43,150 matches
-
alterată de vicii. În contractul de societate, spre deosebire de alte contracte, consimțământul părților trebuie să aibă o natură specifică. Voința fiecăreia dintre părțile contractante trebuie să fie animată de intenția de a desfășura în comun o activitate comercială (affectio societatis). În absența acestui element psihologic nu există un contract de societate. Potrivit art. 6 din Legea nr. 31/1990, persoanele care încheie contractul de societate și îl semnează au calitatea de fondatori. O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice, de
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
și, implicit, patrimoniul societății comerciale. Existența anticipată a capacității de folosință implică recunoașterea și a unei capacități de exercițiu corespunzătoare. Actele juridice necesare constituirii valabile a societății sunt exercitate de către persoanele desemnate în actele constitutive în calitate de administratori ai societății. În absența desemnării administratorilor societății actele juridice pot fi exercitate de oricare dintre asociați. Actele încheiate în contul societății trebuie aprobate de asociați (art. 35 alin. 1lit.d din Legea nr. 31/1990). Formarea capitalului social Aportul la formarea capitalului social este
REGIMUL JURIDIC AL INVESTIȚIILOR STRĂINE by VASILE DUMBRAVĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/91680_a_92855]
-
în prezența a jumătate plus unu din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri cu cel puțin două treimi din numărul membrilor prezenți. 3.3. PREȘEDINTELE Președintele este conducătorul executiv al asociației de proprietari. Acesta este înlocuit de vicepreședinte, în cazul absenței, sau al imposibilității de a-și îndeplini atribuțiile. Președintele reprezintă asociația în relațiile cu terții în fața instanțelor de judecată și în derularea contractelor încheiate, având ca principale atribuții: urmărește și asigură respectarea Statutului și a hotărârilor asociației, realizarea contractelor angajate
GHIDUL CET??EANULUI by Corneliu MORO?ANU, Drago?-Paul IONI??, Romeo ZAMISNICU, Valentina BI??, Bogdan SERBINA [Corola-publishinghouse/Administrative/84372_a_85697]
-
simpli colegi de apartament. Împărțeam totul, mai puțin trăirile sufletului. Cum am ajuns aici? Nu știu. Cert este că într-o zi mohorâtă de toamnă, am hotărât, de comun acord, să locuim separat o vreme. Să vedem dacă, unul în absența celuilalt, simțim că am mai putea să recuperăm ceva din ceea ce fusesem odată. A trecut un an de atunci. M-am străduit, de fapt amândoi am făcut-o, ca Eva să nu sufere prea mult. I-a fost greu să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Poți fi într-o mie de locuri din Orașul Gri în care pașii mei n-au reușit să mă mai poarte. Poate umbrele noastre s-au intersectat insesizabil în amurg. Dar nu te-am zărit. Te-am privit însă, în absență, în ochi și am avut senzația că te-am atins pentru o clipă: Răsăritul meu. Timpul alunecă peste noi ca un râu liniștit, furând câte puțin din existențele noastre, deseori paralele. Zâmbesc: Răsăritului meu, viselor, pașilor noștri suprapuși pe alei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
stelelor crug", Noapte-minune) : Și așa împodobit și așa spânzurat să mă duc la nunta de argint unde-s duși toți crinii. (Toți crinii) Dar ce este crinul? Mai mult decât pasca-liana trestie gânditoare, crinul este pregătitorul unui univers care acutizează absența lui Dumnezeu. Doar știm: crinul este o podoabă sublimă! Nici măcar veșmintele lui Solomon nu au fost mai frumoase. Încărcătura harică, transfiguratoare a acestei flori prezentă chiar și în Cântarea Cântărilor ne determină să credem în căutările mistice ale poetului deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
duce la o disoluție a eului, de sorginte existențialistă. Este o disoluție în alienare, ce s-ar datora senzației de a fi prins în capcană de un lanț prea lung al semnificanților fără referent. De aici senzația de gol, de absență, de eu în căutarea sinelui, dar aflat mereu în afara lui, ceea ce duce la un Narcis cu mii de fețe. El obosește căutându-se și, pentru a se feri de melancolie sau nebunie, adoptă poza leneșului. Starea poetică de "lene", starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-mi voi aminti etc.). Emil Botta alege somnul drept alternativă la luptă, dar lupta intră în somn. Este contra-zicerea dintre orizontal și vertical: Arborii mor în somn ca pruncii în leagăne. (Vacanță) Nu se ajunge, totuși, la echilibru între antiteze. Absența acestuia duce la o pendulare între orizontal și vertical, între veghe și somn, între viață și moarte. Între imaginea din oglindă, care se culcă și adoarme subit în timp ce actorul rămâne în picioare. Arborii, simbol al verticalității, cunosc o moarte... orizontală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
