1,670 matches
-
tari ale frunzelor, se pune câte puțină tocătură pe mijlocul frunzei și se înfășoară sarmalele. Pe fundul vasului se pune un start de varză tocată, iar deasupra se așază sarmalele, una lângă alta. Fiecare strat de sarmale se acoperă cu șuvițe de costiță afumată și varză tocată. Deasupra ultimului start de sarmale se pun felii de roșii și un sos format din pasta de roșii, amestecată cu boia de ardei, toate diluate cu zeamă de varză sau cu apă, dacă varza
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
tari ale frunzelor, se pune câte puțină tocătură pe mijlocul frunzei și se înfășoară sarmalele. Pe fundul vasului se pune un start de varză tocată, iar deasupra se așază sarmalele, una lângă alta. Fiecare strat de sarmale se acoperă cu șuvițe de costiță afumată și varză tocată. Deasupra ultimului start de sarmale se pun felii de roșii și un sos format din pasta de roșii, amestecată cu boia de ardei, toate diluate cu zeamă de varză sau cu apă, dacă varza
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a damnațiunii! Lungit pe nisip, nici nu simți apăsarea silfidei blonde când o aplecă înspre el la orizontală, spre a-și acoperi câteva momente fața de privirile iscoditoare ale urmăritorilor; abia atunci chipul ei răsări în toată splendoarea-i dintre șuvițele ondulate de păr agitate de briză, culoarea spicelor de ovăz din lanul unde dormise el în ajun. Mirosea ca un înger, dar avea privirile cam sticloase și cârma zâmbetului avariată rău; "precis fata asta a fumat ceva de prin tutungerii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pentru tractoare. Diseară vizita lui B.-A. cu soția. E momentul să sărbătorim depășirea cifrei de 25.000. 3 septembrie S-au executat regrupările de noapte. Fără incidente. Am inspectat azi-dimineață scurgerea de petrol dintre Vändburg și Heligholmen. Petrol în șuvițe groase de până la 100 m lungime și în pete de câțiva metri pătrați. Petrolul s-a lipit de țărm. Paza de coastă e la post. Au murit câteva păsări de mare (e extrasezon). Zona va face obiectul decontaminării chimice. Nu
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
titlul acestui editorial. Știu și eu? La urma urmelor, l-a întrebat cineva pe Urmuz de ce a pus drept morală a fabulei sale Cronicari versul absurd „Pelicanul sau babița”? (Jurnalul Național, 11 februarie 2005) Off-shore Se comentează mult pe seama rebelei șuvițe de păr a dlui Băsescu. Eu unul cred că nu șuvița e problema acestui președinte, ci capul, adică, mă rog, obrazul peste care fuiorașul se prăvale în momente nepotrivite luând vederea și obliterând viziunea președintelui. Dl Băsescu s-a afirmat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
întrebat cineva pe Urmuz de ce a pus drept morală a fabulei sale Cronicari versul absurd „Pelicanul sau babița”? (Jurnalul Național, 11 februarie 2005) Off-shore Se comentează mult pe seama rebelei șuvițe de păr a dlui Băsescu. Eu unul cred că nu șuvița e problema acestui președinte, ci capul, adică, mă rog, obrazul peste care fuiorașul se prăvale în momente nepotrivite luând vederea și obliterând viziunea președintelui. Dl Băsescu s-a afirmat drept omul multor curajuri. Totuși, cât de curajos poate fi, cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
prăvale în momente nepotrivite luând vederea și obliterând viziunea președintelui. Dl Băsescu s-a afirmat drept omul multor curajuri. Totuși, cât de curajos poate fi, cu adevărat, un om care nu are curajul propriei chelii? Confruntat cu aceeași problemă, a șuviței, cel mai faimos primar al planetei, Rudof Giuliani, rezolva situația printr-o frizură „pe măsura realității”. Cred că dl Băsescu nu are nevoie de consilieri de imagine foarte sofisticați pentru a tăia acest nod gordian, fiindcă prea mult de tăiat
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
Îți știu doar numele: halal de-așa știință; Habar n-am de ești blondă ori roșcată Ori brună, și de ți-e ochiul dulce și plin de-ngăduință. Poate că ești bunică și te gândești acum, Când fruntea-ți împresoară șuvițe argintii, Privind în urmă la al vieții-drum, La propriii tăi nepoți, la propriii tăi copii. Dar ce mai contează, când, la urma urmei, pentru ostaș în primul rând ocrotitoarea: E o femeie care la mine cu drag se tot gândește
