2,725 matches
-
pentru menținerea egalității bilanțiere activ = capitaluri și datorii, suma aferentă capitalurilor proprii va fi majorată, incluzând și amortizarea cumulată aferentă imobilizărilor din activ. Pentru a simplifica analiza și având în vedere că uzura imobilizărilor poate fi analizată distinct, vom face abstracție de această corecție. footnote>. Cu toate acestea, obiectele de inventar cu durate de utilizare mai mari decât un an pot fi considerate, din perspectiva analizei, active stabile. Totodată, imobilizările care nu generează cash flow-uri (active imobilizate în afara exploatării, cu caracter
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
În literatura română de specialitate există o nuanțare diferită în legătură cu modalitatea de calcul a acestui indicator. Astfel în anumite lucrări de specialitate, excedentul brut de exploatare este înțeles ca rezultat după eliminarea influenței factorului uman (personal) și a statului (făcând abstracție de impozitul pe profit)<footnote Vintilă, Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997, p. 87; Brezeanu, Petre, Gestiunea financiară a întreprinderii în economia de piață, Editura Fundației „România de Mâine”, București, 1999, p. 30 ș.a. footnote
Management financiar Volumul I Diagnosticul financiar al companiei by Victor DRAGOTĂ, Laura OBREJA BRAȘOVEANU, Ingrid-Mihaela DRAGOTĂ () [Corola-publishinghouse/Science/198_a_286]
-
Accesele de violență aproape cotidiene, în timpul cărora îmi închipui măceluri, revoluții fără seamăn în care mă văd amestecat și-n care joc un rol de frunte... Această latură a firii mele face să nu mă simt cu adevărat acasă în abstracția pură. Chiar a gândi e pentru mine o formă de violență Ă un mod de a-mi scoate în evidență cruzimea netradusă în fapt” (I, 342). Dar Cioran e deopotrivă furios că nu poate să scrie și că riscă să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior" a personajului și a transpus convingător drama acestei ipostaze moderne și problematizate a "omului cu mîrțoaga", la care obiectul pasiunii a devenit o abstracție, o "idee de cal". Îl secondează, cu acea capacitate de a intui resorturile tragice ale existenței pe care a relevat-o de atîtea ori, Violeta Popescu. De celelalte două roluri se achită, cu colegială dăruire, Liana Mărgineanu și Florin Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de schimb a tuturor bunurilor (osteneala și greutatea de a-l dobândi) (Avuția națiunilor); Abordarea lui David Ricardo, a cărui abordare întronează munca, fără drept de apel, ca singura creatoare de valoare; Abordarea lui Karl Marx, prin care, dacă facem abstracție de valoarea de întrebuințare a mărfurilor, acestora nu le mai rămâne decât o singură însușire: aceea de a fi produse ale muncii. Abordările bazate pe ipoteza valoare = utilitate prezentate de autorul Paul Bran, sunt grupate astfel<footnote Ibidem, p. 4
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
palatul zânelor din împărăția Ielelor, spre soare-răsare."332 2. ȘARPELE a. Imaginea a-temporală și a-spațială În cultura universală, Omul și Șarpele au fost considerați opuși unul altuia, complementari, dar și rivali, în același timp. "O linie vie", "o abstracție întrupată", Șarpele poate reprezenta orice și se poate metamorfoza în orice.333 Șarpele reprezintă "un complex arhetipal" care se află la originea vieții: "toți șerpii posibili alcătuiesc împreună o unică multiplicitate primordială, un Ceva primordial ce nu poate fi dezmembrat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
între diferitele serii de autori ai ultimelor trei decenii. Vorbind însă despre "Generația de creație" constatăm că aceste frontiere intră în disoluție, datorită faptului că generațiile comunică între ele în timp sau în sincronie. Termenul de generație de creație face abstracție în mare măsură de vârstele autorilor, acordând importanță în schimb unității de formă, sensibilitate, tematică. Utilizat în sens biologic, termenul face abstracție de comuniunile posibile, acceptând doar vârsta drept criteriu de diferențiere. Cele trei generații delimitabile pe criterii biologice, care
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
datorită faptului că generațiile comunică între ele în timp sau în sincronie. Termenul de generație de creație face abstracție în mare măsură de vârstele autorilor, acordând importanță în schimb unității de formă, sensibilitate, tematică. Utilizat în sens biologic, termenul face abstracție de comuniunile posibile, acceptând doar vârsta drept criteriu de diferențiere. Cele trei generații delimitabile pe criterii biologice, care, așa cum reiese din studiul profesorului Al. Piru, nu au ajuns să aibă identitate distinctă, personalitate distinctă, nu pot fi studiate izolat; existența
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
