3,030 matches
-
al lui Andrés Sánchez Robayna într-un discret context metafizic. Oricare ar fi sursa inspirației, o măruntă floare de ciulin (“UMBRA ta doar/ apasă pe lut/ mai puțin decât tine.// Și încă mai puțin decât umbra-ți,/ pasul nostru-n țărână”), priveliștea ruinelor miticului, faimosului odată, Delos ( “...în pietrele tale nu rămân decât semne/ ale nimicului și ale nimănui”), ori grupul statuar al cardinalului Ludovico Ludovisi din Palazzo Altemps, Roma (“ Nu există distrugere, ai zis. Ne vom întoarce/ la sânul stelei
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
înfrâng opusul Îmbătând chiar cu struguri copți. Iubesc să dărui primăvară Sufletului îmbătrânit, Scăldat în lacrima amară, Cu al meu vers, neprihănit. Iubesc s-adun izvoru-n cupă, Să-l redau celor însetați, Chiar dacă toamna îmi astupă Copacii goi, îndurerați. Iubesc țărâna gliei mele Chiar dacă printre stele zbor, Pot picta fără acuarele Lumea pe care o ador. Iubesc secundele în care Sunt un copil nevinovat, Dar în genunchi îmi cer iertare Dac-am trecut neobservat! Referință Bibliografică: Compromis / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare
COMPROMIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346496_a_347825]
-
mă pierd în jocul ielelor Tu-mi săruți mâna Ce ți-a mângâiat obrazul. Eu mă zbat... Tu privești răsăritul, Eternul răsărit al marilor iubiri. Atunci, Tu - polul meu opus Apleacă-ți fruntea să te binecuvântez și întoarce-te în țărână. Eu - sunt raza rece a conștiinței tale. RAMURA Sunt ca o frunză La fiecare adiere mă cutremur și mă închin zenitului. Toamna sunt o fată blondă rămasă în urma pașilor tăi... Pierdută în lacrimi încet mă mistui. Apoi renasc cu o
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
întinde mâna ți-aș mângâia părul. AMINTIRI Ascultă tăcerile care trec Culege din ce-a rămas O ramură și prinde-mi-o în păr... Plouă sau plâng? Aud cum se zbat aripile albatrosului rănit și mă prăvălesc cu sufletu-n țărână. Ascultă clipele ce le-ai uitat și ucide totul de-a mai rămas ceva... AMURG Ninge... Ninge peste inima mea acoperindu-mi ultimele clipe de visare. Ninge... În mine disperarea urlă ca o fiară lipsită de dreptul ei suprem la
ILUZII PIERDUTE (POEZII) de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346514_a_347843]
-
îi va aduce noi realizări și satisfacții. Aceasta îmi este convingerea, care sunt sigur se va împlini spre mulțumirea armatelor viitoare de copii ai României și chiar ai planetei Pământ, care trebuie descoperită de la primii pași care îi lipim de țărână. Constatări ale poetului Mihai LEONTE din Moldova Nouă. 06 August 2011 Referință Bibliografică: INOCENȚA POEZIEI LILIANEI APOSTU-ALBU / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile
INOCENŢA POEZIEI LILIANEI APOSTU-ALBU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346525_a_347854]
-
va fi, prin bunăvoința acelorași cititori, înțeleasă și scuzabilă. Așadar, binele tău este și binele celorlalți și reciproca nu este doar un truism ci decurge din acest registru axiomatic al înțelepciunii și concordiei omenești. Deși Creatorul a folosit același material (țărâna) însuflețindu- l (prin suflare de viață ) ulterior l-a abandonat, nu înainte de a-l programa (conform recomandării exprese descurcă-te singur ! ) iar pentru a-i desăvârși propria ardere internă Îi anexează ca reper și cip propriul model care, prin evoluție
JURNAL DE GÂNDURI ZDRENŢUITE... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348244_a_349573]
-
nu mă iei fără de veste, să-mi curățesc sufletul meu. N-am reușit să fiu om sfânt, sunt doar un simplu om ce plânge, nici bun, nici iertător nu sunt, doar trist că viața mea se stinge. Acum eu știu, țărână-am fost, neputincios în ea mă voi întoarce, am risipit un dar prea prețios, și-i prea târziu spre-al mai reface. Păși-voi Doamne cu sfială, în casa Ta, în paza Ta, mă-ncredințez fără-ndoială, Ție și veșniciei
ŢIE DOAMNE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348279_a_349608]
-
câtă supărare duce în suflet, s-a lăsat, preț de câteva clipe, pradă Ispitei, și uitându-se de pe vârful dealului la satul Boiereni, nu a putut să nu rostească, și el, un blestem: - Doamne, cel ce-ai făcut Omul din țărână, de ce ai lăsat să se întâmple toate astea? Ne-ai văzut osteneala, ne-ai simțit sudoarea și ne-ai citit gândul. Ai știut câtă dragoste și iubire am pus la construirea Casei Tale, Doamne! De ce ai lăsat să se întâmple
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
