21,363 matches
-
a convins că este un tânăr dornic de a se maturiza artistic, ceea ce este extrem de important pentru un cântăreț liric. În seara a doua, rolul principal a fost interpretat de tenorul bulgar Ivaylo Mihaylov, cu o voce lirică cu frumoase accente, din păcate, am putea spune nepregătit încă să facă față dificultăților impuse de partitură. A ratat acuta cavatinei din actul al II-lea, i-aș putea reproșa o anumită nesiguranță pe glas în unele pasaje dificile. Probabil că în timp
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
și de stări sufletești; publicul a fost fascinat de exuberanța, de strălucirea și lirismul avântat al temelor din Allegro assai, de cantabilitatea generoasă, eleganța și grația cu care a fost redat Tempo di Minuetto (unde pianistul a marcat cu umor accentele din bas, ce sugerează ritmul ternar al dansului), dar și de luminozitatea și verva fără egal din finalul Allegro vivace. În Impromptu concertant în sol bemol major de George Enescu, protagoniștii au desfășurat un dialog particular, care a evidențiat frumusețea
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
delectându-ne cu lucrări de tinerețe ale acestuia. Am descoperit adevărul despre muzica de calitate, despre eleganță și rafinament, toate acestea într-o atmosferă căldă, prietenoasă, alături de un public uneori mult prea entuziast, și de un prezentator cu alură și accent de englez, marți seara în foayerul galben al Operei Naționale din București. Am avut parte de asemenea și de un spectacol fascinant de lumini, unele din acelea calde, care parcă ne transpuneau în lumea sofisticată a Londrei de la începutul secolului
Adev?rul despre Benjamin by Andreea DRAGU () [Corola-journal/Journalistic/84302_a_85627]
-
Și lacrimile lor, din vremi bătrâne, Într-un curat izvor s-au fost ales... Al cărui nume până azi rămâne: "Izvorul dragostelor lui Ines", Purtându-și printre flori nestinsul dor, Cu apa - lacrimi, numele - Amor!... E o poveste ciudată, cu accente sălbatice. Un poem crud dintr-o lume așijderea. Un testament îngropat la o margine de oraș, lângă un heleșteu în care nu se mișcă nimic. E o poveste pe care cei care au găsit-o în cărți o spun mai
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
nemijlocit prin sunet (în sens generic) la zone indefinit reale și active în elaborarea unui discurs, neomogen în esență, în care se întrepătrund complex energii formative de diferite ordini. Fluxul comunicării muzicale este o infinită pendulare între straturi formative cu accente și detente în și între ele, constituind un anume tip de comunicare original, încărcat de energie vitală. Un univers prolix, multifuncțional, în care se impune voința creatoare stilizată, crescută în libertate În sensul unei reașezări a practicii interpretative, și anume
Logica Lumilor Posibile by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Journalistic/84323_a_85648]
-
dar a declarat că nu intră în aceeași emisiune cu un negustor al morții, râse Oprah. Așa ți-a spus. Negustorul morții. - Îmi câștig și eu traiul, rânji Nick. - Jumătate din timp nici nu-nțeleg ce spune femeia aia, cu accentul ei, spuse Oprah, apoi îl privi atent. De ce faci tu ce faci? Ești tânăr, chipeș, alb. N-ai fost cumva... nu știu de unde, dar mi se pare că te cunosc. - Apar des la televiziunile prin cablu. - Ei, de ce faci ce
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
pe filieră franceză. În ultima vreme acestora li se reface legătura cu originalul, apărînd o serie de variații. Am auzit, de exemplu, pronunțările tángo, în loc de tangó, precum și Picásso, în loc de Picassó. În primul caz, e mai mult decît o schimbare de accent: cuvîntul era deja adaptat morfologic prin adăugarea terminației -u: tangou (ca metrou, cazinou etc.). Pronunțarea tángo înseamnă renunțarea la adaptare și tratarea termenului ca un împrumut recent sau ca un termen străin citat. Ea corespunde, e drept, tendinței actuale de
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
de "reetimologizare", care face ca angro sau lider să se scrie en-gros și leader. Pe de altă parte, DEX, aplicînd cu obstinație principiul discutabil al etimologiei imediate, nu indică drept sursă pentru tango decît franceza. Ceea ce este corect, în sine (accentul o dovedește), dar incomplet și frustrant pentru cititor. Mi se pare totuși cam absurd să reiei procesul de adaptare al unui termen atît de bine fixat în limbă. Dar și dicționarele trebuie să indice (unele o fac) faptul că franceza
