3,167 matches
-
menire. Pentru el, întregul univers reprezintă o serie vastă de codificări, un tablou de enigme împletite la nesfârșit. În spatele acestui peisaj-taină palpită temeiuri și sensuri primordiale spre a căror descoperire este chemată ființa umană. Ele sunt așadar ascunse asemeni unor abisuri ce poartă lumea prin energii și pulsiuni inepuizabile. La aceste surse-temeiuri încearcă contemplatorul să ajungă spre a le degaja din adâncurile opturante și a le înfățișa semenilor. Această ascundere inițială prin care mâinile creatoare au adăpostit înțelesurile lumii, poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
altora, postulați drept inamici. Victime nesfârșite acompaniate de incalculabile distrugeri îmi asistă teribilul drum. Plânsul pentru ceilalți devine plângere pentru mine ce mă aflu abia acum, după spusa bibilică, în văile plângerii. Nu mai sunt decât o entitate golită de abisul conștiinței ce lupt, ghidat artificial spre un indefinit crepuscular, mereu așezat propagandistic în fața mea sub titlul de victorie. Mi-am abandonat numele conștiinței și sunt o uniformă. Privesc și aud cum moartea își despică valurile spre a îneca viața ce
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tăceri cosmice în preajma învăluitoare a pământului, în cerurile pământene. Se relevă aici participarea liniștii cosmice la finalul lumii omenești. Întâi, se coboară calmul fără de sunet al extensiilor ce despart galxii peste cerurile pământului și apoi, în această liniște sosită din abisurile cosmice, răsună trâmbițele printre nori incendiați de pașii îngerilor. Îngerii trâmbițează în liniștea cosmică, coborâtă în jurul pământului, spre a deplânge eșuarea spirituală a acestuia. Ei trâmbițează și totul tace cu excepția omului decadent care vociferează și palpită întru viciu pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
prin expresia Veniți!... (Matei 25.34-41). După ce nu îmi văd numele scris în cartea vieții, simt abandonul și solitudinea ireversibilă cum crește în mine precum o liană ce mi-a încolăcit spiritul deja golit de miez. Mă prăbușesc într-un abis de lumină sângerândă și, într-un icnit final, percep pătrunderea șarpelui cu sursur seducător în ochii mei larg deschiși, precum ochii celor morți. Și nici o adiere nu-i va închide vreodată, nici o briză nu îmi va dărui clipe de liniște
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acum se arată ne-înveșmântat în ispită. Nu mai îmi șoptește învăluitor, ci doar mă privește cu același ochi fatal. Atunci înțeleg că sunt în infern și, în mijlocul imploziilor fără de capăt ale conștiinței mele, simt cum mi se răsucește în abisurile inimii, preschimbate în jar viu, numărul numelui fiarei devenind noul meu nume mistic-deșuchiat. Astfel, sunt renumit, sunt rebotezat de mâna demonică ce aruncă peste mine lavele infernului ștergându-mi zodia adamică și secătuidu-mi ultimele lacrimi rămase din apele întâiului botez
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ținta propusă, mi se conturează, din ce în ce mai elocvent, un crepuscul al depărtărilor dintre sufletul meu și cel al persoanei iubite. Astfel, în inteioritatea mea, răsare credința că în spatele apropierii corporale conștientizate își cască prăpastia acest terifiant crepuscul, precum un hău de abis și vârtej, crepuscul pe care îl preconizam inițial ca fiind o distanța firească și ușor abordabilă între două suflete ce se întâlnesc pe aleile sorții. Intervalul ce desparte așadar sufletele noastre este perceput de mine acum drept o distanță mai
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și cu inima tuturor strămoșilor mei și celorlalte ființe umane!” FIINȚA UMANĂ - FIINȚĂ DE LUMINĂ „Așează-te în fața faptelor precum un copil mic și fii pregătit să îți abandonezi orice idee preconcepută, îndreaptă-te cu umilință oriunde și către orice abis te-ar duce viața, sau nu vei învăța nimic! ” Stările mentale și emoționale negative, tiparele comportamentale neadecvate, traumele aduc cu ele în structura ființei noastre energii negative, cenușii, negre. Lumina alb strălucitoare este asociată sănătății perfecte, iubirii, purității, echilibrului, armoniei
Practici străvechi de vindecare şi regenerare a fiinţei umane. Volumul I by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91508_a_92976]
-
ar trebui să ascultăm cuvintele Bardului și, prin acestea, să fim mântuiți. Nici el, nici Bardul (și nici Los) nu sunt predi+catori. Cuvintele lor vizează (subl. în text, n.m.) salvarea noastră, adică sunt alegorii menite să ne salveze din abisul alegoriilor" (1985, p. 154). Această pare să sublinieze, din nou, caracterul paradoxal al comportamentului vizionar, prin care cel inspirat acționează exact în direcția în care încearcă să-i determine pe ceilalți să n-o facă, asemenea Spectrului lui Los, care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
