4,027 matches
-
se răsti deodată cotoroanța de vuiră văile. Și să nu întorci capul că te vor prinde din urmă toate relele pământului! Calul se ridică în două picioare, necheză speriat de răsunară ecourile până pe crestele cele mai înalte ale munților și țâșni pe drumul de întoarcere. În seara următoare erau toate pregătite pentru primirea zgripțuroaicei și întreaga suflare o aștepta cu nerăbdare. Se întunecase de mult, iar străjerii moțăiau pe metereze. Adierea vântului le produse o somnolență ciudată. Deodată liniștea nopții fu
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
și căpitanul Preda, căci ei sunt, pătrund în adâncurile pădurii cu animalele la trap. Deodată tăcerea este spintecată de cântecul huhurezului, apoi de urletul unui lup. Din instinct, căpitanul pune mâna pe spadă. Împrejurimile sunt sumbre și înfiorătoare. Pe lângă el țâșnește o umbră hidoasă și calul se poticnește speriat, dar nu nechează de parcă îi pierise graiul. Principele îi face semn să nu scoată o vorbă și să continue drumul la pas. La lumina lunii, undeva între luminișuri, o arătare neagră se
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
de răcoarea muntelui, palma dreaptă a străpuns străgheața încet, prin acea semilună ce părea că zvâcnește. Străgheața s-a despicat, mi-a cuprins brațul tot mai adânc înfipt; zărul ieșea pe lângă braț, fierbinte, înroșit de o flamă înaltă ce tocmai țâșnise din foc. În câteva minute, cu mișcări blânde, am sfărâmat străgheața într-un amestec omogen de caș și zăr. - Agiunge, îi bun. Acu punie palma disupra șî las-o să s-apesă ușori, numa din greutatea iei. Mut-o tot câte-oțâr
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
drag șî rabdare, cu inimă, cu vână... Avea trup alb-gălbiu și pielea-i călduță îmi dezmierda mâna. - Spune-mi că mă iubești... I-am surâs. Își întinsese rădăcinile în mine precum o salcie în mijlocul izvorului. Printre rădăcini, viața nu mai țâșnea, ci se prelingea în tăcere. - Bat cânii. Bat a urs... I-auz? Bat înt-una. Nu-s câni de treabă. Câniele bun bate oțâr șî tace. Cân îl audz că tace, atuncea prinde de urs. Așe-i șî omu: cân prinde miezu
Povestea ca viață. De câte feluri sunt vorbele () [Corola-blog/BlogPost/337881_a_339210]
-
timpul devine - pe cât de imperceptibil , pe atât de abstract - un lut moale, frământat în palme și modelat la o invizibilă roată a olarului, transformat apoi în esențe. Din când în când, timpul se reînsuflețește, convertindu-se în arteziene fântâni, ce țâșnesc din adâncuri, pentru a inunda arterele poetului cu viață: „mâna mea prin care curge măduva orei/ coboară în focul tău de vocale celeste/ aidoma cuiburilor ce apasă/ iedera exactă din liniile gândului”.(Numele tău are auzul tăcerii VIII, p. 11
„IMPROVIZAŢII PE CIFRAJ ARMONIC” SAU „ARHETIPALELE MESAJE ALE POEZIEI – COMPONENTE ALE UNUI UNIVERS LIRIC INOVATOR” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 126 din 06 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344258_a_345587]
-
Duțu - sau a marcat momentul unei simbioze între cele două arte pe care le practici? - E o dualitate pe care o trăiesc zilnic și cred că fiecare dintre noi trăiește așa prin ascunsul din noi. O parte din mine a țâșnit în sus, către cer, și cealaltă e rostogolita în bolovanii calcați de pașii oamenilor, indiferenți la mersul lumii și al lor. La mine, în interiorul meu, lucrurile nu sunt separate, nu știu cum să explic asta. „Noi trăim în viitor, si nu în
ATUNCI CAND ARTA SE TRANSFORMA IN ZBOR. DE VORBA CU POETA SI PROZATOAREA VICTORITA DUTU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 128 din 08 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344264_a_345593]
-
uitare. ANOTIMPURI BEZMETICE Anotimpuri bezmetice prinse în jocul ielelor dănțuiesc pretutindeni și vor să mă-nhațe din casa luminii. ANOTIMP ÎNCĂTUȘAT Vine anotimpul încătușării ce-și zornăie zalele pe tîmplele mele; îmi scutură pămîntul de stele acoperindu-mi lumina de unde țîșnesc cu strigăt înalt în ecoul prunciei. ANOTIMPUL TĂCERII Am adormit în anotimpul tăcerii al reîntoarcerii al sufocării al destrămării cuvîntului pîndind fereastra strigătului din răvășitele plete ale adevărului. ANOTIMPURI RISIPITE Sunt primăvara de pămînt evaporată pe soare Sun toamna din
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
TREZIT DESCULȚ Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1758 din 24 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Vremea se strânge la poalele zării... Pe trepte mici a coborât înaltul Prin cerul topit de gândul plecării, Blând, soarele își potolește saltul. Țâșnesc imprevizibile sunete Duhuri se ciocnesc știrbind din culoare, Zile uscate curg -peste suflete- Târând prin iarbă umbre visătoare. Pământul s-a trezit desculț, în privire Și-n miezul luminii se tăvălește. Dimensia inimii, în iubire, Parcă se umflă, parcă se
