6,901 matches
-
Ea, abia ieșită din moarte, noaptea semănându-și stelele în râu, focul, liniștea. Fericirea lui depindea de toate astea. Încercă într-o zi să-i explice fiului viața aceea de dinainte. Și chiar crezu că găsise cuvintele potrivite. Vorbi despre țar, despre bătrânul conte Dolșanski, despre revoluție... Era o zi de octombrie călduță și calmă. Ogoarele erau deja pustii, malul pe care stăteau așezați era îmbrăcat în ierburi înalte, îngălbenite. Când văzu pe cer stolul de gâște sălbatice, Nikolai își dădu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sau Dialog la zidul caucazian (1975) este oglinda (simbol baroc al problematicii spiritului postmedieval, umanist și laicizant), care e un adevărat „semn iconic” al conștiinței prințului Dimitrie Cantemir, personalitate paradoxală, trăind drama cunoașterii și vocației. Evocarea prințului, participant la campania țarului Petru I în Caucaz, expune pe de o parte evenimente și gesturi, pe de alta reflexul lor în oglinda-conștiință a personajului, în memorie și în proiecția ei abisală. Investind în posibilitățile încă obscure ale destinului său visul prometeic al unui
BOTEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
scrisori). În privința scrierilor cu caracter istoriografic, în depozitele sud-slave se aflau deja Cronografia pe scurt a patriarhului Nicephoros, tălmăcită probabil prin veacurile al IX-lea și al X-lea (continuată de cărturarii sârbi - aceiași care dăduseră colecția de Vieți ale țarilor și arhiepiscopilor sârbi - prin Letopisețele sârbești zise „noi”), Cronica scurtă a lui Gheorghios Hamartolos, transpusă în slava veche către sfârșitul secolului al X-lea ori la începutul celui de-al XI-lea. În veacul al XIV-lea, este tradusă Cronica
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
al X-lea ori la începutul celui de-al XI-lea. În veacul al XIV-lea, este tradusă Cronica universală, pe care o elaborase cu patru secole mai înainte Simeon Metaphrastul, și tot în acest timp, în mediul cărturăresc din preajma țarului Ivan Aleksandr (personaj iubitor de cultură, posesor al unei importante biblioteci, sprijinitor al scriitorilor și artiștilor), s-a tălmăcit și Istoria sinoptică a lui Constantin Manasses (pentru bilioteca țarului executându-se o copie „de lux” - astăzi la Vatican - împodobită cu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Simeon Metaphrastul, și tot în acest timp, în mediul cărturăresc din preajma țarului Ivan Aleksandr (personaj iubitor de cultură, posesor al unei importante biblioteci, sprijinitor al scriitorilor și artiștilor), s-a tălmăcit și Istoria sinoptică a lui Constantin Manasses (pentru bilioteca țarului executându-se o copie „de lux” - astăzi la Vatican - împodobită cu șaizeci și nouă de miniaturi). La Curtea aceluiași Ivan Aleksandr se configurează și interesul pentru literatura juridică. Este tălmăcită Sintagma pe care Matei Vlastaris o alcătuise la Salonic prin
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Știința și religia, București, [1909], Testamentul meu, București, [1909], Să nu ucizi!, București, [1910], Există Dumnezeu?, București, [1910], Adevărul și minciuna, București, 1910, Mici povestiri, București, 1910, Rămas bun, București, [1910], Civilizația, București, [1911], În ce constă fericirea?, București, [1911], Țarul și mujicul, București, [1911], Războiul, București, [1911]; Fr. Coppée, Copil de suflet, București, [1908]; C. Delon, Gutenberg, București, 1909; L. N. Andreev, Minciuna, București, [1909]; C. Lombroso, Procesul Steinheil și femeia criminală, București, 1909; I. S. Turgheniev, Destul!, București, [1909
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
dar cu mesaj patriotic: Petru Rareș, Voichița de Românie (1863) - un simbol „unionist” ce răzbate din vălmășagul Evului Mediu, Elena Dragoș de Moldavia (1863) - o dramă a luptelor de succesiune la Curtea lui Ivan al III-lea, și Petru I, țarul Rusiei la Iași (1868) - un episod schematic, după D. Cantemir. Petru Rareș este subiectul a două drame istorice, una jucată în 1837, cealaltă tipărită în 1853 și în 1863. Piesa reprezentată are o valoare documentară, ca prima dramă istorică românească
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
prozator. Descendent în a șaptea generație, al marelui vistier Iordache Cantacuzino (cumnat al domnitorului Vasile Lupu), nepot al lui Matei Cantacuzino (și el mare vistier al Moldovei, emigrat în 1791 în Rusia), C. era fiul lui Alexandru Cantacuzino (șambelan al țarului și participant la mișcarea eteristă) și al Elisabetei (n. Daragan). Întors în Moldova, se însoară în 1839 cu Maria Cantacuzino, fiică a marelui logofăt al Moldovei Nicolae Cantacuzino-Deleanu-Măgureanu, dar căsnicia nu durează; Maria Cantacuzino pleacă în 1850 la Paris, căsătorindu
CANTACUZINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286070_a_287399]
