3,072 matches
-
a fost arsă de turci. Eu aș mai spune că unele mănăstiri aveau chervăsăria lor, încuviințată de voievozi, și care luau vamă doar pe anumite mărfuri. Bănuiesc că întrebarea cu Chervăsăria domnească nu ai pus-o așa de dragul întrebării, ci țintea un anume lucru. -Voiam să spun că „Eremia Moghila voievod” scutește de dări o casă a mănăstirii Sfântul Sava, aflată „aproape de Chervăsărie pentru că domnia mea ne-am milostivit și le-am iertat acea casă și de bir și de toate
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Periculos de slabă?“ sau „E Alexa anorexică?“. Ideea că Alexa Hanley scria o carte cu diete era mai mult decât hilară. Ce avea ea să le împărtășească oamenilor... rețete pentru cuburi de gheață și supe laxative? — Evident, Vivian vrea să țintim publicul format din adolescente, a spus Graham, cu o expresie îngrijorător de serioasă. Așa că va trebui să colaborezi foarte strâns cu departamentul artistic, ca să încorporezi în toată cartea un design haios, care să prindă la adolescente. Graham a împins dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În ziua asta, din cauza căldurii toride de august, uniforma era compusă dintr-o fustă neagră și-o bluză ușoară, cu mâneci scurte. Renunțasem de câțiva ani la asortatul culorilor - unul dintre primele indicii că devenisem, în mod oficial, o newyorkeză - țintind, în loc, la o garderobă care să se traducă prin funcționar într-un birou, chiar și pentru un orb. Însetată, înainte să cobor în stația de metrou, am luat o gură zdravănă din cafeaua care mi se scursese aproape toată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
zici că arată oribil dimineața. Păi chiar arată și, în orice caz, nu e nevoie să cureți tot dezinfectantul de toaletă cu care am dat eu pe margini. Și nu-mi spune că nu-i așa. Te-am văzut eu! Țintești cu jetul exact pe el, așa, de jur împrejur, și până la urmă se duce tot. E clar că o faci dinadins. Dacă aș trage apa, oricum s-ar duce tot pe canal și, pe deasupra, te-aș mai și trezi, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-i calitățile, ca și conduita exemplară, organizația de bază l-a primit în rândurile Partidului. Sorin se străduiește să răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își ritma discursul fără grabă, aplecându-se, din când în când, spre interlocutorul apatic. Știa că Tolea nu-l va întrerupe. Cât despre zâmbetul său plictisit, se obișnuise, zâmbetul arogant al recepționerului de hotel de mult nu mai era noutate. Țintind cine știe ce auditoriu virtual, domnul Gafton lăsa uneori impresia, pentru cine era dispus să remarce finele accente și artificii ale partiturii sale, că se imagina nu doar naratorul întâmplărilor despre care tot citea recita în bibliotecă, ci chiar un personaj, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o știi, adică știai. Care vasăzică noi urmărim expeditorul, atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de urinat, aprinzând sau neaprinzând lumina în veceu (e rău oricum: dacă n-a aprins, face pe lângă vas, dacă a aprins lumina, rămâne uitată așa, trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o parte într-alta a orașului. Mă deplasez atât de repede, că nici nu am timp să țin minte pe unde am fost. Am convingerea că dacă mă întâlnesc cu cât mai mulți oameni posibil, o să iasă ceva din asta. Țintesc spre vârf, sosesc neanunțată la birourile producătorilor și regizorilor - nu pot fi respinsă. Aș vrea să joc atât în teatru, cât și în film, le spun tuturor celor care doresc să mă asculte. Unii se enervează. Sunt luați prin surpindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Face un liang-xiang - rămâne într-o poză - și apoi deschide gura ca să cînte celebra arie. Chipul lui Mao pare solemn, dar pe dinăuntru vântul minții sale se întețește și bate în trunchiurile nervilor - glasul fetei e precum o săgeată puternică, țintind drept spre starea sa de spirit. Lumea lui se răstoarnă. Algele cresc în cer și norii încep să înoate în ocean. Aș merge cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l și lăsându-i pe haine urme de arsură. Gărzile mele de corp mă urmează. „Țintesc” spre pieptul lui și, până la urmă, el dă înapoi. * Ea se schimbă. Ritmul temperamentului ei reflectă toanele lui Mao și felul în care el o tratează. În public, ea este mai mult ca niciodată o prozelită înfocată a lui Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
o sèptèmânè! Unde, domnule director? nu-mi amintesc unde m-a trimis și nu m-am dus, cu receptorul sprijinit de umèr îl țin cu capul că sè nu-l scap, în timp ce mâinile mele aleargè iuți pe tastatură calculatorului, ochii țintind ecranul, La Muzeul de artè! Ce sè caut eu la Muzeul de artè?! pe drept cuvânt mè mir, aproape sè-mi alunece receptorul, Ai și uitat, Matei! pentru o clipè degetele oprindu-se în aer deasupra tastaturii, La Muzeul de artè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și, în acel moment, bărbatul se îndepărtă de ea în direcția zgomotului. Venise clipa. Călărețul renunță la lunetă, își strecură mâna sub haină și apucă arma. Zgomotul nu-l mai interesa. Se concentră asupra omului. Era, în sfârșit, singur, neacoperit. ținti. Femeia, însă, îi acoperi iarăși ținta. Veni