9,827 matches
-
mult, „Inventând abstractul” nu subliniază îndestul în ce măsură, pentru o serie de creatori - cu siguranță pentru Kandinski și Mondrian - căutarea abstractului a continuat să însemne, la fel ca pentru alți artiști din secolele trecute, o formă de căutare a divinului. Inventând abstractul, 1910-1925 este în sine o veritabilă realizare artistică, în care dimensiunile sălilor, poziționarea exponatelor și relațiile dintre ele sunt gândite cu o grijă deosebită pentru fiecare amănunt. Leah Dickerman propune o serie de montaje spectaculoase, cum ar fi silueta întunecată
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
simplificate la extrem, imateriale de Malevici sau o reconstrucție a machetei „Monumentului pentru a III-a Internațională” (1920) de Tatlin așezată sub o fereastră deschisă spre cer. În pofida dialogurilor active dintre toți acești artiști, varietatea și complexitatea drumurilor individuale spre abstract este impresionantă... Poate cea mai interesantă secțiune a manifestării detaliază, în doar câteva pânze, rapida evoluție a lui Mondrian de la copaci de sorginte cézanne-iană la rețele de dreptunghiuri de diferite dimensiuni pictate în culori primare... Există un punct în expoziție
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
copaci de sorginte cézanne-iană la rețele de dreptunghiuri de diferite dimensiuni pictate în culori primare... Există un punct în expoziție din care, rotindu-te cu 360 de grade, poți vedea armonii vizuale de Kupka, Delaunay, Léger. Ultimul a ajuns la abstract prelungind tehnici cubiste. Delaunay a pornit de la impresionism și experimentele de descompunere a luminii ale lui Chevreul. Frantisek Kupka, artist ale cărui compoziții pline de forțe și energii mereu în mișcare nu sunt încă destul de apreciate pentru originalitatea lor, a
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
experimentele de descompunere a luminii ale lui Chevreul. Frantisek Kupka, artist ale cărui compoziții pline de forțe și energii mereu în mișcare nu sunt încă destul de apreciate pentru originalitatea lor, a făcut un salt direct din lumea realismului academic. Vocabularul abstract este atât de prezent astăzi încât ne este greu să înțelegem cu adevărat dimensiunile unei revoluții a limbajului artistic care nu-și are echivalentul decât, poate, în „descoperirea” legilor perspectivei la începuturile Renașterii. O expoziție compusă cu multă imaginație ne
„Inventând abstractul“ la Muzeul de Artă Modernă by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3700_a_5025]
-
dimensiunea senzual-senzorială a lumii și la cea semnificativă” („Vidul de fundamente și deriva postmodernității”). Pe urmele lui Baudrillard, citat de altfel în carte, eseistul Gheorghe Crăciun întreprinde - la jumătatea drumului dintre eseu personal și eseu filozofic, dintre proza de idei abstractă și exemplul concret - o critică a societății de consum capitaliste și, mai larg, a postmodernității, văzute - aceasta din urmă - ca o epocă a contingenței, a diseminării, a suprafețelor sau a „simulacrelor” (cu termenul lui Baudrillard), pe scurt o epocă lipsită
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
romantic despre care ține câteva discursuri emoționate. Nu despre idilism este vorba, ci despre o formă de fericire și dezangajare necolectivizată, care nu răspunde la comenzile ideologice, care fără a le contrazice fățiș le pune între paranteze, le subliniază caracterul abstract, de corpuri străine. Umanitatea personajelor nu rezonează câtuși de puțin cu umanismul socialist, nu există idealuri, ci voie bună, nu există planuri de viitor, ci berea în jurul căreia se adună oamenii de prisos și vorbele lor. Există aici un elogiu
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
călătorie de serviciu (1985) al lui Emir Kusturica. Asigurând un happy end filmului, Menzel revine la circularitatea deambulației bonome a cuplului matinal, cu aceleași cadre cu care filmul debutează. Ceasornicul acestei lumi este precis, însă el nu măsoară o formă abstractă de hărnicie, ci o formă subtilă de rezistență a râsului în fața oricărei forme de abstractizare a existențelor noastre de către inginerii de suflete.
