2,695 matches
-
în cadrul atlantic. Nu rămânea, astfel, decât soluția unei armate europene 59. Totuși acest plan, nu a suscitat imediat entuziasmul guvernelor occidentale, ci mai degrabă a trezit teama unei dezangajări americane în Europa, dar a fost perceput și ca o manevră abilă cu privire la reînarmarea Germaniei. Interesul crescuse acum și mai mult în fosta Germanie federală, unde liderul socialist Kurt Schumacher estima că acest plan făcea trecerea de la locul de clasa a doua a națiunii germane, la cel de clasa întâi. Astfel, la
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
despre lume nu va corespunde niciodată lumii ca atare întrucât facem parte din ea, iar ceea ce gândim devine automat parte din referentul gândirii. încercarea de a înțelege raportul dintre gândire și realitate este ca luarea în vizor a unei ținte abile. Felul în care privim lumea o schimbă, făcând imposibilă cunoașterea perfectă. Totuși, ne putem îmbunătăți puterea de înțelegere, deși nu vom atinge perfecțiunea∗. Conceptul de reflexivitate Dacă admitem că modul nostru de a înțelege lumea în care trăim este imperfect
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
comparații cu alte cabinete de consultanță. Și la nivelul auditului financiar, considerat treaptă superioară a demersului contabil (Dowler și Harris, 1912; Walton și Kimball, 1916ă, există anumite inconveniente, pe care profesia contabilă a știut să le cosmetizeze În cel mai abil mod cu putință. Având În vedere definiția și obiectivele auditului financiar (IFAC, 2009, p. 73ă, se poate imagina Însă cazul auditării unei multinaționale, cu sedii În diferite colțuri ale lumii: pe de o parte dificultatea realizării exhaustive a controlului sau
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]
-
facilitate aproape prodigioasă de a se exprima În comparații și imagini” care, adaugă criticul, „se anulează tocmai prin acumulare”. Or, acest imagism, de pe acum abundent, atestă o fantezie asociativă extrem de mobilă, cu Îndrăzneli „moderniste” În linia unui Adrian Maniu, prelucrînd abil sinestezia simbolistă și forțînd, În sens pre-avangardist, apropierea unor elemente relativ distanțate. Dacă numeroase metafore in praesentia precum „mantaua mîhnirilor sfîșiate”, „roțile deșertăciunii”, „păsările tristeții” ori „vata mîhnirilor” pot trezi serioase rezerve, altele - cele mai multe - nu sînt ale unui poet oarecare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
considere că incapacitatea cimpanzeilor de a învăța un limbaj poate proveni dintr-o limită a organelor articulatorii (fapt confirmat ulterior, laringele lor nedându-le posibilitatea să articuleze varietatea sunetelor noastre), și nu dintr-o limitare intelectuală. Or, cimpanzeul este foarte abil în utilizarea mâinilor. De exemplu, Jane Lawick-Goodal (1970), care a trăit în pădure printre cimpanzei, i-a văzut, prinzând termite strecurând o tijă dintr-o tulpină în găurile unui cuib. Allen și Beatrice Gardner au avut ideea să folosească limbajul
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
pisică Mr Jekyll și Mr Hide! La om, apare o nouă dimensiune: specializarea celor două creiere. De cele mai multe ori, la subiecții dreptaci, emisfera stângă este dominantă (comandă); din acest motiv, aceștia sunt mai îndemânatici atunci când folosesc mâna dreaptă (lat. dextre, „abil”). În plus, creierul stâng este sediul limbajului articulat. Această diferență fundamentală este fără îndoială responsabilă de un nivel de conștiință: capacitatea de a descrie ceea ce ni se întâmplă sau ceea ce facem (cunoașteți fenomenul vocii interioare). Michael Gazzaniga (1970) a observat
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
stabilire a poeticității) sau recunoaștere a fuziunii principiale a mimesis-ului-ficțiune cu jocul, (ambele delimitate de „cadre” specifice, în contrast cu acțiunile sau comunicarea „reală”)? Prin labirintul acestor numeroase și (adeseori) contradictorii avataruri ale „referinței” (dintre care nu lipsește, desigur, nici intertextul mai abil sau mai stângaci camuflat) ne va servi drept fir călăuzitor conceptul de mimesis, reinterpretat în sensul mai larg de imaginar imitativ. 1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesistc "1.1 Moștenirea greacă. Conceptul platonic de mimesis" Ceea ce ne propunem
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o dihotomie implicită între „realitate” și „ficționalitate”, însă nu trebuie să uităm că această opoziție este una pur funcțională, excluzând orice asumpție metafizică 243. Prin urmare, vom numi poezie metatranzitivă acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral”244 pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. 3.2 Câteva criterii...tc "3.2 Câteva criterii..." S-ar putea obiecta că introducerea în ecuația acestui tip
