3,746 matches
-
oprim în fața unei case cu două etaje. Clădirea pare înclinată într-o parte, ca și cum s-ar sprijini pe ea însăși, și e năpădită de funingine. Domnul Shi plătește tricicleta și îmi ia bagajele. Intrăm. Nu e nici o lumină. Scara e abruptă, iar unele trepte lipsesc. În cele din urmă ajungem pe palierul de la etajul doi. Domnul Shi se luptă cu cheia în broască. Răsucind cheia în toate părțile, își cere scuze pentru starea apartamentului. La bugetul tău, ăsta e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
acum domniței Ecaterina. Prințul se ridică și își invită prietenul să ia loc la masă. Kutuzov îl salută cu căldură, se așeză, făcu câteva observații vesele asupra poftei lui deosebite de mâncare și comandă pe măsură. Apoi i se adresă abrupt: ― Dragul meu prinț, crezi că mi-ai putea aranja o întâlnire cu Mehmed Said Galib efendi? Știu că are o mare slăbiciune pentru domnia ta și nu te va refuza. ― Desigur! Cu multă plăcere! ― Îți mulțumesc, prietene! Consider că negocierile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a explorării. Croinduși drum către partea cea mai întunecată a pădurii, pierdută printre desișurile de bambus, prin pădurile de sal, printre copacii înalți, acoperiți cu mușchi, urca din ce în ce mai mult, urmând poteci croite de caprele ce se încumetau spre cele mai abrupte pante, abia suficient de late pentru picioarele ei micuțe. — Ai grijă la pisicile sălbatice, îi spuneau păstorii de capre cu care se întâlnea, surprinși să o vadă pe orășeanca delicată de una singură prin pădure. Ai grijă la șerpi, scorpioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
legate strâns și avea înăuntru crini de ghimbir și trufe, mostre de semințe și bucățele de scoarță. Uneori aducea câte o potârniche sau un pitpalac de junglă, înfipte într-un băț și cărate astfel pe umăr. Se întorcea pe poteca abruptă ce ducea exact în spatele adăpostului paznicului, ca să evite vizitatorii și discuțiile care încetaseră să o mai intereseze. Pe veranda acoperită cu tablă, cea construită de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nisip alb și o vreme splendidă. —Pe bune? Fiona încă nu părea convinsă. — Dar chiar și așa, tu tot n-o să te bucuri de peisajele alea superbe, fiindc-o să te dai cu bicicleta în sus și-n jos pe pantele abrupte ale dealurilor, iar curul o să te doară de-o să mori. Ești nebună! — Nu. Nu sunt nebună. Sunt milostivă. Aș face totul pentru o cauză nobilă. Ar trebui să-ncerci și tu să faci așa ceva. —Heeeiii! Fiona a ridicat o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fierbinte îi ardea tălpile, și merse în tăcere, cu capul plecat și fără să privească pe nimeni, până la poalele dunelor. Când înțelese că nu mai putea înainta și că ar fi fost inutil să încerce să se cațere pe povârnișul abrupt, se întoarse, și nu se miră văzând că locotenentul își scosese din toc greoiul pistol regulamentar. îi zbură capul dintr-o singură împușcătură. Razman rămase câteva clipe pe gânduri, uitându-se la cadavru, apoi, cu grijă, își puse arma la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aștepte până schimbă roata. De asemenea, la fiecare patru ore trebuiau să umple rezervorul de benzină recurgând la procedeul primitiv de a trage combustibilul cu un furtun din canistra legată bine pe acoperiș, iar la suișuri, când coasta era foarte abruptă, bărbații erau obligați să urce pe jos. Așa au călătorit timp de două zile și două nopți, înghesuiți ca niște curmale într-o pungă de piele de iepure, asudați și sufocați de zăduful de nesuportat, incapabili să prezică măcar cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu se pornească să strige să fie oprită mașina infernală. Apoi, pe la jumătatea după-amiezei, apărură în fața ochilor săi munții și crezu că visează, pentru că niciodată nu-și închipuise că pot exista asemenea coloși, ce se înălțau ca o barieră impenetrabilă, abrupți, semeți