lângă bărbat și acum erau din nou o pereche de nedespărțit în calea acelui ceva care înainta implacabil. Călărețul încă mai avea arma în mână când, din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe alții. Și cu asta basta, îi spusese. Să nu mi te aduni cu vânzătorii de înghețată. Un nenorocit de vânzător! De fapt, nici măcar un vânzător! Un amărât care vede de căruț-de-înghețată. Numele familiei noastre va fi distrus. Trebuie să țintești mai sus decât ești tu, nu mai jos. Ce nemulțumit ar fi fost să afle că și familia vânzătorului de înghețată făcea remarci similare despre familia lui. Îi ordonă lui Ammaji să o însoțească pe Pinky în drumurile la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus decât ea, nu mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zgomotului de farfurii ciocnite care o însoțea pe chelnerița care adusese felurile principale. —Pește? a întrebat fata ridicând farfuria în aer. Susan, Alison și Fiona au clătinat toate din cap în semn că nu. —Pește? a repetat fata mai tare, țintindu-și cuvintele către tâmpla Juliei. —Ai comandat pește? a întrebat-o și Alison, bătând-o pe umăr. Julia s-a trezit din reverie și s-a focalizat asupra ofrandei care-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se îndepărta încet, nici fericit, nici mândru, spre cămila care îl aștepta, bătrâna cea știrbă intră în cea mai mare jaima, luă o pușcă, o încărcă, se duse lângă fiul ei ce se chircea de durere fără un geamăt și ținti spre capul acestuia. Mubarrak deschise ochii și ea putu citi în privirea lui infinita recunoștință a unei ființe pe care urma s-o scape de lungi ceasuri de suferințe fără speranță. Gacel auzi împușcătura în clipa când cămila sa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fără nici o îndoială, cel mai lung din viața lui, și când s-a oprit la zece metri de Gacel, a avut nevoie de timp ca să-și recupereze forțele, să se liniștească și să murmure: — Ai apă? Celălalt negă, continuând să țintească direct spre pieptul lui. — Am nevoie de ea. O să bei când te întorci. Consimți înțelegător și-și trecu limba peste buze, simțind doar gustul sălciu al transpirației. — Ai dreptate, recunoscu. Sunt un prost că nu mi-am luat plosca. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să facă ce spune. Targuí-ul nu făcu nici un comentariu. Se mulțumi să-l privească fix și, în cele din urmă, îndreptă arma spre el: — Dezbracă-te, ordonă. — Ce-ai zis? întrebă flăcăul, nevenindu-i să creadă. — Să te dezbraci - apoi ținti spre celălalt. Și tu. Șovăiră. încercară să protesteze, dar era atâta forță în glasul targuí-ului, încât înțeleseră că nu au altă soluție și începură să-și scoată încet uniformele. — Și cizmele... Lăsară lucrurile în fața lui Gacel, care le luă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu i-ar mai trebui chiar nimic. Asta ți s-a dat, deh, stai pe tăvălitura asta de paie tocate, rumegând dorințe, visuri confuze, planuri deștepte, izbânzi, bineînțeles că nu vrei să mori, dar sminteala și moartea sunt atotcuprinzătoare și țintesc spre izbândă. Nimeni nu scapă, fiecare își merită pedeapsa cu asupra de măsură, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi păcătoșii. La granița dintre somn și veghe susură tremurul slăbiciunii. Gândește-te: ce ți se pare că te apasă aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur că țintesc direct către periuța mea de dinți. Și se fâțâie pe pervazul de afară, de pe vremea lui Pazvante Chioru’, așa că nu Îndrăznesc decât să crăp puțin fereastra. Proprietarul nu vrea să astupe grătarul. Zice că regulile de sănătate și siguranță interzic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
chicoteai în timpul lecției. Pintea venea aproape de tine, nici nu era nevoie să te ridici, el își îndoia genunchii, depărta de corp mâna dreaptă, își înțepenea brațul și umărul, te privea fix în ochi și spunea: „Ia întinde obrazul, băiețaș”. Apoi țintea cu un calm netulburat și, când auzeai pleosc, mișcarea pornise doar din încheietura mânii. Era apoi doamna, profesoara de istorie, care de două ori pe săptămână își dădea osteneala să ne convingă de faptul că istoria e ceva măreț. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ce s-au soldat căutările tale? — Aici e problema, a răspuns Midori, privind fumul și căzând un pic pe gânduri. Am așteptat prea mult... în căutarea perfecțiunii... de aceea mi-e greu. — Cauți dragostea perfectă? — Nu chiar. Nici vorbă să țintesc la așa ceva. Pe mine mă fascinează egoismul. Egoismul perfect. De exemplu, eu îți spun acum că vreau să mănânc niște tarte cu căpșuni și tu lași totul baltă și dai fuga să-mi cumperi. Te-ntorci cu ele, gâfâind, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zis eu după câteva clipe de gândire. Pur și simplu de atunci n-am mai avut ocazia să joc. Cum a murit prietenul tău? a întrebat ea. — Într-un accident de circulație. A mai lovit cu tacul de câteva ori, țintind cu o precizie uimitoare. Privindu-i părul strâns frumos, ca să nu o împiedice la joc, cerceii de aur sclipitori, poziția fermă a picioarelor, pantofii de lac eleganți, degetele ei subțiri pe pâsla mesei de biliard, am avut senzația că toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]