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
să se manifeste nici în plan practic, nici în plan speculativ. Primul plan ar cere fapta, numai că liricul n-ar apetențe pragmatice, iar al doilea plan ar cere conceptul, atîta doar că liricul fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
dramă a filosofiei e lipsa de talent a exponenților ei, și cum filosofia e artă și nu știință, exigența stilului e condiția de supraviețuire a speculației conceptuale. Și Ion Dur nu are stil, textele sale nedepășind pragul comun al narațiunii abstracte. Dar sub unghiul ideilor, Ion Dur este exegetul onestității echilibrate și comentatorul intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile în
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
de aceea, cuvintele de care mă servesc în poemele mele sunt folosite așa cum se găsesc ele în dicționare, adică despuiate de carnea pe care le-ar putea-o împrumuta viața mea, reduse în mod strict la scheletul lor de concept abstract și impersonal. - E felul meu de a fi parnasian... Și, totuși, cine va spune vreodată tragedia neputinței de a comunica gândirea, chiar dacă ai grijă să folosești cuvintele rostite de...„toată lumea”, cele din dicționare, și mai ales transformările, devierile, mutilările pe
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
statistică, fiind vederi de ansamblu asupra stării precare a sănătății românilor, cu judecăți „sanitare” culminînd în verdicte de rău-augur (pelagra, malaria, mortalitatea infantilă, tuberculoza erau pericole cotidiene). Cele din a treia categorie sunt stricte, dense și însuflețite de o rigoare abstractă, adevărate incursiuni a căror înțepătură rece, de spelcă analitică, punctează cunoștințe de specialitate. Din prima categorie face parte discursul lui Grigore Romniceanu la deschiderea Facultății de Medicină din București în anul școlar 1888- 1889, alături de expozeul lui Constantin Esarcu cu
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
când se predă ceva nou copiilor, informația trebuie să fie corelată cu conținutul prezentat înainte, cu cel ce va urma să fie predat, dar șu cu experiența personală a celui mic; - trebuie oferit un echilibru între: informația concretă și conceptele abstracte; între exercițiile de rezolvare a problemelor și acele informații care vizează o înțelegere a aspectelor fundamentale; - copiii trebuie ajutați să-și exerseze atât aspectele senzoriale, cât și cele intuitive; - trebuie utilizate scheme, filme și elemente grafice înainte, în timpul și după
Părinți de succes: Verifică ce stil de învățare are copilul tău by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34936_a_36261]
-
fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă” a poetului Sorin Mărculescu. S-ar putea vorbi, de asemenea, despre
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
al cuvântului Maman, devenit, prin analogie cu descoperirea, când copilul crește, că există și alte mame în afară de a lui, maman, înlocuit ulterior prin generalizarea analogiei cu mère, care înseamnă în franceză și matca albinelor sau care poate fi un concept abstract când spunem, de pildă, că Revoluția americană este la mère a Revoluției franceze. Deși digitalul înlocuiește analogicul, limbajul computerelor este analogic, atât în sensul că preia termeni prin analogie din limbajul uzual, cum ar fi coș, cutie, cât și în
„Analogia, inima gândirii“ () [Corola-journal/Journalistic/3797_a_5122]
-
al românei, atunci idiomul inițial devine cu adevărat ininteligibil. În românește Fenomenologia spiritului e un supliciu menit spiritelor cu înclinație pentru tortura psihică, vibrația de metal a conceptelor nemțești topindu-se în glazura senzuală a unei limbi în care ariditățile abstracte ale originalului capătă invariabil un aspect apos, de frazeologie interminabilă. În română, Hegel sună diluat, confuz și exasperant de incoerent, în virtutea unei dizgrațioase revărsări de termeni nefirești. A-l citi în această formă duce la o inevitabilă scîrbire de exercițiul
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
la rang oracular, caz în care logica capătă virtuți teologice și faconda autorului împrumută un aer de ceremonie a misterelor. Filosoful e un sacerdot ale cărui incantații îmbracă forma unor pași discursivi, incantația fiind totuna cu un protocol de acte abstracte. Detaliul insolit e că Hegel oficiază o liturghie de gînduri al căror ritm nu-i aparține, sursa lor stînd în rațiunea divină. Cartea e ca o suită de pași pe o scenă alcătuită dintr-un lexic anevoios, Hegel pretinzînd că
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
