6,958 matches
-
văd, Victore, cum alergi de colo căutându-mi odihna dar uite că și eu am uitat de ea de când... Da, de când mama "și-a făcut de cap" și a vrut să plece grăbită nu mai reușesc să mă adun să aștern... ****** - Ce faci aici, femeie? întreabă Victor privindu-mi ironic picioarele goale. - Mușc iarba cu tălpile, ca să-i surprind metaforele cum fură din esențele iubirii. - Tu chiar crezi că chakra inimii este verde smaragd! - Nu. Am imaginatie mult mai bogată decât
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
picioarele goale. - Mușc iarba cu tălpile, ca să-i surprind metaforele cum fură din esențele iubirii. - Tu chiar crezi că chakra inimii este verde smaragd! - Nu. Am imaginatie mult mai bogată decât ceea ce se impune vederii, de către cei ce și-au așternut propria viziune în filele pe care le folosesc drept îndrumători în propriile-mi experiențe. De exemplu, flacăra care arde energiile toxice, cea pe care o vizualizez permanent în dreapta mea în timpul unui tratament, atunci când curăț corpul fizic și energetic al cuiva
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ARDE ZĂPADA Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1509 din 17 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Arde zăpada Zăpada din cristale fără număr S-a așternut pe drumul de visări Prin cărțile ce veșnic port pe umăr Am lăsat loc și pentru dezmierdări! Cu urmele lăsate pe omături Tristețile de ieri au dispărut Fantasmele înfășurate-n pături. Refuză amintirea din trecut. S-au dispersat speranțe în
ARDE ZĂPADA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382376_a_383705]
-
-n ” gândul spre stele”, în ” Flăcări și zbor pe culmi de soare”. Dar unde nu este iubirea? Iubirea este ”fir de soare, Sorbind a cerului suflare”, este ”metamorfoză...” peste timp”, un ”dans în noapte”, este locul nemărginit unde ”cu roua așternută pe gene”, poeta așteaptă. Așteaptă și strigă...: Te-aștept, iubire!”. Ne mai spune Daniela Tiger că iubirea poate fi furată. Păi..., ce... noi nu știm asta! ”Din ocean de sentimente”, în ”blânde nopți de veghe ”, vine unul și ți-o
CHEMAREA STIGĂTULUI... UN CALISTRAT HOGAȘ CU NICOLAE LABIȘ DE MÂNĂ PE VALEA ȘASEI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382408_a_383737]
-
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Ți-am scris pe toamnă Ți-am scris că-i toamnă și mi-e dor de tine Când cerul îmi așterne la picioare Doar frunze moarte, doar povești străine Pe unde ești, tu, dulcea mea-ntâmplare? Ți-am scris de-atâtea ori că-mi este frig Când vântul șuieră câinește peste dealuri Când, dezgolindu-mă de tot ce-aveam divin, Tu
ȚI-AM SCRIS PE TOAMNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382448_a_383777]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE Autor: Octavian Ghergheli Publicat în: Ediția nr. 2128 din 28 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a așternut noroiul peste pământul trist, Ce-și plânge în tăcere țărâna cea scârbită De Falsitate, plină... E-arid de nedescris, Uscat de Vanitate și viață Ipocrită. Căci Răutatea lumii se simte chiar și-Apoi, ' Nălțând aripi de-otravă, ca 'cea Pasăre
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
trupul gol. Mă prind cu mâinile de-un colț de răsărit Și-l strâng în palmele căuș, ca să îl sorb, Să nu se piardă niciun strop de infinit Când însetat de el mă pierd, de orb. Pătrund prin stropi care aștern pe flori Din nesfârșita curgere-n milenii, Esența cerului, în armonii de viori, Din minunata odă a Iubirii! Adânc coboară-n fiecare por Trezind în taină ochiul adormit, De-ntunecimi ce parcă pun zăpor, În asfințituri care ne-au zorit
DIMINEAȚA LUMINII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382482_a_383811]
-
Doamne, să opresc timpul În loc, atunci când era mai frumos, Să îmi fi păstrat surâzând chipul, Și-alături tot ce e mai prețios!... Am făcut cu viața un legământ, Eu să îi ofer tot ce pot mai bun, Ea să îmi aștearnă tot ce-i mai sfânt, În cale, spre al nemuririi drum... Însă totul e mai presus mereu, Decât ființa însăși pe pământ, Omul e doar umbră, nicidecum zeu, Ce-și frânge aripile-n zbor, prin vânt... Soarta e aspră și-
AŞ FI VRUT SĂ OPRESC ÎN LOC TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382496_a_383825]
-
plăpânde armonii. În frunze, îmi văd starea, strigarea ce e mută Și traiectoria care mă înveșmântă-n lut, În neputința cărnii, durerea-i mai acută, Dar sufletul zâmbește, chiar dacă e căzut. Când lăcrimează cerul, mă contopesc cu ploaia Și mă aștern pe glie, ca roua-n dimineți, Sunt ramurile goale, la fel e goală foaia, Ce ar putea descrie povestea altei vieți. O viață de izbândă,hțcu pace și iubire, Speranță, sănătate, puteri și bucurii, Dar am primit durerea, ca mod