și cu crestele îmbrăcate în alb. Se întoarse spre o grăsană ce se așezase în spatele lui și-și petrecea cea mai mare parte din timp dând țâță la doi prunci identici și întrebă: — Ce e aia? — Zăpadă, răspunse femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a îmblânzitoare de draci. Se vedea că-i priise prin străinătățurile pe unde umblase. În loc s-o complimenteze ori s-o întrebe de sănătate, de cum trecu pragul, Mirela i-o trânti în față că-i mai trebuie niște bani. Direct, abrupt, de la obraz, însuflețită de acel tupeu al disperării, care fie te salvează, fie te îndeamnă să calci în străchini fără să clipești. Presimțea pasămite că cere în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
război, care nu se aseamănă prin nimic cu tot ce cunoscuse omenirea până atunci: ordinul Asasinilor. XVII Alamut. O fortăreață pe o stâncă, la o mie opt sute de metri altitudine, un peisaj cu munți golași, cu lacuri uitate, cu povârnișuri abrupte, cu defileuri strâmte. Cea mai numeroasă armată n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era menit să provoace o asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am mărturisit eu. Și dacă ți-aș spune că am văzut cu ochii mei acest Manuscris al lui Khayyam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-ne capota ca niște urși uriași, biciuindu-ne parbrizul, îmi ating încordată tălpile, mi se părea că funii nevăzute mi se încolăcesc în jurul lor, trăgându-mă în prăpastie, iar de deasupra capului mă atrage magnetul cerului melancolic, încă un suflu abrupt și balanța eternă a terorii dintre ceruri și pământ se va face fărâme, iar eu voi rămâne suspendată în neant, la răscruce, ca atunci când eram mică și atârnam între mama și tata. Când ajungem, sar direct în piscină, spune Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
puteam aminti deloc unde este Uruguayul. Midori a coborât după câteva minute și mi-a spus să merg cu ea, repede. M-am ridicat și am urmat-o până la capădul coridorului, după care am urcat pe o scară îngustă și abruptă până la mansardă. Aceasta se afla la o înălțime mai mare decât casele dimprejur, așa că de acolo se vedea totul foarte bine. Nori negri de fum se înălțau la vreo trei-patru case mai încolo și erau purtați de vânt spre strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mașini mici - una ar fi trebuit să dea înapoi și să aștepte, cuminte, într-o ieșitură a drumului, pentru a trece cealaltă. Satele erau acum mai mici, iar suprafața cultivată nu mai era atât de întinsă. Muntele părea mult mai abrupt. La oprirea autobuzului, câinii, la fel de mulți ca și în alte sate, au început să latre care mai de care. La stația la care am coborât eu, nu am văzut nici oameni, nici terenuri cultivate, ci doar o plăcuță pentru stație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
struguri, aruncând cojile și semințele într-o cutie goală de conserve, care servea drept coș de gunoi. — Deci, până unde am ajuns cu povestea aseară? a întrebat Reiko. — Era o noapte întunecată și furtunoasă și te cățărai pe o stâncă abruptă ca să ajungi până la cuibul păsării. — Ești uimitor! Cum poți glumi cu fața asta atât de serioasă? întrebă Reiko, surprinsă. A, cred că îți povesteam cum îi dădeam fetei lecții de pian în fiecare sâmbătă dimineața. — Așa e. — Dacă împărțim lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii, se duceau Înspre peșteră, se aplecau și intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