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
accesul către ceea ce este vag, contingent, neformat, incomplet în limbaj sau în experiență. Către ceea ce este, cu alte cuvinte, foarte uman. Mai mult chiar, aceste nuclee narative - rotindu-se în jurul unor imagini disparate - trădează, în cele mai multe cazuri, o nostalgie mai abil sau mai stângaci disimulată, a esențelor primordiale și a tiparelor atemporale. Pentru a vedea prin ce mijloace poate fi depășită o atare viziune, ne vom opri deocamdată - nu înainte de a preciza că din spațiul poeziei (meta)tranzitive de peste Ocean s-
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o învederată aplecare către tot ceea ce poate fi etichetat drept antipoetic sau prozaic, un instinct sigur al (auto)ironiei, o voință obstinată de a introduce un pic de „realitate” în semnele/convențiile deja prea tocite, dar întrevedem deopotrivă și credința, abil disimulată, în valabilitatea adevărurilor mari. Pe măsură ce „utopia, iluzia, mecanismele de producere a mistificării în general, sunt demise din funcțiile de putere cu ajutorul subtextului ludic și al înscenării”326, devine tot mai evidentă tentația de a le înlocui cu altceva, căci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de care au fost într-o măsură considerabilă influențați, scriitorii români din generația ’80 au încercat să modifice însuși statutul universului literar, „considerat altădată de gradul al doilea”. În articolul citat, Ion Bogdan Lefter (indiscutabil unul dintre criticii cei mai abili ai generației) încearcă să împace, printr-un fel de artificiu ingenios, cele două tendințe majore (și, în fond, incompatibile) care au creat, practic, poetica optzecistă în tot ceea ce are ea mai original și mai discutabil, deopotrivă: „Lumea este considerată ca
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al natur-culturii, în care toate obiectele (reale sau simbolice) au același statut ființial, așa încât un copac sau o floare din realul tradițional sunt echivalente cu un copac sau cu o floare a realității simbolice”. În fapt, din toată această echilibristică abilă transpare cu claritate un lucru: că avem de-a face, la urma urmelor, cu un construct de realitate, de o vastă eterogenitate, foarte asemănător cu ceea ce Jean Baudrillard desemnează prin „hiperreal”. Însă marea contradicție a poeticii optzeciste, opoziția între latura
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
scopuri diverse. Aproape că nu mai este nevoie să spunem, după toate aceste argumente, că ne aflăm în fața unui exemplu tipic de poezie metatranzitivă. Reamintim doar că am denumit astfel acel segment al creației poetice care - prin procedee și convenții abil manevrate - își încurajează cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral” pe care îl presupune (în mod tacit) scrierea unui poem. Mircea Ivănescu nu procedează nici el altfel atunci când mimează mici narațiuni, secvențe desprinse parcă dintr-un roman sau dintr-o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
tipic de poezie metatranzitivă. Extensia textelor, avântul cu care vocea naratorului se lansează în ocazional și anecdotic, valorificarea biograficului, „retragerea melancolică a autorității regizorale”393, constituie în fond tot atâtea indicii că, în ciuda aparențelor, Marin Sorescu rămâne un autor extrem de abil când vine vorba de mimarea directității și a transparenței. Un poem semnificativ în acest sens este cel din finalul primului volum, care - nu cu totul întâmplător - dă și titlul ciclului: Toți s-au așezat pe jos, aproape turcește, Femeile dau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
din vitrina asta./ mi-aș luneca degetele pe pielea lui de plastic alb, dac-ar vrea/și dac-aș avea degete” etc.). În ultimă instanță, farmecul și savoarea acestui monolog sui-generis rezidă tocmai în dispunerea antitetică a termenilor, dozarea lor abilă conducând în final la evidențierea statutului paradoxal, ambiguu, al iubirii într-o lume ca aceasta în care trăim. O antiteză cu pondere substanțială în dezvoltarea monologului este, de pildă, aceea dintre motocicletă și ei (oamenii): „ce-o însemna să faci
