1,869 matches
-
proiectul abatelui de Saint-Pierre, publicând în 1761 o sinteză din conținutul său, urmată de o lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
totuși, ar fi trebuit să-i arate mai multă îngăduință și să se considere fericiți că au de îndurat un absolutism atenuat de anarhie și de farsă. Este de netăgăduit că a fost dominat de niște inși fără scrupule, cu abatele Dubois în frunte. Dar nu este oare mai bine să trăiești sub un regim în care un anume grad de libertate este garantat de câțiva ticăloși, decât să te sufoci sub autoritatea celor fanatici și puri? Nu avea „coardă“, nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
libertate este garantat de câțiva ticăloși, decât să te sufoci sub autoritatea celor fanatici și puri? Nu avea „coardă“, nu încape vorbă; dar, pe de altă parte, carența aceasta este o virtute, pentru că ea singură face cu putință exercitarea toleranței. Abatele Galiani este unul dintre puținii care și au dat seama că, într-o epocă în care se declama împotriva opresiunii, blândețea moravurilor era totuși o realitate. Ceea ce a scris despre Ludovic al XV-lea ar fi putut scrie, invo când
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rie; al doilea era un om de lume care făcea meseria cea mai urâcioasă ăaceea de rege) cu cât mai puțină tragere de ini mă îi stătea în putință. Nu se va găsi multă vreme nicăieri asemenea domnie.“ Însă ceea ce abatele pare să nu fi înțeles este că, dacă toleranța este de dorit și dacă măcar ea îndreptățește cazna de a trăi, aceeași toleranță se dovedește în schimb un semn de slăbiciune și de destrămare. Evidența aceasta tragică nu putea să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
literare. Prestigiul litera turii n-a fost niciodată mai mare decât în secolul al XVIII-lea. Convulsiile Revoluției și chiar cele ale Imperiului nu derivă cumva de aici? Supremația omului de litere este întotdeauna abuzivă, uzurpată, provocantă. Din câte spune abatele Maury, în cercurile adevăratei Academii, membrii Academiei de Științe erau considerați drept niște valeți, chiar dacă aceasta avea ca membri pe Lagrange, Lavoisier, Laplace! Ca întotdeauna, strălucirea mai presus de com petențăă Francezii, dacă e să-i dăm crezare lui Talleyrand
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în aceeași zi, și toate contradictorii, ordine date trupelor pe care le-a comandat în ultima vreme, și în tregii sale armate, să pornească sau să stea pe loc, lucru care a făcut din el pacostea trupelor și a serviciilor. ABATELE DUBOIS Abatele Dubois, un om mărunțel și sfrijit, subțiratic, prefăcut, cu o perucă blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zi, și toate contradictorii, ordine date trupelor pe care le-a comandat în ultima vreme, și în tregii sale armate, să pornească sau să stea pe loc, lucru care a făcut din el pacostea trupelor și a serviciilor. ABATELE DUBOIS Abatele Dubois, un om mărunțel și sfrijit, subțiratic, prefăcut, cu o perucă blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ori bilă care se citează este aceea a sparanghelului. Domnul de Fontenelle se dădea în vânt după el, mai ales gătit cu ulei. Unul dintre prietenii săi, căruia îi plăcea să-l mănânce cu unt ăpare-mi-se că este vorba de abatele Terrasson), venind într-o zi să se invite la masă, Domnul de Fontenelle i-a spus că îi făcea marele sacrificiu de a-i ceda jumătate din porția lui de sparanghel și a dat ordin ca această jumătate să fie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Domnul de Fontenelle i-a spus că îi făcea marele sacrificiu de a-i ceda jumătate din porția lui de sparanghel și a dat ordin ca această jumătate să fie gătită cu unt. Puțin înainte de a se așeza la masă, abatelui i se face rău și face neîntârziat un atac de apoplexie. Domnul de Fontenelle se ridică în grabă, dă fuga până la bucătărie și strigă: „Totul cu ulei, totul cu ulei!“ Poate cel mai odios aspect al acestei întâmplări este că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deșartă și ridi colă. Ar fi greu de îngrămădit asupra unui subiect mai multe platitudini decât cele care au fost tipărite pentru a dovedi superioritatea modernilor asupra celor vechi. Ai fi zis că Domnul de Fontenelle, Domnul de La Mothe și abatele Terrasson n-au făcut toate aceste efor turi decât pentru a dovedi mizeria și sărăcia spiritului atunci când nu este călăuzit de sentiment. Este un orb care merge încrezător prin întuneric, care se rătăcește me to dic și ai cărui pași