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
concursuri de inteligență și perspicacitate, priveam împreună și nu simțeam cum fuge timpul. Parcă era o permanență. Iată-mă și în visul care nu mă lasă și mă duce într-o postură idilică. Mă apropii de Lenuța, îi așez o șuviță de păr rebelă, o privesc cu dragoste afișată, îi cite sc reciproca în ochii ei jucăuși, și, chemat, dau s-o sărut, să-i sărut lobul urechii, buzele, să-i provoc micul cutremur în trupuăi grațios, care miroase a primăvară
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
și băutura îmi arde într-adevăr gîtlejul și răspîndește culori azurii în fața ochilor meu și-n viață. Între timp, Jackie întreabă pe fata de la tejghea dacă știe ceva despre satul pe care-l căutăm. Nemaipomenită, fata aceea desculță, murdară, cu șuvițe unsuroase de păr blond căzîndu-i în ochi, purtîndu-și cei maximum optsprezece ani pe care-i putea avea, într-o pereche de papuci rupți și tîrșiți pe cimentul rece al dughenii! Cunoștea satul, însă niciodată n-aș fi înțeles ceva din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
coridor, o infirmieră tânără, al cărei chip nu-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna V.?" "Da, de ce?" Pentru că, acum câtva timp, nu se mai dădeau nici doi bani pe pielea dumneavoastră. V-ați revenit frumos, felicitări!"O șuviță flutură pe fruntea tinerei infirmiere. E Cléa? Acasă, pentru cincisprezece zile. Vremea e frumoasă, a venit deja primăvara. Din păcate, răcise, nu știe cum. Febră, hârâială în piept, îi curge nasul. Medicul curant îi prescrie alt antibiotic, pe lângă cel pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De jur împrejur, nisipul călcat în picioare arăta că victima încercase să se apere. Îngenunche lângă moartă și, cu fața în mâini, izbucni în plâns. Ar fi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
râs. În recreație, o colegă mărunțică se apropie de Nel, care stătea ca totdeauna deoparte, dar de data aceasta mai deoparte ca niciodată, rumegându-și confuzia. Era o brunetă drăguță, cu părul împletit în două cozi groase, din care scăpau șuvițe rebele. Se numea Dorina M., iar Nel se miră că până atunci nu o remarcase. " Nu pune la inimă, îi spuse Dorina M., sunt niște proaste. Eu am înțeles ce-ai vrut să zici." A fost atunci începutul prieteniei lor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
călugărița se relaxase întrucâtva. Își scosese reverenda neagră și rămăsese într-un corsaj ușor, care lăsa să i se vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de calotă, de sub care scăpau câteva șuvițe de un blond spălăcit, lipite de fruntea și gâtul transpirate. Dezgolită de misterul monahal, avea aerul unei țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
miză, ci nodul pe care îl simțeau strângându-li-se în jurul gâtului. Schiță un gest vag de rămas bun, se răsuci pe călcâie, trecu printre mese și dispăru în noaptea de toamnă. Cei doi bărbați se așezară față în față, șuvița lumioasă a lui Esenin contra șuviței întunecate a lui Petöfi. Căzură de acord pentru o sticlă de vin, cuvânt a cărui sonoritate avea ceva asemănător în cel puțin trei dintre limbile pe care le practicau separat. Chelnerul, un dolofan jovial
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
simțeau strângându-li-se în jurul gâtului. Schiță un gest vag de rămas bun, se răsuci pe călcâie, trecu printre mese și dispăru în noaptea de toamnă. Cei doi bărbați se așezară față în față, șuvița lumioasă a lui Esenin contra șuviței întunecate a lui Petöfi. Căzură de acord pentru o sticlă de vin, cuvânt a cărui sonoritate avea ceva asemănător în cel puțin trei dintre limbile pe care le practicau separat. Chelnerul, un dolofan jovial, destupă o sticlă, privindu-i insistent
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