PĂMÂNTUL S-A TREZIT DESCULŢ de LIA RUSE în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344401_a_345730]
-
Ninge viscolit, însă râzi. Nu-ți pasă. Simți în aer câlți, dar respiri cu sete. Încă poți să spui că-i floare frumoasă orice scaiete. Cântec albastru Ai avut mereu crucile-n cuvinte fiind răstignit pe orice silabă care îți țâșnea slobodă din minte gravă și-n grabă. Ai cioplit cu greu miezul din vocale și te-au sângerat spinii din consoane când creai avid în chin de migală mii de icoane. Fiecare vers transformat în strune din sunete-a scos
NU-ŢI PASÃ CÂNTEC ALBASTRU de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344419_a_345748]
-
o aură zburdă fierbinte în mine se-ncing șapte fraze Într-una îți spun doar pe nume cu cealaltă-ntorc timpu’-n mine a treia citind-o anume drum sfânt îmi croiesc către tine a patra-i doar o-ntrebare țâșnind cu a cincea din buze și-n șase mă mut cu mirare în lumea-ți de basm, fără muze La ultima frază zâmbesc: ce simplu foșnește lumina doar știe cât te iubesc și cât de rănită mi-e vina Referință
EȘTI GREU DE PRINS ÎN CUVINTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343935_a_345264]
-
află miracolul secolului, Fântână bunăstării, o construcție metalică gigantică din bronz ceva ce aduce cu simbolismul brâncușian - privită de la nivelul străzii, căci ea se ridică din pământ pe 4 piloni mari de bronz ce susțin un cerc imens din care țâșnește grandios apă parcă venită din inimă pământului însoțită de un zgomot puternic revarsandu-se cu putere benefică din nou către străfunduri realizând repetiția, imaginând ciclul, ea pare privită de sus o masă dar nu a tăcerii, dând noi simboluri într-
SIGAPORE II MALLACA COLOMBO de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343953_a_345282]
-
acestea, viața curge, nestăvilit, în acest spațiul terestru și-ntr-un timp determinat. Personajele încearcă să-și explice prezentul prin umbrele trecutului, scepticismul reușind să năruie, adesea, trăinicia unui vis... „DESTINUL uman este un labirint, din care, însă, individul poate țâșni în ipostaze cu totul neașteptate pentru semenii săi. Totodată, omul stăpânește în chip absolut universul, deoarece gândul i s-a întâlnit cu visul și s-a născut cunoașterea, care luminează trecutul și explică prezentul”. Există credința în destin? Nu voi
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IZVOARELE ȚÂȘNESC NUMAI DE SUB PIETRE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 1756 din 22 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului vremea ni se scurge, rămânem în urmă că ne copleșește spiritul de turmă căutăm plăcere, căutăm confort fiecare poartă în spate câte
IZVOARELE ŢÂŞNESC NUMAI DE SUB PIETRE de ION UNTARU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342985_a_344314]
-
totu-n viață e butaforie: recuzite, arcuri false și săgeți de la polul nord pân' la Cucuieți și dacă știu asta, ce-mi e de folos? viața nu e viață dacă n-are sos! ne petrecem veacu-n jurul unor vetre izvoarele țâșnesc numai de sub pietre! Referință Bibliografică: Izvoarele țâșnesc numai de sub pietre / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
IZVOARELE ŢÂŞNESC NUMAI DE SUB PIETRE de ION UNTARU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342985_a_344314]
-
false și săgeți de la polul nord pân' la Cucuieți și dacă știu asta, ce-mi e de folos? viața nu e viață dacă n-are sos! ne petrecem veacu-n jurul unor vetre izvoarele țâșnesc numai de sub pietre! Referință Bibliografică: Izvoarele țâșnesc numai de sub pietre / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1756, Anul V, 22 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
IZVOARELE ŢÂŞNESC NUMAI DE SUB PIETRE de ION UNTARU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342985_a_344314]
-
Tălmăcește, dragomane!Amintiri, amintiri...Fiecare din ele țâșnește spre actualitate chemată de o anumită împrejurare, de un gest, de un cuvânt anume. Așa i s-a întâmplat Simonei, o veche și bunăprietenă, pe care am revăzut-o cu mare plăcere zilele acestea.Eu am impresia că Simona, indiferent
SAVETA VĂRĂREANU [Corola-blog/BlogPost/343017_a_344346]
-
mine Și mă zvârcolesc ca peștele pe uscat- Călimară spartă de jocurile nămeților, Piramidale gânduri satanice Care mă aruncă spre sfere necunoscute. Încerc să scriu cu pană serafică: cerneala e pierdută... Sulițe de gheață mă lovesc Și cuvinte de sânge țâșnesc din mine Stea transformată-n fulgi de zăpadă, litere puse aiurea pe pământ, doar de decor. Afară e viscol tăios, Sunt sleit de puteri Și condamnat într-o letargie solară... E iarnă de foc în jur Și eu renasc prin
