să mă tragă în judecată, ci m-au osândit în taină. Și-au dat silința să mă despoaie pitiș și pe șoptite de onorabilitatea mea personală, mi-au insultat și prigonit soția și copiii și au născocit fel de fel de apucături, ca să mă ruineze și să-mi facă viața peste putință”8. Suntem în 1911. Peste doar cinci ani îl vor
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
diferite. Cred că este una dintre cele mai importante actrițe pe care le avem acum. Perfect matură, atentă, foarte atentă la ce spune personajul, la povestea lui, la felul în care scrie Cehov sau Caragiale sau Margulies, la ce îi șoptește ei personajul, la cum este citit de regizorul cu care lucrează. Fiecare expresie, fiecare gest, repetarea lui ca o temă, tipul de concentrare, firescul o pot însoți, la fel de fidel, și pe drumul unei comedii, precum și pe acela al dramei sau
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
încerca să-și înăbușe un strigăt. - Hai să mergem. Avram îngenunchează lîngă ea și îi vorbește rar, inspirîndu-i încredere: - Vom merge acasă la tine. Voi merge cu tine oriunde vrei. Nimic nu s-a schimbat, Ora. Ridică-te. - Pentru ce?, șoptește ea neajutorată. - Cum adică pentru ce? Îl privește cu ochi sfîșiați: - Dar vei avea o fetiță. - Nu există nici o fetiță, zice el sec. Ce e cu tine? - Am înțeles deodată totul. Am început să simt. - Nu-l am decît pe
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
privirea lui. Avram se uită la poză. Orei i se pare că toate trăsăturile lui sînt cuprinse de o agitație imposibil de strunit. - Avram, spune ea încet. Își pune mîna peste palma care ține fotografia. O susține. - Ce copil frumos, șoptește Avram. Ora închide ochii. Vede oameni stînd pe ambele trotuare care străjuiesc străduța ce duce spre casa ei. O parte dintre ei au intrat deja în curte, alții s-au oprit pe treptele din fața ușii de la intrare. O așteaptă cu toții
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
ieși din umbra acestui crater mic și ciudat, străjuit de bolovani cenușii. Dincolo de el, între două piscuri zimțate, se întinde o fîșie verde, scăldată de soare, în timp ce ei doi stau aici, în umbră - mult prea multă umbră. - Nu te aud, șoptește ea. - În primul rînd, spune Avram, în primul rînd e copilul tău. Este primul lucru pe care îl știu despre el, primul lucru care îmi vine în minte cînd mă gîndesc la el. - Da, murmură ea. - În felul ăsta mă
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
doarme în tot timpul ăsta, nu? Ora încuviințează printr-o mișcare a capului, înțelegînd și în același timp neînțelegînd, iar degetele ei se mișcă oarbe și slăbite pe antebrațul lui, pipăindu-i mîneca bluzei. - E ca și cum ar fi fost anesteziat, șoptește Avram, nu știu de ce și nu înțeleg prea bine. Apoi tu vii la mine și mă rogi să te ajut. - Da, bîiguie ea. - Trebuie să-l ducem împreună undeva, murmură Avram. Nu știu unde, nu înțeleg de ce. Îl purtăm pe brațe, între
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]