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fără primejdie, sau unei victime atașate de persoana sa, țintă a batjocurilor sale. Nu putea sus ține mai multă vreme o conversație serioasă; la a treia deschi dere a buzelor sale, ideile i se evaporau. Vechi gravuri reprezentându-l pe abatele de Périgord ne înfățișează un om frumos; Domnul de Talleyrand, îmbătrânind, a început să aibă un cap de mort; avea ochii spălăciți, cu greu se putea citi în ei, ceea ce îi era de folos; cum fusese copleșit de dispreț, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu umilință în ce consta familiaritatea și grosolănia care îi displăcuseră atât de mult. Domnul de Pradt a binevoit să-mi explice, spunându-mi: „V-ați urcat pe scenă alături de mine, mi-ați reproșat absurdități, contradicții, mi-ați spus Domnule abate! Socotiți că publicând scrierile mele am abdicat de la rangul pe care îl ocup în societate? Oare nu știți că aparțin măreției Franței? Ați vorbi așa unui Montmorency?“ A! - mi-am zis eu în sinea mea - iată-l pe dragul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la moarte a regelui - 20 ianuarie 1793. După declanșarea Terorii, odată cu votarea legii suspecților, la 17 septembrie 1793, a fost el însuși judecat de Tribunalul Revoluționar și executat. Este tatăl lui Ludovic Filip, ultimul rege al Franței ă1830 -1848). -PRADT, abatele DOMINIQUE, baron de ăAllanche, 1759- Paris, 1837). Ambasador în Marele Ducat al Varșoviei, sub Napoleon I Bonaparte, care îl destituie, făcându-l responsabil de eșecul campaniei din Rusia ă1812). RASPAIL, FRANÇOIS-VINCENT ăCarpentras, 1794- Arcueil, 1878). Chimist, medic și om politic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de rând al noii societăți. Printre aceștia pot fi enumerați filosoful și artistul literar François Marie Arouet Voltaire (1694-1788), politicianul Charles Louis Montesquieu (1689-1755), naturalistul Maine de Biran (1766-1824), enciclopediștii Jean le Rond D'Alembert (1717-183) sau Denis Diderot (1713-1784), abatele Étienne de Candillac (1714-178), medicul naturalist Georges Cabanis (1757-1808) ș.a., un șir încoronat la capăt de filosoful și eseistul Henri Bergson (1859-1941). Creațiile lor se constituie ca părți ale unei psihologii metafizice, îndreptate spre descoperirea "interioarelor" universului spiritualității oamenilor, a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de la această Biserică pe care o consideră a fi Biserica sa. El așteaptă de la ea mai întîi și nu este o formulă de stil rugăciuni eficace pentru mîntuirea sa și a Imperiului său. El îi numește pe episcopi și pe abați, îi face vasalii săi, le cere contribuții militare și financiare, luînd fără ezitare din bogățiile Bisericii: Carol cel Mare, de exemplu, numește abați laici care încasează veniturile mănăstirilor fără să le garanteze funcția spirituală. Dar, ceea ce suveranul așteaptă mai ales
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
stil rugăciuni eficace pentru mîntuirea sa și a Imperiului său. El îi numește pe episcopi și pe abați, îi face vasalii săi, le cere contribuții militare și financiare, luînd fără ezitare din bogățiile Bisericii: Carol cel Mare, de exemplu, numește abați laici care încasează veniturile mănăstirilor fără să le garanteze funcția spirituală. Dar, ceea ce suveranul așteaptă mai ales de la episcopii și de la abații săi este ajutorul lor politic, moral și intelectual, împărțirea timpului lor între funcțiile spirituale și cele lumești, punerea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
le cere contribuții militare și financiare, luînd fără ezitare din bogățiile Bisericii: Carol cel Mare, de exemplu, numește abați laici care încasează veniturile mănăstirilor fără să le garanteze funcția spirituală. Dar, ceea ce suveranul așteaptă mai ales de la episcopii și de la abații săi este ajutorul lor politic, moral și intelectual, împărțirea timpului lor între funcțiile spirituale și cele lumești, punerea în serviciul prințului a competențelor celor mai luminate ale timpului. Renașterea carolingiană. Așa se explică Renașterea carolingiană, care este înainte de toate o