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
limbă. Dar și dicționarele trebuie să indice (unele o fac) faptul că franceza (ca și multe alte limbi) a preluat cuvîntul din spaniolă. Lucrurile stau puțin altfel cu numele proprii. Pronunțarea spaniolă, curentă și în italiană sau engleză, e cu accentul pe a, deci pe silaba penultimă: Picásso. În română, e însă răspîndită pronunția franceză, cu accentul final, pe o: Picassó. În textul melodiei Dragostea din tei, celebră în toată lumea acum cîțiva ani, existau versurile: "Aló, aló, sînt eu - Picassó ". Desigur
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
alte limbi) a preluat cuvîntul din spaniolă. Lucrurile stau puțin altfel cu numele proprii. Pronunțarea spaniolă, curentă și în italiană sau engleză, e cu accentul pe a, deci pe silaba penultimă: Picásso. În română, e însă răspîndită pronunția franceză, cu accentul final, pe o: Picassó. În textul melodiei Dragostea din tei, celebră în toată lumea acum cîțiva ani, existau versurile: "Aló, aló, sînt eu - Picassó ". Desigur, cariera artistică a lui Picasso e profund legată de Franța - ceea ce nu impune totuși pronunțarea în
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
ca o pronunție deja impusă într-o limbă să fie schimbată. Numai că la numele proprii acest lucru se petrece destul de des - și, odată trecută epoca de intensă influența a culturii și a limbii franceze, e posibil ca pronunțarea cu accentul pe penultima silabă să devină dominantă. l Una dintre cele mai aberante evoluții semantice din ultimii ani e prezentă în expresia pe sursă (sau pe surse) și în participiul sursat (TVR, 17.03.2008). Sensul curent al expresiei apărute în
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
provin din formele grecești ale unor termeni internaționali, cuvintele în cauză au în comun marca ironică specifică multor grecisme intrate în limbă în acea perioadă și fixate în registrul colocvial. Pluralul lor este mult mai des utilizat decît singularul, cu accent pe final: politicá, nevricá, istericá; și mai rară e forma articulată: politicaua (după modelul sarma, mușama, cu pluralul sarmale, mușamale și articularea sarmaua, mușamaua). Ca termen familiar marcat ironic, politicale circulă încă: "la politicale, ca la tarabă!" (antena3.ro/forum
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
tot mai mult și, sfătuit de medicii ieșeni, a trebuit să plece la Viena spre a vedea ce se mai putea face. Și, din nou, Sadoveanu s-a dovedit un mare prieten și un sprijin de nădejde, anunțându-i cu accente ce pot emoționa și pe cititorul de astăzi: Adevărul Direcțiunea București, 4 fevruarie 1937 Dragă Topârceanu, Am văzut azi pe d. Tătărescu, primul ministru, care mi-a pus la dispoziție pentru d-ta suma de lei douăzeci de mii. îi
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
drumul către bucuria copiilor. Am spus un stil propriu pentru că teatre pentru copii există destule, acesta însă nu pornește de la un text dramatic, ci de la o partitură, de la o operă. Redusă la o formulă acceptabilă pentru copii, la ideile esențiale, accentul cade pe muzică în primul rând și apoi pe spectacol. Astfel, este suficientă o privire pe cele peste 40 de titluri din repertoriu ca să observi prezența unor capodopere ale teatrului liric: opere mai puțin cântate de Rossini, Pergolesi, Mozart, Cimarosa
"Opera Comică pentru Copii" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/7769_a_9094]
-
nu am făcut-o intenționat. Soția mea a fost bătută, iar martorii mei au fost agresați”. Adrian Buleu a adăugat că "Abel Apostol se ocupa cu obținerea de cărți de identitate false. Documentele erau pentru fete. Fete din Republica Moldova, după accent. În aprilie 2013 l-am văzut pe Abel discutând cu un bărbat despre care mai apoi am aflat că se numeste 'Nicolai'. Pe acest bărbat l-am mai văzut în compania lui Abel și în 2010. Cei doi aveau discuții
Presupusul ucigaș al lui Abel Apostol a făcut dezvăluiri uluitoare by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77733_a_79058]
-
cântece de dragoste de pe cel mai nou album al meu, <<Altceva>>”, spune artistul. Concertul unplugged presupune o reinterpretare a pieselor cu care publicul este obișnuit, pentru că se folosesc doar instrumente acustice, ”în ideea de a crea un cadru cald, cu accent pe emoție, iar contactul cu publicul să fie direct, mai apropiat”.