dincolo de memorie, o realitate violentă și abruptă? Eugen Simion spusese încă din 1978: "Proza lui Emil Botta este un complicat monolog în fața oglinzii."41 Această sentință ne duce neapărat cu gândul la tema dublului, la numărul 2, cel care induce absență de sine, disperată luptă de autoafirmare, de recâștigare a prezenței. Cum să faci față realității când concretul devine atât de impalpabil, încât îți scapă printre degete și se strecoară sub ochii tăi în oglindă? Cum să mai ai încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin cuvânt se evită orice exacerbare a lipsei lui, orice orgoliu al muțeniei. Cuvântul este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în oglindă, se caută, dar nu se găsesc. Invocarea absențelor este nu numai o figură de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este măsura omului. Și totuși, există cuvinte lipsite de tăcere, așa cum există religii lipsite de Dumnezeu. De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în oglindă, se caută, dar nu se găsesc. Invocarea absențelor este nu numai o figură de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
De aici gălăgia, agitația, strigătele golite de sens. Există și absențe care nu se văd în oglindă, se caută, dar nu se găsesc. Invocarea absențelor este nu numai o figură de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de stil, ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ci un mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mod primar de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de chemare, de supraviețuire. Absențele distorsionează structura eului rănit și abandonat, abandonat până și de cei care nu sunt. Poetul creează himere care potențează realul. Mai mult decât atât: îl fac posibil și veridic. Absența umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
umanului, absența cuvântului, absența iubirii, absența mamei, a fratelui etc. se află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
află într-un dialog dezesperant cu paiațele, cu iluziile, cu măștile care își câștigă astfel un grad nesperat de viață. Măștile înseși, alese cu grijă de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
de poet, sunt niște absențe care îi asigură un soi de ubicuitate deplorabilă. Dar aceste absențe au o inexplicabilă greutate, o insuportabilă lentoare, un mod exasperant de a prefera tăcerea, cuvântului atât de zgomotos. Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu și nici câștigător, se înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea, inclusiv cel care deplânge absențele tuturor. Dar nu e vorba numai de persoane. Ca la un concurs sinistru, pentru care nu există premiu și nici câștigător, se înscriu în cursa absențelor și obiectele. Ceea ce nu înseamnă că ar deveni inofensive, ci tocmai dimpotrivă, ele sunt astfel și mai amenințătoare: Duhul casei își va desface aripile și se va ridica la cer. Scara, coridorul, odăile fantomatice, lucrurile care vegheau și mă priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
primul rând, o tentativă de neantizare a realului (înțelegând prin aceasta nu neapărat "vidarea" lui, ci devitalizarea, văduvirea de "duh"), în urma căreia poetul, precum luptătorii din Țiganiada, se sperie de pro-pria "vitejie"; are loc atunci o a doua mișcare, retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil Botta să invoce Absența? Mai întâi, am văzut, extraordinara ei putere de a concentra valențe poetice: Absența este incitantă, receptacul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
precum luptătorii din Țiganiada, se sperie de pro-pria "vitejie"; are loc atunci o a doua mișcare, retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil Botta să invoce Absența? Mai întâi, am văzut, extraordinara ei putere de a concentra valențe poetice: Absența este incitantă, receptacul de promisiuni, de prezențe viitoare. Absența cheamă imagini, îmbie la simetrii. Este într-o continuă mișcare inversă față de subiect, într-un tangou fabulos: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
a doua mișcare, retractilă, absenței conferindu-i-se unele atribute ale prezenței, chiar dacă derizorii și vag romantice. Dar ce anume îl determină pe Emil Botta să invoce Absența? Mai întâi, am văzut, extraordinara ei putere de a concentra valențe poetice: Absența este incitantă, receptacul de promisiuni, de prezențe viitoare. Absența cheamă imagini, îmbie la simetrii. Este într-o continuă mișcare inversă față de subiect, într-un tangou fabulos: când el se apropie, ea se îndepărtează, și invers. Absența poate fi comparată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]