unități (T) mai largi. Acest T care operează, la un nivel, unificarea termenilor contradictorii aflați la alt nivel, adiacent cu primul, poartă numele de terț inclus. Dacă am construi o metaforă spațială pentru a ne reprezenta intuitiv (și aproxima) această abstracție, ne-am putea imagina doi oameni, fiecare aflat la un capăt al unei străzi, descriind fiecare celuilalt ce vede adică un singur colț al străzii și considerând că doar ceea ce vede el e "adevărat". Să presupunem însă că există un
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
de o parte, are scopul de a facilita trecerea de la receptarea vizuală la receptarea vizionară, de la "ochiul vederii", la "ochiul minții"; trecerea de la autoportretele picturale, mai ușor de receptat, datorită concreteții imaginii vizuale, la autoportretele literare, mai greu accesibile, din cauza abstracțiilor generate de cuvânt. Pe de altă parte, ea introduce ideea conform căreia fiecare creație artistică poate fi socotită, într-un anume fel, un autoportret tainic al artistului creator, prin care el se mărturisește lumii. Se deschide astfel problematica viitorului studiu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
însemnat mult pentru mine, mai ales pe planul prieteniei. Dimensiunea "burgheză" al grupului mă deranja totuși puțin. Mi-am făcut campania legislativă prin zonele să-race din Franconville, și nu mă simțeam în largul meu în moleskin și mochetă groasă. Făcînd abstracție de acest aspect, grupul mă interesa pe deplin. B.C. Ați jucat vreun rol în CESTA? J.-F. B. Am intrat în CESTA prin intermediul lui François de Lavergne căruia i se părea interesant să dezvolte metode experimentale pe teren. Am avut
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în 1951 a publicat împreună cu Ruesh Communication: The Social Matrix of Psychiatry 51, carte ce prezenta comunicarea drept matricea în care sînt fixate activitățile umane. În 1952, fundația Rockefeller a subvenționat, la universitatea Stanford, un program de cercetare asupra "paradoxurilor abstracției în comunicare", aflat sub conducerea lui Bateson, care a ales să lucreze cu Jay Haley, student la comu-nicare socială, John Weakland, inginer chimist, si William Fry, psihiatru. Această primă echipă, care a primit repede porecla de "Grupul de la Palo Al-to
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de a îngloba mediul în logica economică tradițională. E exact contrariul a ceea ce ar trebui făcut. Pentru mine, economia nu e o activitate izolată. Ea se inserează într-un mediu social și într-unul natural. Altădată s-a putut face abstracție de această realitate în mod legitim. Insist asupra cuvîntului "legitim". Într-adevăr, cînd nivelurile de trai se află aproape de mini-mum-ul vital, "cel mai bine" se confundă cu "cel mai mult", cantitativul înseamnă calitativ. De ase-menea, atunci cînd capacitatea de transformare
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
raportarea discursului la referentul real, operând o modificare expresivă a relației dintre semn (cuvânt/sintagmă/enunț) și „obiectul“ semnificat. De aceea, figurile de gândire, cu rol de structurare a viziunii artistice (pro cedee stilistice), pot dubla tropii sau pot face abstracție de aceștia. De exemplu, perso nificarea se poate realiza printrun epitet personificator (Luna blândă ține strajă), printro comparație (luna ca o regină a nopții), printro metaforă (Trece albă regina nopții moartă) sau se poate dispensa de tropi (Când luna prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
funcționa, rămâne să adoptăm critica partenerului, dar îi putem arunca acestuia responsabilitatea pentru schimbul negativ de cuvinte pe motiv că „nu știe să spună lucrurile pe un ton si într-un mod acceptabil"; desigur că în acest caz vom face abstracție de faptul că discuția a înaintat în această direcție, iar tonul si modul de a discuta au escaladat într-un conflict din cauza strategiilor de eschivă aplicate de către noi pentru a controla desfășurarea negocierii si pentru a nu pierde prin acceptarea
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3139]
-
speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr nefilozofia: adică sfiala de abstracție", observă cu o ironie amară Blaga 56. Elanul constructiv al romanticilor cedează locul constatării riguroase, iar efervescența fantastă experimentului; se renunță la subiectivitate și patetism în favoarea obiectivității și exactității; regula înlocuiește excepția, istoria ca atare se substituie mitologiilor de orice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lui Kant, pentru care ele erau forme înnăscute ale intelectului nostru și date o dată pentru totdeauna" (ibid., p. 666). Interpretarea lui Dumitriu este însă psihologistă. Filozofia transcendentală abordează categoriile sensibilității numai în termenii unor condiții ale posibilității de cunoaștere, făcând abstracție de orice considerație genetică. Revenind acum la apropierea evocată anterior, subliniem că în ceea ce privește categoriile există totuși o deosebire majoră între Dilthey și H. Cohen: punctul de plecare al celui dintâi este psihologic, pe când în cazul celui de-al doilea este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de cunoaștere și în același timp să o cunoască totuși, ceea ce este imposibil" (vezi Schopenhauer, Über die Wurzel des Satzes vom zureichenden Grunde). 171 C. Antoniade, op. cit., p. 83. Ca și în științele naturii, notează în continuare Antoniade, Comte "face abstracție de subiect și nu consideră decât obiectul". Obiecții în legătură cu excluderea psihologiei dintre științele fundamentale apar și la E. Becher, op. cit., p. 14. 172 A. Marga, op. cit., p. 62. 173 Cf. A. Comte, op. cit., p. 278. 174 A. Marga arată pe