pentru a construi poduri și drumuri. În momentul în care tânărul se îmbolnăvește, șeful sau îl invită să stea în imensă să casă, împreună cu familia acestuia (soția și cele două fete). Acolo, Allan se va îndrăgosti de Gayatri (Supriya Pathak). Abisul între culturile europeană și indiană, cât și înțelegerea greșită a culturii bengaleze de către Allan vor duce îndrăgostiții și familia fetei către un sfârșit tragic. Povestea nu situează privitorul într-o perioadă exactă a secolului al XX-lea. Iubirea dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
deocamdată în persoana lui Alexandru, prietenul care îi înțelege dramă și îi sugerează o șansă de evadare, invocă aceleași premise ale viitoarei decăderi. Astfel, atât visele din copilărie, construite pe schemă tentativei eșuate de zbor, soldate cu o cădere în abis, cât și cele adolescentine, centrate pe ideea posibilului eșec la examene, sunt că tipologie vise profetice, deci avertismente mai mult sau mai putin deghizate asupra unor evenimente ulterioare. Că structura și sens, visele protagonistului configurează, așadar, o "mitologie personalizată"9
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
humanitas.ro www.libhumanitas.ro Nu vreau să-l uit Îmi e din ce în ce mai dor de Petru Creția. Omul acesta, care era capabil să coboare în viață cât mai jos, pentru a fi sigur că nu are să-i scape nici unul dintre abisurile ei de abjecție, se ridica cu o nemaipomenită ușurință către tot ce era mai pur. Ai fi zis că, pentru a ajunge-n vârf, avea nevoie să bată pe treapta cea mai de jos a căderii. „Jos“-ul îl catapulta
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
În domeniul spiritual este religia. Cunoașterea religioasă așează la temelia ei simbolul care, potrivit gândirii teologice, este un semn material care Învăluie si dezvăluie o prezență spirituală. Potrivit lui Berdiaev ,,cunoașterea simbolică pătrunde evenimentul În tainele vieții divine căci simbolismul presupune abisul vieții dumnezeiești, infinitul ascuns dincolo de tot ceea ce este finit, viața de taină a lui Dumnezeu care nu e supusă puterii de pătrundere a inteligenței și nu poate fi formulată În chip logic”. Mai mult, simbolul arată prezența divinului În uman
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pildă mortalitatea la alogeni era de 2,6 ori mai mică, excedentul natural crescând vertginos În favoarea lor chiar și În mediul rural. Degenerarea fizică, mizeria artificială și supraîncărcarea cu dări a poporului sunt principalele cauze ale acestei derive populaționale, „Ce abis de lipsă și de mizerie trebuie să fi ascunzând aceste cifre Își poate imagina numai acela care cunoaște valoarea cifrelor statistice, care știe că o asemenea descreștere a unui popor, pe un teritoriu fertil și mare cată a se atribui
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
o carte poematică, utilizând intensiv instrumentarul poeziei: emisia hieratică, funcția simbolică a decorului, siluetelor, gesturilor personajelor (mai ales feminine), metaforele laitmotiv care traversează și corelează partiturile mai multor personaje într-un cvartet (uneori cvintet) de voci. Este o punere în abis, în special a unui prototip masculin, adâncită până la un mit al Întemeietorului. Având drept pretext anchetarea unui accident rutier în care o tânără femeie, probabil adulteră, își pierde viața, iar bărbatul de la volan, supraviețuitor, devine de negăsit, romanul se țese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
de‑al nostru În numele Mântuitorului 84 Suferința și creșterea spirituală (Matei 10, 42), capătă o sempiternă valoare. Dragostea, care este temelia legilor dumnezeiești și maica virtuților, se face tuturor toate. Ea Îmbrățișează pe prieten și ridică pe cel căzut În abisurile patimilor sau În adâncul deznădejdii, mân‑ gâie și Îmbărbătează pe cel disprețuit, insuflă bărbăție, tărie, curaj și duh stăpânitor celui copleșit de sfiiciune, Întinde o mână celui gata să se Înece, oblojește rănile celui căzut Între tâlhari, slujește la patul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de la mine ? Până când voi grămădi gânduri În sufletul meu, durere În inima mea ziua și noaptea ?” (Psalmul 12, 1‑2). În clipele de grea Încercare, când suferința și necazurile i‑au Înăbușit sufletul, psalmistul cere ușurare și mângâiere. Izbăvirea din abisul suferințelor, a Încercărilor și a necazu‑ rilor este dorită și cu scopul de a se Învrednici din nou de posibilitatea de a‑L preamări pe Dumnezeu pe Care Îl uitase sau Îl mâniase prin nelegiuirile sale : „S‑a umplut sufletul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
forțat, scrîșnit, răutăcios, prăvălit peste geamlîcul lojei din care e gata oricînd să facă salturi mai ample ca ale lui Sotomayor, spre a-i dovedi șefului său suprem că, atunci cînd e vorba despre Cauză, nu există nici o genune, nici un abis. Lepădat de aerul provincial al Galațiului și de sudoarea sectoarelor calde, omul a dobîndit o logică și așteptată carură de vip bucureștean. Mirosuri fine, veșminte de firmă, dar să ne amintim că, acum mai bine de un veac și jumătate
