KorAP: Find »[drukola/base=abdominal & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...362 >

9,045 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575

și circulația sângelui la nivelul cavității abdominale, inundând, astfel, organele cu sânge. Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e insuficientă pentru a stoarce sângele excesiv și, în consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Dacă peretele abdominal nu este blocat în timpul reținerii, presiunea abdominală e insuficientă pentru a stoarce sângele excesiv și, în consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă și blocarea anală este aplicată, trageți în mod conștient porțiunea inferioară a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
consecință, organele pot deveni congestionate. Figura 3.8 Mișcarea abdominală în timpul respirației Inspirația: abdomenul se dilată, diafragma urogenitală coboară Reținerea: peretele abdominal inferior este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă și blocarea anală este aplicată, trageți în mod conștient porțiunea inferioară a peretelui abdominal (partea de sub ombilic) spre interior (figura 3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
este puțin reținut, iar diafragma urogenitală este ridicată, cu blocarea anală Iată procedeul corect pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă și blocarea anală este aplicată, trageți în mod conștient porțiunea inferioară a peretelui abdominal (partea de sub ombilic) spre interior (figura 3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus, împotriva presiunii superioare și exterioare exercitate de diafragmă, și va menține așadar presiunea mărită la nivelul cavității abdominale. Aveți în vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
pentru aplicarea blocării abdominale în timpul reținerii respirației: atunci când plămânii sunt plini, diafragma întinsă și blocarea anală este aplicată, trageți în mod conștient porțiunea inferioară a peretelui abdominal (partea de sub ombilic) spre interior (figura 3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus, împotriva presiunii superioare și exterioare exercitate de diafragmă, și va menține așadar presiunea mărită la nivelul cavității abdominale. Aveți în vedere faptul că, dacă vă contractați peretele abdominal inferior, peretele abdominal superior, situat chiar sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
inferioară a peretelui abdominal (partea de sub ombilic) spre interior (figura 3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus, împotriva presiunii superioare și exterioare exercitate de diafragmă, și va menține așadar presiunea mărită la nivelul cavității abdominale. Aveți în vedere faptul că, dacă vă contractați peretele abdominal inferior, peretele abdominal superior, situat chiar sub stern, se va relaxa ușor. Acest lucru este absolut normal și corect. Partea superioară a abdomenului este mult mai rigidă decât cea inferioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
3.8b). Această mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus, împotriva presiunii superioare și exterioare exercitate de diafragmă, și va menține așadar presiunea mărită la nivelul cavității abdominale. Aveți în vedere faptul că, dacă vă contractați peretele abdominal inferior, peretele abdominal superior, situat chiar sub stern, se va relaxa ușor. Acest lucru este absolut normal și corect. Partea superioară a abdomenului este mult mai rigidă decât cea inferioară și relaxarea ușoară a acesteia în timpul blocării abdominale nu anulează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
mișcare va împinge organele abdominale spre interior și în sus, împotriva presiunii superioare și exterioare exercitate de diafragmă, și va menține așadar presiunea mărită la nivelul cavității abdominale. Aveți în vedere faptul că, dacă vă contractați peretele abdominal inferior, peretele abdominal superior, situat chiar sub stern, se va relaxa ușor. Acest lucru este absolut normal și corect. Partea superioară a abdomenului este mult mai rigidă decât cea inferioară și relaxarea ușoară a acesteia în timpul blocării abdominale nu anulează prezența persiunii abdominale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
contractați peretele abdominal inferior, peretele abdominal superior, situat chiar sub stern, se va relaxa ușor. Acest lucru este absolut normal și corect. Partea superioară a abdomenului este mult mai rigidă decât cea inferioară și relaxarea ușoară a acesteia în timpul blocării abdominale nu anulează prezența persiunii abdominale. Glandele suprarenale, datorită situării lor deasupra rinichilor, primesc cea mai directă stimulare de la diafragma care coboară atunci când peretele abdominal este blocat în poziție corectă. Printre secrețiile glandelor suprarenale se numără hormonii sexuali și cortizonul, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