marginea mai nisipoasă. E foarte moale și n-o să se vadă urmele. Eu o să merg pe marginea mai tare. — Pot și eu să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele două lacuri. Poteca trecea printr-o pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să coboare de ceva vreme. — Cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să aștepte să o fac eu în locul lui. Atitudinea sa mă liniștește și îmi amintește de ce îmi place compania bărbaților. Spre deosebire de noi, ei nu simt nevoia să discute mereu despre ceva. Când ajungem la Oxford Circus zice pe un ton abrupt: —Mulțumesc, Rebecca. Pentru nimic! Nu spune asta, chiar vreau să-ți mulțumesc. N-ar fi fost bine să rămân singur. Sper că Daisy va trece și peste această dezamăgire. — Se spune că timpul le vindecă pe toate, îl asigur. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
zonă submontană. De parcă mâna unui demiurg neîndemânatic ar fi presat niște culmi ce i se păruseră prea Înalte, transformându-le Într-o chisăliță cu gloduri peste tot, poate până la mare, cine știe, sau până la coastele muntoase mai aspre și mai abrupte. Am ajuns În satul În care, la barul din piața centrală, aveam Întâlnire cu Agliè și cu Garamond. Aflând că Lorenza nu era cu noi, Agliè, chiar dacă a fost contrariat, n-a lăsat să se vadă acest lucru. „Distinsa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mele soacre avea o casă din BCA, compusă din două camere cu acoperiș de tablă. Gardul era din plăci de beton. De lemn erau doar poiata găinilor și cotețul celor doi porci: Safta și Fănel. Din spatele casei începea un deal abrupt, ținut în loc de pruni și zarzări. Bunica Sabinei avea o sută patruzeci de ani și arata ca zâna apelor din basme. Doar că era mai scundă. Am lăsat bagajele în camera de oaspeți cu pereții acoperiți de icoane și am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înaltă, pălită, absolut venerabilă și încadrată într-o ramă grea, din lemn de cireș, ramă împletită bogat, cu ghirlande din vrejuri de viță de vie și ciorchini de struguri o culme inefabilă a hedonismului baroc și decadent oglindă ce cobora abrupt, imediat de sub plafon, susținută numai într-un soi de șurub ornamental năstrușnic, cu partea terminală expusă, teșită ingenios într-o matriță rar recognoscibilă, închipuind un menorah. Drept policandru, o roată de alamă de mărimea naturală a uneia de la car, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH Noroc, boiz! Salve și ție, Bossule! Pace și plecăciune, vouă, adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Gaura! Gura Leviathanului! Iată...! Auziți...? Întrezăriți...? Simțiți...? Auziți tropotele...? Auziți surlele...? Auziți trâmbițele...? Dies irae, dies illa...! Păziți-vă...! Strângeți-vă...! Țineți-vă...! Începe...! La semnalul Cuiva Atot-Prezent și Prea-Puternic, nevăzut, păsările furtunii se învârtejesc, de pretutindeni și se înalță abrupt, cu toatele, de-a valma zărilor. Șuierând și țipând înfricoșat. A pustiire! Ușor, lent, apoi tot mai rapid, asfaltul aleii se hâțână subit sub ei, se zgâlțâie, se hurducă-ntr-o parte și-n alta, stânga-dreapta, dus-întors, înapoi și înainte, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de pe o culme cu livezi de pruni, o iau în jos, la vale, spre vâlcea, în stânga, până în Vadul Vărbilăului. Trec prin Scurtești și depășesc Pensiunea Morarului. Mai sus, urmez spre dreapta drumul forestier, de pe Valea Brădetului. Urcușul devine accentuat, chiar abrupt, prin pădure, către piscul mai îndepărtat, zis al Grohotișului. Pe neașteptate, soarele străpunge radios, prin desimea coronamentului de frunziș, locul lărgindu-se, odihnitor și vesel, într-un luminiș înverzit: Poienița căprițelor! Acum o recunosc, în special după buturuga din mijloc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
imediat, îmbătându-mă. Colegul a ajuns la tractorul lui și beat fiind și el, a oprit tractorul în șanțul șoselei. Eu m-am urcat pe tractor și în loc să țin brazda drept înainte, am intrat pe fâșia grănicerilor. Prutul avea malul abrupt și când am văzut jos apa mare a Prutului, nu știu cum am acționat motorul tractorului de s-a oprit chiar la doi metri de malul abrupt. Am coborât din tractor și m-am învârtit în jurul lui, după care l-am lăsat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]