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
este condiționată de fiecare piesă în parte, oricît de insignifiantă ar fi, numai că această percepție a realității presupune un proces îndelung, cu parcurgerea unor etape necesare. „[...] sufletul colectiv al omenirii nu se va naște decît atunci cînd, plecînd din abisurile zoologice, se vor ridica fruntașii tuturor grupărilor naționale și, întrupînd fiecare sufletul lor colectiv, vor crea o obște, o unitate superioară, o conștiință generală a umanității“ (4, 359). Raportarea la situația concretă a basarabenilor, ale căror interese trebuie să le
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
posibilă cheie de interpretare a scriiturii lui Arcadie. Editura are grijă să ne prezinte succint universul poetic al volumului: „chinuri și izbăvire de nebunia lumii [...] Mamă și Pămînt, drumuri și... mers pînă mai e lumină în priviri... Un mers prin abis, prin perfidia timpului, dar mai înseamnă și Credință, Speranță, eternul sentiment de dragoste pentru tot ce este viu și mort, ce se păstrează în memoria inimii - Poetului, Fiului, Tatălui, Iubitului...“. De aceea nu vom insista asupra acestui aspect. Vom aduce
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
identice cu acesta și la fel de Încărcate. În lumina fulgerelor puteam zări, când și când, câteva dintre vasele escadronului nostru care se străduiau să Înfrunte valurile Înspumate și care fie se aflau pe creasta uriașă a talazurilor, fie se prăbușeau În abisurile mării. Atât timp cât acestea rămâneau În raza noastră vizuală, simțeam totuși o oarecare consolare - Însă curând dispărură toate. Cum nava era inundată, marinarii, puțini la număr, au fost nevoiți să muncească fără oprire, ajutați fiind de pasageri. Se osteneau cu toții laolaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Sphinx celor care aspirau la domnie în Teba era: ghicește sau mori! Secretele științei, parte integrantă a credinței, sunt cele ale vieții, să domnești sau să servești, să fii sau să nu fii. Rege sau victimă, nu există intermediar între abis și culme. Și poetul continuă: Doamne, cum mă cuprind fantasmele necruțătoare, simple, sigure pe ele. Dansul ielelor. Ca o favoare voi cerși și eu, proscrisul. Și mă -nspăimânt. Totul e dans, o devenire ritmică a creației cosmice. În jur parcă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
hermeneutic trei teme originea vieții, mijloc de purificare, centru de regenerare. Apa conține sămânța primordială, este faza trecătoare de regresie și dezintegrare, de care depinde o fază progresivă de reintegrare și regenerare. Tendința de curgere a apei în jos, spre abis este simbolul înțelepciunii, harului și virtuții. Duhul lui Dumnezeu se poartă pe deasupra apelor în Facerea și oul lumii vedice se clocește la suprafața apei. Aici sălășluiește în arhivele protoistorice puterea cosmică. Origine și vehicul al oricărei forme de viața, seva
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
trec într-o nouă lume, ca și cum ar fi fost conduse de Noe în ciclul următor, într-un alt clopot. Imaginea se suprapune semantic talismanului abracadabra, formând liniile de forță ale unui puternic vârtej care înghite forțele rele, atrase fiind în abisul de unde nimic nu se mai întoarce. În clopot există apă, plutirea carului, a arcei este pe ape în spirală, deci ape subterane, tributare energiei inconștientului, puterilor nedeslușite ale sufletului, ale motivațiilor secrete și necunoscute. Totul se petrece în poemele mele
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tâlcul Cuvântului rostit la începuturi și spre care începe căutarea oricărui cavaler al spiritului, redescoperirea adevărului pierdut, ascuns voit în zecile de mii de ani. Profanul va aprecia existența unor suprastructuri suprapuse pe multiple planuri și care se pierd în abis, pentru singurul motiv că nu are indiciul primar al locului din creier în care se găsește prima cheie, aceea de la portița din grădină, pe care Alice a lui Lewis o utilizează întâmplător, dar fiind cea aleasă sau Arica din cărțile
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de analogie inversă, cu cât problemele fundamentale ale metafizicii sunt învăluite de focul bengal al mitologiei 473, în forme uneori triviale și familiale, cu atât se stabilește o distanță mai mare între polul esențial și polul substanțial al manifestării, din cauza abisului dintre ei, dar plin de adevăr, învăluind o amplă sinteză a universului 474. La timpul când adevărul, lumina Cuvântului era accesibil oricui, muntele era locul pentru inițiere, când însă el s-a restrâns la o elită, caverna, peștera a devenit
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]