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n nevoie”, românii mor „sub chinuri”, „fetele mor sub silă”, „pruncii mor În sînuri”, În zare ard sate, „feare dară nume ucid copii În fașe...”. Cine face aceste fărădelegi? Urmează răspunsul și, legat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ostașii noștri. Modelul era mai vechi (Sentinela romană, Deșteptarea României), În spiritul și cu mijloacele lirice ale timpului. Versul lui Alecsandri este mai disciplinat, ritmurile mai iuți, eufoniile mai dese („vîjÎie, vine, lovește”, „vuiet surd, grozave șoapte...”), repetițiile, interogațiile sunt abil strecurate În text: „Iată oardele avane, Iată limbile dușmane .................................... Vin și hunii, vin și goții, Vin potop, potop cu toții... Eu să per, eu?...niciodată!... ......................................... Cine ești? De unde ești? Pe la noi ce rătăcești?”... Unele au intrat În limbajul comun, gravitatea lor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În neant există, și la Conachi, un sentiment stăruitor de plăcere, de tandrețe. Căderea este dulce pentru că ea este o probă de dragoste. Cufundarea este Întăritoare pentru că ea ilustrează existența unei pasiuni incontrolabile. Figura catastrofei se transformă, astfel, printr-o abilă răsturnare de perspectivă, Într-o figură a crosului acaparator, totalizant: o figură a paroxismului pasiunii erotice. 7. A doua figură a crosului curtenitor de tip Conachi, Văcărescu (Ienăchiță, Alecu) este aceea a vasalități (domnei, donnoi, cortezia din poezia trubadurescă). Rougemont
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bună de Olanda prețul este de un sfanț și jumătate. Anton Pann admite și plata În rate și face preciziuni privitoare la trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești; Negustorii mai cu seamă toți sărind s-au
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, În rezumat, aceasta: mai demult, cînd nu existau traduceri, aveai dreptate, frate, „să te pocești” cu pronunția străină; acum Însă, cînd traducerile există, Îmbrățișează de grabă operele scrise „pe limba tatii ș-a mamii, pe care o și vorbești”! Abilă demonstrație! Întîi flatarea sentimentului național, apoi subtila reclamă a cărții. Urmează faza a treia: preîntîmpinarea (intimidarea) criticii și, În fine, faza a patra: aceea ce cuprinde considerații despre stil. Pann e, cu toată inima, pentru stilul luminat și firesc. Acela
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
în noptiera din odăița rezervată lui o oală de noapte de porțelan acoperită cu un rotocol de superbă dantelă, întărit cu carton. Erminia se gândise deci că Ioanide ar putea să aibă nevoie de vas peste noapte. Doamna Ioanide aluneca abil asupra acestui capitol, se făcea a nu înțelege, ascundea pe cât putea toată viața ei fiziologică și se făcea a ignora pe a altuia. În ciuda acestei atenții asupra materiei, Erminia părea mai inocentă decât doamna Ioanide, care făcea impresia a cunoaște
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
elemente fragile se sprijină acuzarea. Între martorii apărării, spre surpriza lui Ioanide, se afla și Pomponescu, care profită de acest eveniment spre a culege simpatii. Ascultat cu respect de juriu intimidat probabil, determină în bună măsură verdictul. Ca de obicei abil și redondant, plutea în vag, atingând toate temele la care opinia publică era sensibilă. Președintele: Domnule martor, vă rog să-mi spuneți dacă socotiți pe acuzat capabil de a comite o crimă. Martorul: La întrebarea astfel formulată, cu regret vă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Fiindcă acesta își făcea strict datoria și interzicea propaganda subversivă și huliganică, făcută cu mijloace nelegale, acuzatul, fire violentă, l-a amenințat în biroul lui, prevestindu-i un sfârșit fatal. Ceea ce s-a și întîmplat în curând. Agresiunea a fost abil combinată, cum se va vedea. Acuzatul știa foarte bine că subprefectul inspecta în trăsură localurile de vot, trecând de la unul la altul. Cu o zi înainte a plecat în comună, punând la cale atacul și încercînd în același timp a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
curios, Pomponescu era sincer în oroarea lui de spleenul ministeriatului, cu toate astea, o satisfacție consta tocmai în faptul de a fi ministru și a gusta micile amărăciuni ale profesiei. Indolenta rezolvă contradicția din sufletul lui Pomponescu într-un chip abil. . - Am să încerc, domnule ministru, zise ea glumeț, să-mireprim orice sentiment de teamă. Și cu acestea se așeză pe genunchii lui Pomponescu și-l sărută pe buze. Dar apoi se ridică curând în picioare. În purtarea ministrului era o stânjeneală
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în sine și apoi căuta terenul. Aci era o problemă mai degrabă de economie și de spațiu. Lucrând în beton și punând sala la etaj, spre a economisi parterul pentru intrare, vestiare, casă, putea ieși ceva, cu condiția unui calcul abil al echilibrului de mase. Pentru asta era mai nimerit un arhitect care să fie totdeodată și un bun inginer. Deci Ioanide îl trimise pe negustor la Pomponescu, să încerce dacă acela primește. . - Dumneata ești domnul Pomponescu? Întrebă negustorul,care nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]