sprijinit acele evenimente în mod deschis, sau prin tăcerea lor . Oare intrarea în NATO înseamnă să trăim și cu ochii în pământ și noi, și copiii noștri? Se pare că nu. America ne pune în genunchi și cu fruntea în țărână. Alaltăieri, România a semnat cu S.U.A. un tratat prin care militarii americani aflați pe teritoriul românesc sunt scoși de sub jurisdicția Curții Penale Internaționale. Prin urmare, dacă un militar american din trupele deplasate în România își pierde controlul și pornește cu
DOSARELE SECRETE AL ISTORIEI ROMANIEI CAP. 10 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348258_a_349587]
-
rușine Că nu-s un cîntec cu adresa-n Tine! 8.Săruturi Pe sîni îți scriu cu buzele poeme, Să le citească marea-nnebunind. Îmbolnăvit de tine,leac îmi este Cerescul dar de a nu fi fiind. Ca un spital dumnezeiesc țărîna Mi-o deveni,și-n ea am să cobor. Pe sînii tăi atunci cine-o mai scrie Tăceri pentru tristețea tuturor? 9.La pieptul viscolului Mormintele se iau de mînă Și,ca-ntr-un ștreang, de sărbători, La pieptul viscolului
10 POEME NOI DE TRAIAN VASILCĂU de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348375_a_349704]
-
vis în rădăcini de gânduri... Pe pulpe-mi se stâng freamătele ploii, Ușor atingând dorința nestinsă... Pe coapse-mi se-nalță vița nevoii. Arzând patima din iarba întinsă... Cresc spre soare culori în pastele, Doar trupu-mi rămâne ascuns... Miros doar țărâna din stele Și ramuri de dor m-au străpuns... Vreau să le simt... Blue Mireille, 01.08.2013 Referință Bibliografică: Rădăcini de gânduri / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 944, Anul III, 01 august 2013. Drepturi de Autor
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348402_a_349731]
-
poetă, ce a și fost premiată, este Delia GROSU (19) ani : «se așează praful peste tălpile mele» - cu trimitere subtilă la Lucian BLAGA : «O fată frumoasă e/ o închipuire ca fumul/ de ale cărei tălpi, cînd umblă/ s-ar atîrna țărîna și drumul.», dacă mai țin bine minte ! Uimitoare această revistă! Pagini dense, bine scrise, poezii și note de lectură, proză, articole și, deja, un concurs de poezie intitulat sugestiv «Peregrinări» - cum se putea altfel, referindu-ne la Ulysse (Ulysses în
ITACA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348410_a_349739]
-
românească a secolului XX. Dintre cărțile și studiile de referință ale lui Păscu pot fi amintite: Istoria Transilvaniei (1944), Petru Cercel și Țara Românească (1944), Răscoale țărănești în Transilvania (1947), Meșteșugurile din Transilvania până în sec. XVI (1954), Bobâlna (1957), Războiul țărânilor din 1784 sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan (1957), Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara (1957), Războiul țărănesc din anul 1514 de sub conducerea lui Gheorghe Doja (1959), Formarea Națiunii Române (1967), Pietre de
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
toate minunile copilăriei care m-au conectat într-un mod iremediabil la vibrația pământului dar câteva lucruri m-au ajutat să cresc frumos : mirosul acru -înțepător de turba din spatele grădinii , curățenia aburului scurtcircuitat după ploaie ce ieșea din adâncimi și țărâna fumegânda în urmă pașilor lăsați pe ulițele satului. Această înfățișare idilica e prea mult pentru zilele noastre dar atunci înălțimea impresiilor de copil era mult mai sus . Acum cred că nu mai suntem în stare să percepem nimic. E ca si cum
“NU EXISTĂ ARTA DE A DEVENI TĂRAN; ARTA E SĂ RĂMAI”. de DALELINA JOHN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348453_a_349782]
-
aceasta se remarcă din dialogul avut cu autorul: Dar până la urmă, tot Eminescu e cel mai mare! Și, printre altele, pentru faptul că a spus: «Poți zidi o lume-ntreagă / Să dărâmi orice ai spune / Peste toate o lopată / De țărână se depune», și-apoi continuă, atenționându-mă subtil: Niciodată să nu uiți lopata lui Eminescu! Nea Mitică mi-a vorbit de multe ori despre efemeritatea vieții: La mine la hotel, adesea îi întreb pe americanii ăștia, ce părere au despre
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]
-
cele două căi n-a pășit pe calea care duce la păcat”. Credința conduce la împărtășirea slavei autentice. Cei care se încred în puterea lumească proprie (fie inteligență, fie autoritate lumească temporară, fie bogăție) își construiesc o slavă îngropată în țărână. „Sfinții, avându-și viețuirea în ceruri și punându-și faptele lor bune în vistieriile cele veșnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământești, însă, și a celor care trăiesc după trup se sălășluiește, spune Scriptura, în țărână. Cel care
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
îngropată în țărână. „Sfinții, avându-și viețuirea în ceruri și punându-și faptele lor bune în vistieriile cele veșnice, au slava lor în ceruri; slava oamenilor pământești, însă, și a celor care trăiesc după trup se sălășluiește, spune Scriptura, în țărână. Cel care-i slăvit pentru bogăția cea pământească, cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