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cel Mare și a operei majore pe care o constituie capela palatină de la Aix. Cu generațiile următoare, mișcarea se răspîndește în mai multe direcții. În domeniul literar, ea nu a produs opere importante: să cităm totuși scrisorile scrise de Loup, abate de Ferrières-en-Gâtinais, principalelor personaje ale epocii sale. În domeniul artistic, vestigiile arhitecturale sînt puține la număr: biserica de la Germigny-des-Prés, construită de Theodulf în apropiere de Orléans, imitație a capelei de la Aix, sau cea de la Saint-Philbert-de-Grand-Lieu în regiunea orașului Nantes. Cele
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din urmă, cu excepția lui Raoul de Burgundia din 923 pînă în 936, aparțin familiei robertienilor. Învingători ai normanzilor, marchizi de Neustria, apoi duci ai francilor, ei stăpînesc cea mai mare parte a comitatelor dintre Sena și Loara și controlează ca abați laici cele mai mari abații începînd cu Saint-Martin de la Tours și Saint-Denis. Cei doi fii ai lui Robert cel Puternic devin regi: Eudes, apărătorul Parisului între 888 și 893, și Robert I, în anii 922-923. Fiul lui Robert I, Hugo
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
marii regatului împinși de arhiepiscopul de Reims, Adalbéron, (document, p.118), aleg pentru a treia oară un roberțian ca rege: fiul lui Hugo cel Mare, Hugo Capet (această poreclă, apărută mai tîrziu, evocă probabil numeroasele *cape [în latină capa] de abate laic, pe care le avea Hugo). De data aceasta, noua dinastie se născuse. Încă din 987, din precauție, Hugo îl asociază la putere pe fiul său, care mai apoi îi succede fără dificultate în 996: acest Robert al II-lea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai tîrziu, lupta dintre Sacerdoțiu și Imperiu cu împărații germanici, ostili reformei și dornici să controleze Italia. Strînsa alianță dintre rege și Biserică apare în timpul lui Ludovic al VI-lea, al lui Ludovic al VII-lea și al lui Suger. Abate de Saint-Denis din 1122 pînă în 1151, prieten și principal sfătuitor al lui Ludovic al VI-lea, tutore al lui Ludovic al VII-lea, Suger devine regent al regatului (din 1147 pînă în 1149), cînd Ludovic al VII-lea pleacă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bunurile ci și funcțiile ecleziastice ca pe niște fiefuri, controlau numirile în Biserică și aceasta la toate nivelele. Împărații îi alegeau pe papi. În regate, regele și marii prinți își rezervau, adesea în favoarea propriilor lor rude, alegerea episcopilor și a abaților, le cereau credință și devotament, le acordau investitura în funcție. La scară mai modestă, fondatorii unor biserici locale încasau veniturile din care lăsau doar o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o parte minimă unor preoți numiți de ei înșiși. De unde slabul nivel moral, religios și intelectual al unui cler recrutat în aceste condiții. Clericii și uneori și călugării duc aceeași viață ca și laicii. Preoți căsătoriți sau concubini, episcopi jefuitori, abați războinici nu sînt rarități. Totuși, în sînul acestei biserici feudale au apărut forțele de reînnoire pe care le observa Raoul Glaber pe la anul o mie. Reforma gregoriană. Trei mari mișcări au contribuit la reforma Bisericii, dintre care primele două își
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a rugăciunii și a celebrării liturghiei, care sînt funcțiile esențiale ale călugărilor. Această reformă de la Cluny a avut un succes extraordinar, ducînd la constituirea primului ordin monastic din istoria ccidentului, care, la începutul secolului al XII-lea, regrupa sub conducerea abatelui de Cluny 1100 de așezăminte ecleziastice, dintre care 800 în Franța. Apoi este acțiunea întreprinsă de biserică pentru a limita violența războinicilor. Născută în marile adunări ținute în Franța meridională Charroux, Limoges, Le Puy, Narbonne la sfîrșitul secolului al X
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un mare efort de educare care se traduce prin crearea de școli dispăruseră aproape toate pe lîngă catedrale, permite în sfîrșit clerului secular să se consacre cu succes misiunii sale, care este serviciul divin. În ceea ce privește Biserica regulară pentru care alegerea abaților a fost încredințată călugărilor , secolul al XII-lea este un mare secol monastic. Ordinul de la Cluny atinge culmea puterii sale cu construirea, chiar la Cluny, din 1088 pînă în 1130, a celei mai mari biserici a Creștinătății. Apar noi forme
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]