suită de pași pe o scenă alcătuită dintr-un lexic anevoios, Hegel pretinzînd că ordinea pașilor discursivi nu este a lui. În această privință, Hegel e un exaporit al cărui rol e să prindă ritualul esențelor și, printr-o formulă abstractă, să te inițieze în ele. Meritul lui e că îți dă o schemă de bază și un jargon în stare a o descrie, stilul lui fiind o ceremonie de cuvinte care corespunde unui ritual de esențe. Dar întrebat de unde și-
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
pretenția de a fi intuit o schemă fundamentală, adică o țesătură cu rol de fundament al lumii, hramul unui gînditor scade pînă sub pragul minimei valori. De aceea a fi minor în filosofie nu e consecința unei inaptitudini pentru distincții abstracte, ci urmarea unui handicap de observație. Nu ai fler pentru transcendențe, și de lacuna aceasta nu te poate vindeca nici un jargon. Pritocești sterp calambururi și te miști pe mici suprafețe semantice, în jurul unor chichițe verbale fără orizont numinos, adică faci
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
Totodată, Comisia Etică spune că "expresia «politică editorială», menționată în mod insistent de directorul general interimar ca fiind responsabilitatea majoră asociată funcției deținute, nu se regăsește în niciunul din documentele interne ale TVR aflate la dispoziția comisiei". "Invocarea unui termen abstract, neexplicat în nici un fel jurnaliștilor cărora ar trebui să le fie ghid în activitatea profesională, creează confuzie și poate naște conflicte de genul celui analizat. Pentru evitarea unor astfel de situații, este necesară - pe lângă consacrarea, definirea și mediatizarea instituțională a
Comisia de Etică a TVR, atac la Stelian Tănase by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/37575_a_38900]
-
Sorin Lavric Antelme E. Chaignet, Filosofia lui Pitagora, trad. din franceză de Gabriel Avram, București, Editura Herald, 2012, 348 pag. În Pitagora fibra pocăitului cu dezgust de lume s-a amestecat cu înclinația savantului pentru extravaganț e abstracte, așa explicîndu-se natura hibridă a unui învățat care cu un ochi trage la aritmetică și cu celălalt la iertarea păcatelor. Învățatul născut în Samos în 570 î. H. nu a scris cu mîna lui nimic, fidel convingerii că literele dăunează
Arheul numeric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3761_a_5086]
-
o Brijibardo mai despuiate”. Romanul e plin de astfel de dări de seamă, imposibil de exemplificat în spațiul unei cronici. Ce trebuie subliniat, în schimb, e ritmul extrem de alert al romanului. Nicăieri nu se oprește naratorul pentru a formula teze abstracte sau pentru a împărți, apodictic, în bune și rele, valorile acestei lumi. Din punctul de vedere al respingerii sentimentalismului și al aurei metafizice, cartea e tot ce poate fi mai îndepărtat de stilul propriu-zis telenovelistic. Retorica e directă și frustă
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
bărbat?”7. Lovinescu face jocul acestei substituții între sexe, împrumutând scriitoarelor atribute masculine. Vorbește despre „tenacitate virilă” și „voință crâncenă” în cazul Alexandrinei Scurtu, despre „talent prob, aspru, sobru, viril” în cel al Constanței Marino-Moscu, despre „bărbăteasca acuratețe de expresie abstractă” a lui Bebs Delavrancea, a cărei critică e „fără nimic edulcorat”, „în realitate, virilă, directă și logică”. În paralel cu pregnanța calităților masculine, criticul măsoară însă înstrăinarea acestor scriitoare de „psihologia feminină normală”. „Problema” lui Bebs Delavrancea ar fi, de
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă, de aceea la Paștina flerul numinos nu e însoțit de un simț critic care să dea sentințe abstracte. Paștina are repulsie de abstracțiuni, simboluri și coduri, avînd vocația concretului pe care îl are sub ochi. E încredințat că un tablou se împlinește atunci cînd duhul se străvede în el, iar pentru asta trebuie să fie fidel flerului mistic
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic. Nicolae Prelipceanu va evolua „în trena ironismului lui Sorescu și Geo Dumitrescu”. Un alt moment de impact e marcat de Leonid Dimov, Daniel Turcea, Vintilă Ivănceanu, cu onirismul înțeles ca
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
dumneavoastră era ascultată, aveați o mare autoritate. Chiar activiștii de la Comitetul Central sau de la Ministerul Culturii - se numea pe vremea aceea Consiliul Culturii și Educației Socialiste - nu îndrăzneau să vă întrerupă și, dacă vă contraziceau, o făceau în termeni vagi, abstracți, îndepărtați. Uniunea Scriitorilor a fost oare o grădiniță, o mică seră, un țarc unde se permitea totul? Sau a fost un laborator de democrație? Șt. A.D.: Eu cred că, într-un anumit fel, și una și alta. Se permitea totul
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]