traversăm pe spinare de crocodil, neavând nici pe departe credința Sfinților, ci doar exemplul și mai cu seamă ajutorul lor. Valurile negre ale traversării noastre de Nil trec toate, lăsând în urma lor, fiecare, câte un rid adânc pe față, o șuviță în plus de păr alb și câte o rețetă de la medic, oricum prea scumpă pentru a putea fi cumpărată în mod regulat. Nu este însă o traversare în van... După toate acestea, rămâne știința că traversarea poate fi făcută în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Aveți grijă să nu vă alunece basmaua de pe cap. Ați fi imediat recu noscută... Luă de pe zid o bucățică de tencuială Înnegrită de fum și mânji cu ea fața fetei. Apoi Îi legă strâns basmaua pe cap, ascunzând cu grijă șuvițele aurii. Îi puse În mână tava cu resturile de mâncare, o mai privi o dată cu grijă și o luă Înainte pe treptele În spirală. — Mergeți cu pas măsurat, fără grabă și sfială. Nu priviți cu frică Împrejur și siliți-vă să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre casele lor. Silvia nu avea baticul la ea. Ploaia îi udase părul ei blond și frumos din care se desprinsese o șuviță ce se odihnea rebelă pe fruntea șiroind de apă. Hai, Titi, că plouă din ce în ce mai tare! Hai, fuga, să mergem, acasă. Mi-e frig! Da, Silvia, hai, repede! Ploua. Sub acțiunea ploii, pământul se muiase. Sutele de picioare, care încălțate, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
critici, unii dintre ei cu totul respectabili. Elena Farago, bunăoară, a trecut drept o poetă stimabilă grație susținerii lui Lovinescu, care obișnuia să mai calce pe alături cu pana, dar în absolut n-a putut face mare lucru, fiindcă din șuvițele ei rebele n-a mai rămas azi decât o dulce amintire. Ea nu înseamnă în literatură mai mult decât înseamnă Maria Cunțan, cu care a și fost, de altfel, colegă de generație. A.B.Poeții tineri care au debutat în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Partidului sub steagul lui Lenin și Stalin." După transferarea de la Fălticeni la Iași, liceanul Nicolae Labiș va fi prezent în presa locală cu varii poeme partinice, cum ar fi Manifestație: "Mai, Copii de grădiniță/ Bat strada pașii voinicești./ Le-atîrnă soarele șuvițe/ În păr beteală ca-n povești.// Să nu-i mănînci cu căutătura?/ Ard stegulețe ici și ici./ Și ciripesc: Partidul! Ura! (...)// Ca veac de aur și ei s-apuce,/ Să nu-i ucidă bombe-n scrum / Partidu-n luptă ne conduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acopere luna), apoi își termină vinul și fără să scoată un cuvânt se rezemă de mine, iar eu am lăsat-o. Era o femeie frumoasă, arătând foarte bine pentru vârsta ei, și am privit-o în timp ce își trecea degetele peste șuvițele mai deschise din părul ei. Și cum tot nu spunea nimic, mi-am întors privirea spre sculptura din bronz a grifonului. Tăcerea Nadinei a reușit în sfârșit să mă enerveze, așa că plănuiam un subiect de conversație inofensiv (o, dar oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și „fapte“ pur și simplu îmi venea să râd. Trăiam într-un film, într-un roman, în visul unui idiot scris de altcineva și eram tot mai uimit - năuc - de spectacolul dezintegrării mele. Dacă ar fi existat explicații pentru toate șuvițele fluturânde ale acestei lumi ireversibile, aș fi ținut cont de ele (însă nu pot exista nici un fel de explicații pentru că explicațiile sunt plictisitoare, nu?) deși în acest moment data aș fi vrut ca totul să rămână blocat în această fundătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu era câinele lui. Am insistat. - Victor, vino aici. Vino aici, Vic. Era doar alcoolul care făcea concesii. Conform lui Robby, în momentul acela m-a auzit murmurând: - Nu se poate. Avea un metru și era acoperit de păr în șuvițe negre și blonde și se deplasa pe niște picioare care nu erau vizibile. Când jetul de lumină l-a surprins a scos un alt sâsâit. S-a împleticit de-a lungul peretelui opus. Însă cu fiecare mișcare se apropia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce m-a făcut să mă gândesc la vremurile când eram atât de apropiați încât puteam să ne completăm reciproc frazele. Vroiam să-i spun că încă o iubeam, dar nu asta vroia să audă. Continua să-și îndese o șuviță de păr după ureche, un gest pe care nu-l văzusem niciodată la ea dar pe care l-a repetat în mod constant în cele patruzeci și cinci de minute petrecute în cabinetul avocatului ei. Eram atât de sus deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]