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne trimite din nou cu gândul la faptul că istorismul se plasează într-un (post)romantism capabil să relativizeze apriorismul tradițional, fără a renunța la o abordare transcendentală. De altfel, pentru Dilthey, individul însuși, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție" (pentru întregul context vezi III, 3). Această idee constituie un argument în plus pentru relativizarea pregnantă a apriorismului care obișnuia să privească omul în sine, desprins din contextul său istoric. Ea apare în Das Wesen der Philosophie, dar fusese expusă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Opere, 8, p, 175. 45 Immanuel Kant, Kritik der reinen Vernunft, Leipzig, Verlag von Philipp Reclam jun., 1878, p. 99. 46 Vezi I, nota 47. 47 Croce "exclude din istoria în sens propriu <<istoria naturală>>, care este îndreptată spre tipizare, abstracție, static. Introducerea <<evoluției>>, a <<transformismului>> în lumea organică nu salvează <<istoria naturală>>", pentru că istoria "are ca obiect evenimentul uman, procesul de formare a vieții umane". Și pentru Troeltsch, "evoluția este noțiunea istorică centrală", el distingând, ca și Rickert, "evoluția istorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
care să putem reflecta asupra existenței, și nici o instanță în fața căreia viața s-ar putea rușina"47. Viața nu este însă pentru Dilthey o "subiectivitate individuală", căci ni se spune în Das Wesen... individul, "ca esență izolată", reprezintă "o pură abstracție"48. Viața presupune o corelație a individului cu "realitatea exterioară" și cu "ceilalți", adică este înțeleasă numai prin includerea ei într-o geschichtliche Welt. În aceste condiții, subiectul cunoașterii nu mai este unul "atemporal"49, ca la Kant, ci individul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ar fi temeiul explicativ pus în afara conștiinței"52. Tot acolo, el arăta că lumea și conștiința pentru sine "sunt date pentru noi simultan și numai laolaltă: găsim lucrurile date odată cu eul nostru, iar eul nostru odată cu lucrurile. Noi aruncăm ultimele abstracții din noi dacă în locul a ceea ce era desemnat de noi până acum ca percepție, punem lucrurile"53. Că lucrurile stau astfel am sugerat încă din capitolul anterior, unde am arătat că gândirea nu poate pătrunde în spatele acestui Lebenszusammenhang care apare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
De astă dată face distincția între conceptul de "psihic" și cel de "fizic", relevând însă că acestea pot fi utilizate "numai atunci când rămânem conștienți că ele sunt abstrase din faptul <<om>> și că nu desemnează realități depline, ci sunt doar abstracții legitim formate"68, precizare care reia din Einleitung... ideea citată deja despre "geneza" conceptelor în "experiența de sine a individului" (vezi III, 1C). Autorul vorbește acum despre "obiectele fizice" care constituie "suportul" impresiilor 69. Dar până să "legitimeze" conceptul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Spre deosebire de Kant, care are în vedere "un subiect general" al cunoașterii, Dilthey aidoma celorlalți reprezentanți ai istorismului se raportează "numai la indivizi istorici"165. Subliniem istorici, întrucât am văzut că, altminteri, individul ("ca esență izolată") nu e decât "o pură abstracție", și numai când acesta este integrat într-o geschichtliche Welt își dobândește istoricitatea. În Der Aufbau..., autorul arată că tocmai de la aceasta pornește orice "interpretare (Deutung) a vieții", ca metodă hermeneutică specifică științelor spiritului: Ceea ce cunoaștem este un context al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
stadii ale conceperii, iată cum analizează M. Riedel succesiunea acestora: "În operațiile elementare, care descifrează datul sub aspectul propriei sale regularități, sunt ancorate toate celelalte prestații logice: în identificarea asemănării, formarea conceptelor generale, a judecăților și procedeelor comparative; în separare, abstracția și procedeele analitice; în relaționare, orice fel de operații sintetice" (op. cit., p. 105). 74 W. Dilthey, Einleitung..., p. 104. 75 M. Riedel, op. cit., p. 104. 76 Ibid. 77 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., p. 9. 78 V. Drăghici, ibid.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]