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
e armura ce-o port când sunt lovit, Cânt tremură piciorul și-n duh mocnesc suspine, Îmi amintesc cât Doamne, pe cruce-ai suferit. Această epopee aprinde-n mine dorul De-a explora mărirea, de-a fi cu Dumnezeu, Se-aștern cuvinte-n șiruri, se deapănă fuiorul Iubirilor ascunse de veac, în pieptul meu. E frig, în ruginiul ce umple arealul, Văd un boboc de floare, un mugur întârziat, E ocrotit de crucea ce străjuiește dealul, Pe care-a fost odată
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
în pieptul meu. E frig, în ruginiul ce umple arealul, Văd un boboc de floare, un mugur întârziat, E ocrotit de crucea ce străjuiește dealul, Pe care-a fost odată Isus crucificat. Și chiar de bate vântul și bruma se așterne, Iubirea infinită îi este-un aliat, Chiar dacă mușcă gerul și clipele îi cerne, Viziunea nu și-o pierde, de-a fi un rod bogat. Da, frăgezimea piere! Frumosul și culoarea, Parfumul, se disipă! Ce e surprinzător, Că nu e o
ŞI IARĂȘI AI PLECAT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382476_a_383805]
-
va pleca, Și optimismul sigur de tot te-o cuceri Când soarele răsare, lumina-ți va seca Tot pesimismul nopții și n-oi mai suferi. Te-i așeza la masă, condeiul îl vei lua, Și versuri minunate pe coală vei așterne, Și orice supărare în vers o vei dilua, Schimbând-o în mesaje sublime și fraterne. Când soarele răsare, vei fi alt om mai bun, Fiindcă a lui lumină îți va pătrunde-n suflet, Iar versul ce-l vei scrie - al
CÂND SOARELE RĂSARE de NELU PREDA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382538_a_383867]
-
durere sfâșietoare, fără să-și deslipească privirile de la cel drag, își luau în tăcere rămas bun. Din negrul veșmintelor purtate, chipurile lor păreau că emană de lumină. Era acea lumină specială, pe care doar iubirea pentru o altă ființă o așterne pe chipul unui om. Și simți că ele nu erau acolo ca să-și plângă sfâșietoarea pierdere suferită, ci doar pentru a-i fi alături celui drag până în ultima clipă, până acolo unde era posibil. Stăteau în picioare lângă sicriu, fără
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
numit gând bun, voința și puterea, dragostea de viață și mai ales încrederea că binele și frumosul există și că omul este purtătorul lor. Pentru că nici un dar de încredere nu trebuie să rămână nerăsplătit, spre împlinirea unei datorii de conștiință, aștern pe această pagină câteva cuvinte despre unii dintre ei. Se cade spre început să spun că, în urmă cu aproape un an, m-am hotărât să pun în ordine gândurile scrise, în nenumărate file de caiet și fișiere de calculator
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
Poezia lui Boris Ioachim inspiră încredere, speranță și poartă o aură specială. Este, fără umbră de îndoială, aura unui învingător care, în ciuda vremurilor de restriște pe care le traversează societatea românească și, implicit, cultura română, își păstrează intactă seninătatea sufletului, așternută în mod miraculos în versete de tainică rugăciune. Este - sau nu - poezia lui Boris Ioachim atinsă de degetul divinității? Răspunsul se află la îndemâna cititorului avid de a descoperi noi frumuseți, de a se adăpa din izvorul cu limpede apă, de
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
de seamă ai literaturii române i-au călcat pragul: Gheorghe Asachi, George Ranetti, Grigore Alexandrescu, George Topârceanu, George Sion, Aurelian Păunescu și mulți alții. Lucaci Năzărel îndrăznește să calce, cu sfială, pragul eternei fabule, dovedind o simțire aparte, tainică și așternând, pe filele nescrise ale jurnalului vieții sale, pagini noi. (GHEORGHE A. STROIA) ***4. ANDREEA MONICA MUNTEAN (Timișoara) - DINCOLO DE TĂCERE (Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini, ilustrații, Daniela Lungu - artist plastic, realizator TV) Lecturând atent poeziile, se poate intui erudiția autoarei, simțul
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
menține pâlpâirea. Dorești doar clipele plăcerii, Iar de rănești,tu nu-ți pierzi firea. Trandafirul de vei atinge, Pe loc miresma el și-o pierde. Ești răul ce nu poți respinge, Căci răutatea nu se vede. Se scurge timpul implacabil. Așterne-n calea sa uitarea. Nimic în viață nu e stabil. Doar Dumnezeu ne dă-mpăcarea. Gabreila Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: SINGURĂTATEA MĂ APASĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SINGURĂTATEA MĂ APASĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383852_a_385181]