bogăția cea pământească, cel care-i înconjurat de cinstea cea de scurtă durată dată de oameni, și cel care se încrede în însușirile lui trupești și are slava lui în el însuși, nu-i urcat în ceruri, ci rămâne în țărână”. Necredința generează trufia, încrederea în sine. O minte iscoditoare, scrutătoare a tainelor lumii și ale lui Dumnezeu, care cercetează puterea autonomă a omului. O astfel de cunoaștere este potrivnică voii dumnezeiești. În cel cuviincios, inclusiv în angajarea pe calea cunoașterii
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344978_a_346307]
-
înrobiți lăcomiei, Îi trudim fără rost pentru lucruri deșarte. Însă, vine un timp, când lipsiți de puteri... Prea târziu înțelepți, de pe multe luăm mâna. Când doar anii mai sunt valoroase averi. Ei sunt tot ce mai luăm când ne-nghite țărâna. Și de-acolo, de jos, de sub liniștea ei, De sub umbra ce-o pun pe morminte, castanii, Simți cum cei ce-au rămas, că-s creștini sau atei, Cu dispreț, sau respect, ne mai numără anii. Referință Bibliografică: Ne numără anii
NE NUMĂRĂ ANII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345069_a_346398]
-
-vă lacrimile și la masă! Potârnichilor! Ce s-a auzit? Te pomenești c-avea dreptate Eminescu-ăla, uite, vezi, p-asta o uitasem: „ Poți zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune/ peste toate o lopată de țărână se depune”. Bre, Eminescule, bre, m-auzi? Ai greșit, bre, cu poezeaua matale! Nu e doar o lopată, e mai multe... pune ăștia la țărână pe tine, cât să fie siguri că nu mai ieși de-acolo-n veci. Auzi
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi... orice-ai spune/ peste toate o lopată de țărână se depune”. Bre, Eminescule, bre, m-auzi? Ai greșit, bre, cu poezeaua matale! Nu e doar o lopată, e mai multe... pune ăștia la țărână pe tine, cât să fie siguri că nu mai ieși de-acolo-n veci. Auzi, nu te supăra, da’ n-am stat să le-număr, că m-a cam luat oboseala... Referință Bibliografică: Cugetări între patru scânduri / Florentina Loredana Dalian
CUGETĂRI ÎNTRE PATRU SCÂNDURI de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345038_a_346367]
-
din dragoste pentru ei - au priceput... CINE este cel mai mare. ..................................................... Cine este "cel mai mare" în viața ta? Serviciul tău, cariera ta, școala ta, mașina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tău, argintul tău, bogăția ta? Aruncă dar aurul în țărâna, aruncă aurul din Ofir în prundul pâraielor ! și atunci Cel Atotputernic va fi aurul tău, argintul tău, bogăția ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfătarea ta." Iov 22:24-26 ........................................... Dacă L-am văzut pe EL în toată splendoarea și frumusețea
CINE ESTE CEL MAI MARE ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345095_a_346424]
-
în voi - nădejdea Slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe că L-am văzut, că îl văd în fiecare zi și stau de vorbă cu EL în fiecare zi, și că "mi-e scârba de mine și mă pocăiesc în țărâna și cenușă" (Iov 42:6). Vor înțelege toți că "nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine". Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atu-urile, au aprticipat la toate "lecțiile", si totusi... știa Apostolul Pavel de ce zicea: Cine crede că
CINE ESTE CEL MAI MARE ? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345095_a_346424]
-
oamenilor, care, nu pentru vrednicia lor, ci din dragoste dumnezeiască nețărmurită și neclintită sunt chemați să se împărtășească din ea; pentru ca Jertfa Mântuitorului, reactualizată și retrăită în fiecare Dumnezeiască, prin împărtășire, are loc recrearea omului: Că zidind pe om, luând țărână din pământ, și cu chipul Tău, Dumnezeule, cinstindu-l, l-ai pus în raiul desfătării... Dar neascultându-Te pe Tine, Adevăratul Dumnezeu... l-ai izgonit pe dânsul cu judecata ta cea dreaptă... Că nu te-ai întors până la sfârșit de la
DUMNEZEIASCA EUHARISTIE – CENTRUL VIEŢII LITURGICE ŞI DUHOVNICEŞTI A CREŞTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344980_a_346309]
-
-i așa, soarele îți va răsări din nou. Iov 34:36;36:16 3. Pe la început, Iov nu vede învierea și e tulburat de această problemă. Iov: este o nedreptate ca ambii, cel rău și cel neprihănit să doarmă în țărână și ambii să fie mâncați de viermi. Iov 21:25 Elihu: te înșeli! Cei doi nu au aceeași soartă. 4. Iov ajunge să pună sub semnul întrebării valabilitatea Planului de Mântuire. El spune: ai promis că, dacă îmi mărturisesc păcatul
IOV de RODICA STOICA în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345112_a_346441]