-
până în prezent. în ziua de 4 decembrie, austriecii au propus armistițiul. Napoleon s-a întâlnit apoi cu regele Austriei, Francisc. Acesta a cerut împăratului să permită retragerea trupelor rusești, încercuite fără scăpare de cele franceze. - Vreau să fac pe plac țarului Alexandru. Voi lăsa cale liberă armatelor lui Kutuzov, dar numai dacă rușii se vor retrage din Germania și Polonia. Condiția fiind acceptată, lui Napoleon nu i-a mai rămas decât să încalece și să-și anunțe statul major: - Domnilor, pacea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
unei căsnicii întemeiate din capul locului pe himere. Gândurile iubărețului împărat - serios marcate de răspunderile lui statale, politice și militare - hălăduiau în fel și chip. Fericirea personală devenea aproape supusă celei generale. Chiar îi încolțise ideea căsătoriei cu Caterina, sora țarului Alexandru I al Rusiei. Sau cu oricare alta din surorile acestuia, căruia i se șoptise la ureche propunerea, la întâlnirea de la Erfurt. Atunci, și după aceea, Alexandru a dat-o cotită. De ce? Poate doar el știa. Se pare că, recepționând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
-l recunoască... ca nefiind al său. în dragoste, ca și în viața publică, de altfel, Napoleon se dovedea furtunos, schimbător și imprevizibil. îndrăgostit, atâta și cum era el în stare, de contesa poloneză, nu renunțase definitiv la o încumnețire cu țarul Rusiei. Cum Ecaterina se căsătorise deja, speranța lui s-a îndreptat către marea ducesă Anna, sora mai mică, care împlinise șaisprezece ani. Mai erau, însă, și alte tentații. încă cel puțin două. în cele din urmă, împăratul îi scrie țarului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
țarul Rusiei. Cum Ecaterina se căsătorise deja, speranța lui s-a îndreptat către marea ducesă Anna, sora mai mică, care împlinise șaisprezece ani. Mai erau, însă, și alte tentații. încă cel puțin două. în cele din urmă, împăratul îi scrie țarului că renunță la căsătoria cu Anna și anunță că se va căsători cu Maria Luiza, fiica împăratului Francisc al Austriei. La început de aprilie 1810, a avut loc căsătoria. Parizienii nu au primit chiar foarte călduros alaiurile celor doi. Ei
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
dar nici iarna nu-i ca vara în acel moment (anul 1812), era clar pentru toată lumea că armata franceză se afla cu cel puțin trei trepte superioară celei ruse. Și numeric, și ca dotare tehnică, și ca experiență. Știa și țarul Alexandru acest lucru, de aceea el nu ar fi dorit o încleștare militară. Dacă tratativele încercate ar fi dat roade favorabile imperiului francez, nici Napoleon nu ar fi dorit să se bată. Dar tratativele ori lâncezeau ori se dovedeau infructuoase
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
lucru, de aceea el nu ar fi dorit o încleștare militară. Dacă tratativele încercate ar fi dat roade favorabile imperiului francez, nici Napoleon nu ar fi dorit să se bată. Dar tratativele ori lâncezeau ori se dovedeau infructuoase, pentru că nici țarul nu voia să cedeze - teritorii care nu erau ale lui - așa cum nici Napoleon nu voia să renunțe la pământuri ce nu-i aparțineau. - Dar ce mai vrea împăratul Alexandru, după două războaie în urma cărora el a luat Finlanda, Moldova, Valahia
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
a le încercui pe bucățele și a le anihila fără eforturi prea mari. Faptul că soldații comandați de generalul Bragation i-au scăpat printre degete era cel mai grăitor exemplu, cu toate că rusul se arăta revoltat de tactica defensivă ordonată de țar. O veste venită din tabăra inamicului a întărit credința lui Napoleon că victoria îi va aparține. El va zdrobi Rusia. - Sire, Alexandru l-a numit pe Kutuzov comandantul armatelor rusești. - Pe cine? Pe moșneagul acela chior? Păi eu l-am
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
1 iunie 1876 în Balcani, aici fiind înfrânți, iar Hristo Botev ucis în luptă 181. În iunie 1876 Serbia și Muntenegru declară război Imperiului Otoman, criza orientală cuprinzând, astfel, întreaga peninsulă balcanică 182. În aceste condiții, la 26 iunie/8 iulie 1876 țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și împăratul Frantz Iosef al Austro-Ungariei, însoțiți de miniștrii de Externe Al. Gorceakov și Gyula Andrassy, s-au întâlnit la Reichstadt, în Boemia, unde au stabilit să nu intervină în conflictul din Balcani. În
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
de cetăți otomane, printre care Medun, capturaseră 16 000 de arme și 13 tunuri, niciun soldat otoman nereușind să pătrundă pe teritoriul muntenegrean 186. Înfrângerile suferite de către sârbi în fața unei armate otomane dotată cu armament modern l-au determinat pe țar să ia în considerare intrarea Rusiei în război împotriva Imperiului Otoman. Astfel, la 4 octombrie 1876, la Livadia, în Crimeea, generalul Obrucev îi prezenta țarului un plan al campaniei din Turcia europeană 187. Pentru a evita înfrângerea completă a armatei