abdominal superior, situat chiar sub stern, se va relaxa ușor. Acest lucru este absolut normal și corect. Partea superioară a abdomenului este mult mai rigidă decât cea inferioară și relaxarea ușoară a acesteia în timpul blocării abdominale nu anulează prezența persiunii abdominale. Glandele suprarenale, datorită situării lor deasupra rinichilor, primesc cea mai directă stimulare de la diafragma care coboară atunci când peretele abdominal este blocat în poziție corectă. Printre secrețiile glandelor suprarenale se numără hormonii sexuali și cortizonul, care ameliorează inflamațiile artritice de la nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
a abdomenului este mult mai rigidă decât cea inferioară și relaxarea ușoară a acesteia în timpul blocării abdominale nu anulează prezența persiunii abdominale. Glandele suprarenale, datorită situării lor deasupra rinichilor, primesc cea mai directă stimulare de la diafragma care coboară atunci când peretele abdominal este blocat în poziție corectă. Printre secrețiile glandelor suprarenale se numără hormonii sexuali și cortizonul, care ameliorează inflamațiile artritice de la nivelul încheieturilor. Blocarea abdominală întinde și stimulează vertebrele și ganglionii coloanei vertebrale, creând un fel de tracțiune internă la nivelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
datorită situării lor deasupra rinichilor, primesc cea mai directă stimulare de la diafragma care coboară atunci când peretele abdominal este blocat în poziție corectă. Printre secrețiile glandelor suprarenale se numără hormonii sexuali și cortizonul, care ameliorează inflamațiile artritice de la nivelul încheieturilor. Blocarea abdominală întinde și stimulează vertebrele și ganglionii coloanei vertebrale, creând un fel de tracțiune internă la nivelul coloanei. Să analizăm mai atent modul în care diafragma îndeplinește rolul unei „a doua inimi” atunci când presiunea abdominală este mărită și menținută odată cu blocarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
inflamațiile artritice de la nivelul încheieturilor. Blocarea abdominală întinde și stimulează vertebrele și ganglionii coloanei vertebrale, creând un fel de tracțiune internă la nivelul coloanei. Să analizăm mai atent modul în care diafragma îndeplinește rolul unei „a doua inimi” atunci când presiunea abdominală este mărită și menținută odată cu blocarea abdominală. Vena cavă este o venă principală care penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
întinde și stimulează vertebrele și ganglionii coloanei vertebrale, creând un fel de tracțiune internă la nivelul coloanei. Să analizăm mai atent modul în care diafragma îndeplinește rolul unei „a doua inimi” atunci când presiunea abdominală este mărită și menținută odată cu blocarea abdominală. Vena cavă este o venă principală care penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
coloanei. Să analizăm mai atent modul în care diafragma îndeplinește rolul unei „a doua inimi” atunci când presiunea abdominală este mărită și menținută odată cu blocarea abdominală. Vena cavă este o venă principală care penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările sunt stabilite mărește substanțial presiunea din cavitatea abdominală, în timp ce presiunea din cavitatea toracică rămâne normală. Această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
penetrează diafragma și atrage sângele stătut din organele abdominale spre inimă și plămâni. Așadar, are rolul unui debușeu al presiunii suplimentare aplicate circulației sangvine din abdomen în timpul reținerii respirației. Reținerea respirației în timp ce blocările sunt stabilite mărește substanțial presiunea din cavitatea abdominală, în timp ce presiunea din cavitatea toracică rămâne normală. Această diferență împinge în mod natural sângele în sus, de-a lungul venei cave, dinspre zona cu presiune înaltă din abdomen spre zona cu presiune normală din piept. Forța acestei propulsii, care funcționează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
mare decât orice bătaie a inimii și se propagă la nivelul întregului sistem circulator. Atunci când diferența de presiune dintre abdomen și piept este inversată în timpul expirației și a eliberării blocărilor, sângele proaspăt oxigenat se repede în jos, revenind în organele abdominale. Acest efect de pompă este important mai ales pe perioada iernii și dimineața devreme, când până la 50% din rezerva de sânge a corpului rămâne depozitată în ficat și pancreas. Creierul este irigat de 2 000 de litri de sânge în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