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > TĂLMĂCEȘTE, DRAGOMANE! Autor: Saveta Vărăreanu Publicat în: Ediția nr. 150 din 30 mai 2011 Toate Articolele Autorului Tălmăcește, dragomane! Amintiri, amintiri...Fiecare din ele țâșnește spre actualitate chemată de o anumită împrejurare, de un gest, de un cuvânt anume. Așa i s-a întâmplat Simonei, o veche și bunăprietenă, pe care am revăzut-o cu mare plăcere zilele acestea. Eu am impresia că Simona, indiferent
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
relațiilor dintre religie și cultură (partea I) și teologie și estetică (partea II) încheiate cu propunerea de lectură în cheie metaforic-teologică a fenomenului culturii și artei (partea III). Întreaga creație omenească este văzută drept produsul unei imense și irepresibile nostalgii, țâșnind dintr-o trăire fundamentală care colorează existențial întreaga cunoaștere și activitate a omului: sentimentul rupturii unei unități ideale a existenței și a durerii pe calea de întoarcere spre această patrie simbolizată de paradis. Paradisul este însă dublu: pământesc și ceresc
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
mei i-au dus chiar în ziua în care au sosit, chipurile, la baie, unde li s-a ordonat să se dezbrace într-un fel de baie publică uriașă, dar din țevile pe care trebuia să vină apa caldă a țâșnit un gaz otrăvitor căruia îi spun aici „Zyclon B”... (indicând cu arătătorul drept spre fereastra infirmeriei) - Cuptoarele de la șase crematorii ard zi și noapte mii de evrei... Și în zilele de sabat ale evreilor și în cele duminică ale creștinilor
PARTEA A DOUA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343216_a_344545]
-
iepuroi. „Îl vezi?” - a întrebat apoi Dănilă. „El e fiul meu. Dacă ai să-l întreci, și eu Mă voi întrece-apoi cu tine. / De nu, să nu mai vii la mine!” Când iepurele-a auzit / Zgomot în jur, a și țâșnit Așa cum zboară o săgeată / Din coarda arcului plecată. Dracul fugi și el, întins, / Însă din urmă nu l-a prins. ‘Napoi se-ntoarse rușinat / Și zise: „Da’ iute băiat Ai omule! Nu am putut / Nicicum să îl fi întrecut.” „Păi
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
află miracolul secolului, Fântână bunăstării, o construcție metalică gigantică din bronz ceva ce aduce cu simbolismul brâncușian - privită de la nivelul străzii, căci ea se ridică din pământ pe 4 piloni mari de bronz ce susțin un cerc imens din care țâșnește grandios apă parcă venită din inimă pământului însoțită de un zgomot puternic revarsandu-se cu putere benefică din nou către străfunduri realizând repetiția, imaginând ciclul, ea pare privită de sus o masă dar nu a tăcerii, dând noi simboluri într-
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
află miracolul secolului, Fântână bunăstării, o construcție metalică gigantică din bronz ceva ce aduce cu simbolismul brâncușian - privită de la nivelul străzii, căci ea se ridică din pământ pe 4 piloni mari de bronz ce susțin un cerc imens din care țâșnește grandios apă parcă venită din inimă pământului însoțită de un zgomot puternic revarsandu-se cu putere benefică din nou către străfunduri realizând repetiția, imaginând ciclul, ea pare privită de sus o masă dar nu a tăcerii, dând noi simboluri într-
DAN ZAMFIRACHE [Corola-blog/BlogPost/343983_a_345312]
-
de 40 m, maiestos în fața mării, de parcă ar fi stavila tuturor vicisitudinilor. Așezat spre oraș în fața unei mari fântâni muzicale, cea mai frumoasă văzută vreodată(întrece cu siguranta pe cea de la Versailles ori din Petrodvoret), unde în fiecare zi apele țâșnesc din sute de țevi dansând parcă la comanda calculatorului, susținute de lumini colorate și de lasere cu figuri ce se trasforma într-o lume aproape de visele cele mai frumoase, mulțumind, și parcă nu-i de ajuns, binefăcătorului apărător al civilizației
SINGAPORE de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343987_a_345316]
-
de 40 m, maiestos în fața mării, de parcă ar fi stavila tuturor vicisitudinilor. Așezat spre oraș în fața unei mari fântâni muzicale, cea mai frumoasă văzută vreodată(întrece cu siguranta pe aceea de la Versailles ori din Petrodvoret), unde în fiecare zi apele țâșnesc din sute de țevi dansând parcă la comanda calculatorului, susținute de lumini colorate și de lasere cu figuri ce se trasforma într-o lume aproape de visele cele mai frumoase, mulțumind, și parcă nu-i de ajuns, binefăcătorului apărător al civilizației
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]