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
suferite de către sârbi în fața unei armate otomane dotată cu armament modern l-au determinat pe țar să ia în considerare intrarea Rusiei în război împotriva Imperiului Otoman. Astfel, la 4 octombrie 1876, la Livadia, în Crimeea, generalul Obrucev îi prezenta țarului un plan al campaniei din Turcia europeană 187. Pentru a evita înfrângerea completă a armatei sârbe de către otomani, Rusia intervine și solicită Porții încheierea unui armistițiu pe două luni, cerere acceptată de către otomani 188. Ulterior, în decembrie 1876, s-a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
spre front 193. Primele contacte diplomatice ruso-române ce au pus în discuție încheierea unei convenții privind trecerea trupelor ruse prin România au avut loc la Livadia, în Crimeea, la 25 septembrie 1876. Din delegația română ce s-a întâlnit cu țarul Alexandru al II-lea și cu cancelarul Gorceakov au făcut parte: Ion C. Brătianu, colonelul Gheorghe Slăniceanu, ministru de Război, Theodor Văcărescu, mareșalul Curții Domnești și aghiotantul prințului Carol, Singurov, bun cunoscător al limbii ruse194. În noiembrie 1876 a sosit
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
1877 de către colonelul Gheorghe Catargi, aflat pe front, reiese că în bătălia de la Plevna armata rusă a pierdut peste 10 000 de oameni, iar armata română peste 3 000243. La 2/14 septembrie 1877 consiliul de război ținut sub președenția țarului a hotărât să nu "se mai dea niciun atac împotriva Plevnei până nu vor sosi ajutoare din Rusia". Acestea urmau să contribuie la încercuirea Plevnei pentru a-l sili pe Osman Pașa să se predea 244. Până la sfârșitul lunii octombrie
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
pe otomani că Rusia nu va consimți la convocarea unei conferințe europene 261. Urmare a insistențelor ruse, tratatul de pace de la San Stefano a fost semnat la 19 februarie/3 martie 1878, dată ce corespundea aniversării urcării pe tron a țarului Alexandru al II-lea și eliberării țăranilor iobagi (1861)262. Tratatul cuprindea 29 de articole 263 și a fost semnat de generalul Nikolai Ignatiev, membru al Consiliului Imperial, și de Alexandru Nelidov, consilier de stat, din partea Rusiei, iar din partea Imperiului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
va ceda sudul Basarabiei, iar Mihail Kogălniceanu, ministrul de Externe al României declara "nul și neavenit" acest tratat 277. Această atitudine a guvernului român a determinat reacția cancelarului Gorceakov care avertiza că în cazul unei rezistențe opuse de armata română, țarul Alexandru al II-lea va ordona ocuparea României și dezarmarea armatei române. Tensiunile ruso-române ating apogeul când se produc mișcări ale trupelor ruse în jurul Bucureștiului și în condițiile stabilirii unor regimente ale armatei ruse în diverse puncte strategice ale țării
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
țării, fapt ce echivala cu o ocupație militară 278. În aceste condiții, Consiliul de Miniștri, a hotărât ca armata română să ia poziții de apărare, însuși Carol I efectuând inspecții militare în Oltenia 279. Cu același prilej erau respinse propunerile țarului și ale cancelarului Gorceakov privind încheierea unei noi convenții româno-ruse pentru reglementarea trecerii trupelor ruse din Bulgaria pe teritoriul României 280. Referindu-se la aceste evenimente tragice, Nicolae Iorga afirma: " În loc de a avea momentul nostru de mare glorie, am trecut
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
a trupelor ruse staționate în Bulgaria pe o perioadă de doi ani342. Referitor la această prevedere, cancelarul rus Gorceakov îl avertizase pe generalul Iancu Ghica asupra faptului că, în eventualitatea în care oficialitățile de la București se vor opune trecerii trupelor țarului pe teritoriul românesc, Alexandru al II-lea "va ordona ocuparea României"343 și va proceda la "dezarmarea" armatei române 344. Înștiințat asupra acestor amenințări ale cancelarului rus, Domnitorul Carol avea să afirme că: "O armată, care a luptat la Plevna
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
doresc proclamarea regatului înaintea datei de 10 mai 1881. Tocmai de aceea era avansată data de 8 aprilie, aniversarea zilei de naștere a lui Carol I. Acesta răspundea că această chestiune este întru totul la voia miniștrilor guvernului 1555. Asasinarea țarului Alexandru al II-lea, la 1 martie 1881, la Petersburg a determinat accelerarea pregătirilor pentru proclamarea regatului la București. În acest context tensionat, la 13 martie 1881, prin vocea lui Titu Maiorescu, reprezentanții conservatori în parlamentul României au acuzat guvernul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]