Ștefan Bănică Junior invită femeile la concert de 8 martie by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/80002_a_81327]
-
scenă, cât se poate de corect, numele orașului: am și eu o contribuție la triumful lui!) Îl învăț alte câteva cuvinte românești: "mulțumesc", "bună ziua", "poftă bună". Revine, obsedant, la frumusețea mănăstirii. Îi rostește numele în diverse feluri. Bisilabic (Ca-șin), cu accent pe prima silabă, apoi pe a doua. Mă privește întrebător. "Accentul e pe ultima!" Zâmbește. Încerc din nou să plec. "No, stay, please. Hai să mâncăm ceva." Fâstâcit, inert, strivit, îl urmez împreună cu managerul și câțiva din membrii orchestrei în
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
o contribuție la triumful lui!) Îl învăț alte câteva cuvinte românești: "mulțumesc", "bună ziua", "poftă bună". Revine, obsedant, la frumusețea mănăstirii. Îi rostește numele în diverse feluri. Bisilabic (Ca-șin), cu accent pe prima silabă, apoi pe a doua. Mă privește întrebător. "Accentul e pe ultima!" Zâmbește. Încerc din nou să plec. "No, stay, please. Hai să mâncăm ceva." Fâstâcit, inert, strivit, îl urmez împreună cu managerul și câțiva din membrii orchestrei în sala de mese. "Catering-ul e minunat. Eu sunt vegetarian, însă
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
nu mai este ca înainte, iar schimbarea de paradigmă existențială a românilor are, privită din afară, efecte cât se poate de hilare. Dacă prozele din ciclul Cotidiana stăteau sub semnul lui Caragiale, aici se simte mai degrabă un umor cu accente de comedie bufă, cu trimitere la rădăcinile etnice, de tipul celui practicat în cinematografie de Emir Kusturica sau, la noi, în filmul lui Cristian Nemescu, California Dreamin'. Din punctul meu de vedere, cele mai bune proze ale volumului sunt cele
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
o familiaritate neertată altui decât unui bărbat." Cu acestea am ajuns în spațiul și mai luminos al memorialisticii și al Scrisorilor către un prietin (Negru pe alb). Acum, observația își dă mâna cu dezinvoltura și ironia prietenoasă, chiar dacă prinde uneori accent satiric. Scriitorul își asumă calitatea de cronicar spiritual de "bal masché", ceea ce a făcut ca să i se atribuie și emblema de întâiul foiletonist impresionist al literaturii noastre: "Ce sunt aceste scrisori? Prilej de a putea vorbi de orice, de impresii
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
Lorca și romancierii de limbă engleză , în general, se numără printre printre preferații mei, fără a mai pune la socoteală brazilienii Machado de Assis și Rubem Braga. M.C.: - Spuneați undeva că nu vă place literatura pentru copii cu un pronunțat accent pedagogic. Ce caracterizează literatura dumneavoastră pentru copii? A.M.M.: - Eu cred că literatura trebuie să facă față unor chestiuni literare, de limbaj, de strategii narative și nu să se preocupe de intenții pedagogice. Eventualele "mesaje" vin firesc ca manifestări ale
Cu Ana Maria Machado despre literatura pentru copii by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6895_a_8220]
-
cu cel scris de Ioana Pârvulescu în România literară și intitulat Malpraxis. Mihail Neamțu propune și el un cod deontologic al ziariștilor, "Un Hippocrate pentru ziariști" și chiar îl formulează. Faptul că există două luări de poziție aproape identice - chiar dacă accentele diferă și chiar dacă cei doi autori n-au știut unul de altul - , în legătura cu malonestitatea jurnalistică a zilelor noastre (constatată și de un recent studiu de specialitate englezesc asupra presei românești), arată că domeniul este cu adevărat într-o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6898_a_8223]
-
spre exemplu cel care atârnă grotesc dintre pulpele căprioarei. Peste scenariul terapeutic în linie freudiană cu o anamneză menită să identifice trauma la nivelul subconștientului și să o retrăiască paroxistic înainte de a o dizolva se suprapune un alt scenariu cu accente gnostice, ezoteric, care aduce filmului tensiunea unui thriller psihologic îndepărtându-l de dimensiunea sa "filosofică". Preocupările științifice ale femeii, este vorba despre o teză de doctorat despre vrăjitoare și vrăjitorie în secolul al XVI-lea depășesc latura cercetării pentru a
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
strică totul, și încerci în zadar să mai iei în serios ceea ce urmează, însă deja parabola s-a fisurat. Devin sesizabile astfel și slăbiciunile majore ale filmului, prezente acolo unde scenariul ocult se suprapune peste cel al unui thriller cu accente horror. Reluată, scena inițială a celor doi soți care fac dragoste revelează faptul că mama vizionează căderea propriului copil fără să intervină, cu o voluptate viscerală, aceeași mamă care-i pune ghetuțele invers torturându-și astfel progenitura. Este greu de
Ecce Homo by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6914_a_8239]
-
Petrov sau frații-atleți Znamenski, ce concurau la probele de alergări. Iar uneori frumusețea sovietică se putea împărți la trei. Atunci ea devenea artistul de cinema Vițin-Nikulin-Morgunov. Sau hocheistul Mihailov-Petrov-Harlamov. După care se readuna în aceeași persoană, cânta sonor și cu accent (polonez), fiind Edita Pieha. Apoi se supăra, se enerva, bătea cu papucul în masă și atunci era Hrușciov. Pe urmă în ea erau repartizați cu traiul mulți oameni, și era apartament comun. Apoi în ea dansa Maia Plisețkaia, și era
Igor Irkevici - Istoria frumuseții sovietice by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6916_a_8241]