-
noaptea trandafirului/ ar fi de un roșu secret”. Și, pentru că “în anotimpul îngerilor adevărați/ cuvintele s-au așezat sub o icoană de cer/ fără odihnă/ mai aproape de mine”, poezia se scrie și se rescrie iar poetul pregătește filele pe care așterne următorul volum. Referință Bibliografica: Poeme din tezaur - un somn întemeiat frumos sau o antologie a liniștii din cuvânt / Gabriela Ana Bălan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Ana
POEME DIN TEZAUR – UN SOMN ÎNTEMEIAT FRUMOS SAU O ANTOLOGIE A LINIŞTII DIN CUVÂNT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383920_a_385249]
-
secret. Apoi o văzu pe Alexia apropiindu-se, cu zulufii ei zburându-i ca un norișor în jurul feței. Ținea strâns în brațe carnețelul albastru pe care îl încuia mereu cu cheița, ca să nu-și ia zborul de pe paginile lui gândurile așternute cu litere mari de tipar și cam strâmbe. Dar avea doar șase ani, uitase că nici ea nu învățase încă să scrie așa cum o făceau copiii mai mari. - Pot să citesc? Pot? EA dădu din cap a încuviințare, iar Alexia
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
Ziua Mărțișorului i-am cumpărat mamei un mărțișor și mama s-a bucurat mult. Din capul mesei, Vladimir, care este cel mai mare dintre copii, îi privește pe toți cu un surâs binevoitor. La cei nouă ani ai săi, a așternut pe caietul de pe coperta căruia pare să-și ia zborul un avion roșu, exact șase rânduri: - Mărțișoarele sunt cadouri care se oferă de 1 Martie. Ele sunt dăruite de către băieți fetelor. Acestea pot avea diferite forme: de inimă, de ghiocel
MĂRŢIŞOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383973_a_385302]
-
fost trist, de-atâtea ori, nu-mi pasă. Mi-aduc aminte doar de sărbători, când răsunau în inimă-mi viori și sufletu-mi era deschisă casă. Și cânt s-acopăr timpul care țipă speriat că la un nou drum mă aștern, iubind viața și-atunci când e infern, cumplit de scurtă și stereotipă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Și cânt / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile
ŞI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384002_a_385331]
-
și respectul față de carte - veritabile mărci de noblețe intelectuală - particularizează și un profil autobiografic pe care mai mult îl deducem din filigranul celor cinci învățături biblice docte și, în același timp, puternic afectivizate, mai întâi comunicate expresis verbis și apoi așternute pe hârtie pentru cei de astăzi dar și pentru cei de mâine căutând eterna Duminică a Spiritului.” Edificatoare sunt și cuvintele lui Aurel Sasu, notate pe coperta a patra a cărții “Puterea cuv tului”: “Exegeza părintelui Matei Popovici este o
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
se regăsește, el - al spaimelor jertfelnic care nu Te părăsește. Jertfa patimilor noastre, Duhul Tău să o primească. Înălțimilor albastre - jertfa noastră pământească. Glasul Tău de tunet aspru noaptea gândului să cearnă, fulgerând pe cer albastru pacea Ta să se aștearnă. Doamne, știu că ești aproape și mă lași ca să-ți vorbesc și-mi răspunzi cu glas de ape ce din nori se prăvălesc. Știu că mă încerci și rabd, palma Ta să mă lovească, focul rău în carea ard. Duhul
RUGÃCIUNE DE SEARÃ de ION MIHAIU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384009_a_385338]
-
jale,/ Amintiri îngropate în răvașe nescrise,/ Trandafiri sângerând printre spini din petale,/ Prea multa risipă de doruri și vise.” ( Risipiri ) Îngenuncheat la picioarele efemerității, Dumitru Marian Tomoiagă privește la curgerea dureroasă a timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase,/ De frig privirea mi se umple,/ Din veacul iernilor geroase.” Tristețea îl copleșește din nou și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în larga imensitate cerșind nemurirea. “Se-adună norii
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
timpului :“Albește vremea peste tâmple,/ Și teama se așterne-n oase,/ De frig privirea mi se umple,/ Din veacul iernilor geroase.” Tristețea îl copleșește din nou și, așezat pe pragul amintirilor, simte doar alinarea fulgilor de zăpadă care s-au așternut în larga imensitate cerșind nemurirea. “Se-adună norii peste frunte,/ Ca amintirea să mi-o șteargă,/ Fulgii zăpezilor cărunte,/ Plâng în imensitatea largă.../ Curând mă-nvăluie uitarea/ Și ceasul bate tot mai rar,/ M-am împăcat și cu iertarea,/ Ura meschină
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]