Respirația diafragmatică profundă reduce din efortul pe care trebuie să-l depună inima și îl transferă diafragmei, care realizează această sarcină mult mai eficient și, practic, fără efort, prin manevrarea diferențelor de presiune dintre abdomen și piept. Nu confundați controlul abdominal cu rigiditatea abdomenului. Unele persoane au pereți abdominali atât de rigizi, încât nu pot nici să și-i extindă nici să și-i contracte. Această rigiditate face ca diafragma să nu se poată deplasa și nu permite decât realizarea respirației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
trebuie să-l depună inima și îl transferă diafragmei, care realizează această sarcină mult mai eficient și, practic, fără efort, prin manevrarea diferențelor de presiune dintre abdomen și piept. Nu confundați controlul abdominal cu rigiditatea abdomenului. Unele persoane au pereți abdominali atât de rigizi, încât nu pot nici să și-i extindă nici să și-i contracte. Această rigiditate face ca diafragma să nu se poată deplasa și nu permite decât realizarea respirației superficiale, prin partea superioară a pieptului. Printre simptomele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
a pieptului. Printre simptomele comune ale abdomenelor rigide și ale diafragmelor blocate se numără constipația cronică, indigestia, circulația proastă, respirația superficială, oboseala cronică, insomnia, durerile de cap, libidoul scăzut, rezistența scăzută și anxietatea frecventă. Pe de altă parte, un perete abdominal slab și moale este la fel de dificil de controlat ca și unul rigid. Abdomenul moale are tendința de a se umfla spre exterior în timpul reținerii respirației și este prea slab pentru a fi controlat prin intermediul blocării abdominale. Succesul în controlarea respirației

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
altă parte, un perete abdominal slab și moale este la fel de dificil de controlat ca și unul rigid. Abdomenul moale are tendința de a se umfla spre exterior în timpul reținerii respirației și este prea slab pentru a fi controlat prin intermediul blocării abdominale. Succesul în controlarea respirației și a energiei necesită mușchi abdominali puternici, dar flexibili. Fiecare adept al respirației controlate trebuie să introducă exerciții specifice în regimul său, pentru a fortifia mușchii abdominali. Exercițiile abdominale, de exemplu, sunt excelente pentru tonifierea abdomenului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
dificil de controlat ca și unul rigid. Abdomenul moale are tendința de a se umfla spre exterior în timpul reținerii respirației și este prea slab pentru a fi controlat prin intermediul blocării abdominale. Succesul în controlarea respirației și a energiei necesită mușchi abdominali puternici, dar flexibili. Fiecare adept al respirației controlate trebuie să introducă exerciții specifice în regimul său, pentru a fortifia mușchii abdominali. Exercițiile abdominale, de exemplu, sunt excelente pentru tonifierea abdomenului. Blocarea la nivelul gâtului A treia blocare este cea de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
este prea slab pentru a fi controlat prin intermediul blocării abdominale. Succesul în controlarea respirației și a energiei necesită mușchi abdominali puternici, dar flexibili. Fiecare adept al respirației controlate trebuie să introducă exerciții specifice în regimul său, pentru a fortifia mușchii abdominali. Exercițiile abdominale, de exemplu, sunt excelente pentru tonifierea abdomenului. Blocarea la nivelul gâtului A treia blocare este cea de la nivelul gâtului. Aceasta este blocarea care se aplică cel mai ușor, deoarece nu e implicată în menținerea presiunii abdominale. Pentru a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
slab pentru a fi controlat prin intermediul blocării abdominale. Succesul în controlarea respirației și a energiei necesită mușchi abdominali puternici, dar flexibili. Fiecare adept al respirației controlate trebuie să introducă exerciții specifice în regimul său, pentru a fortifia mușchii abdominali. Exercițiile abdominale, de exemplu, sunt excelente pentru tonifierea abdomenului. Blocarea la nivelul gâtului A treia blocare este cea de la nivelul gâtului. Aceasta este blocarea care se aplică cel mai ușor, deoarece nu e implicată în menținerea presiunii abdominale. Pentru a aplica blocarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
fortifia mușchii abdominali. Exercițiile abdominale, de exemplu, sunt excelente pentru tonifierea abdomenului. Blocarea la nivelul gâtului A treia blocare este cea de la nivelul gâtului. Aceasta este blocarea care se aplică cel mai ușor, deoarece nu e implicată în menținerea presiunii abdominale. Pentru a aplica blocarea de la nivelul gâtului, trebuie mai întâi să contractați mușchii gâtului și să închideți glota peste tuburile bronhice. Apoi îndreptați bărbia ușor spre gât, fără a înclina gâtul înainte. Această mișcare blochează interiorul gâtului, întinzând, în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]