1,639 matches
-
este prea clar, putem să îl adoptăm sub formă de argument suprem al judecăților noastre de valoare? Lucrurile devin mai clare cu ajutorul unei distincții prealabile. Pe de o parte, cuvântul "natură" acoperă universul fizic și biologic. Ne bazăm pe această accepție atunci când judecăm sever poluarea sau defrișarea Amazoniei. Pe de altă parte, exprimarea ia o alură filosofică, ea desemnează esențialul, nucleul unui fenomen, ceea ce îl face să fie ceea ce este, ceea ce îi este propriu. Ne situăm în această perspectivă atunci când afirmăm
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
unei colectivități constituite pe baze profesionale. Așadar, dacă se utilizează cuvîntul limbaj pentru a denumi amintita facultate general umană se folosește același termen (dar, de data aceasta, cu determinări: limbajul fizicii) pentru a denumi un compartiment al limbii. Această ultimă accepție a cuvîntului limbaj intră însă mai puțin în sfera de interes a filozofiei, întrucît domeniul la care se aplică (diviziuni ale limbii) își raportează trăsăturile la specificul domeniilor de cunoaștere și la caracteristicile limbii care conține limbajele de specialitate. Pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a fi înzestrat cu limbaj. Ca atare, vorbitorul este cel care vorbește o limbă. Nu toți oamenii vorbesc însă numai o limbă, cea maternă, mulți dintre ei fiind în măsură să vorbească două sau mai multe limbi. De aceea, o accepție mai cuprinzătoare a conceptului de "vorbitor" este aceea de persoană care folosește limbajul articulat, incluzînd aici atît pe cei care pot folosi (numai) o limbă, cît și pe cei care pot folosi două sau mai multe limbi. În cazul vorbitorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
doar condiționează convertibilitatea discursivă a structurilor-tip și configurează efectele conversiei. Pentru economie, vom folosi totuși termenii de convertibilitate/conversie în raport cu conectorii, înțelegând disponibilitatea acestora de a fi utilizați în structuri în raport de convertibilitate/conversie. Utilizăm termenul conector în accepția sa semantico-pragmatică, fără să ne ocupăm în mod special de aspectele strict gramaticale (clasificare morfolexicală: conjuncție, adverb, locuțiune, grupare cvasilocuțională etc. - sau interpretare sintactică). Ne limităm însă, în lucrarea de față, la acei conectori care funcționează în primul rând la
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
news"); acest tip de discurs fiind și cel mai influent, tendințele pe care le manifestă au cele mai mari șanse să se generalizeze. 1 Vezi GALR II: 767−777; Stati (1990). 2 Utilizăm distincția tip/ocurență (engl. type/token) în accepția sa consacrată: un element-tip este o entitate lingvistică privită drept componentă a codului (fie ea unitate ori construcție), purtătoare a unei virtualități de utilizare determinată de proprietățile sale definitorii; un element-ocurență este o unitate lingvistică realizată în comunicarea concretă
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
libertatea în sensul de capacitate se află în strânsă legătură, de vreme ce permisiunea fără posibilitate și posibilitatea fără permisiune sunt la fel de inutile. Cu toate acestea, nu trebuie să le confundăm, deoarece nici unul dintre aceste tipuri de libertate nu poate acoperi ambele accepții. Anumite tipuri de libertăți sunt destinate în mod principal creării condițiilor permisive ale libertății. Libertatea politică este o astfel de libertate, iar adeseori - și libertatea juridică și cea economică. În alte contexte, accentul cade în principal, dacă nu exclusiv, pe
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
r., precum și romanele și piesele de teatru ale altor doi autori contemporani, Henri Monnier și Henri Murger. Aceștia vor fi considerați drept exponenții r. în sens strict și de Albert Thibaudet și Gaëtan Picon. În limbajul criticii și istoriei literare accepția termenului e însă fluctuantă, sfera semantică nefiind riguros delimitată până astăzi. Și tendința de subestimare persistă. În Histoire de la littérature française (1894) Gustave Lanson pomenește de r. doar într-un paragraf din capitolul Le Roman romantique, consacrat trecerii, prin Balzac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
fundamentele științei și acțiunii omenești, pentru Wittgenstein ea a fost o activitate de clarificare a gândurilor noastre. Este ceea ce o deosebește de știință. Filozofia nu este o știință, cu atât mai puțin știința supremă, deoarece ea nu oferă cunoaștere, în accepția curentă care se dă termenului în viața de fiecare zi și în cercetarea științifică. Acele expresii ale limbajului de care s-au interesat în mod deosebit și filozofii din trecut, expresii pe care Wittgenstein obișnuia să le numească, după 1930
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
tipuri de abordare se completează reciproc, cea de-a doua fiind o proiecție istorică a grilei conceptuale și a postulatelor metodologice sistematizate în prima. Calmul plat al sensurilor se tulbură, matricea acronă se denivelează, dând naștere unei dinamici semantice. Anumite accepții ale literaturii le surclasează pe altele pentru răstimpuri limitate, urmând la rândul lor să fie învinse și eliminate din scenă. Vârstele ideii de literatură sunt tot atâtea configurații particulare, în interiorul cărora diversele sensuri sunt angrenate în raporturi de forță inconfundabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
mai ales modern. E de reținut din aceeași perioadă prestigiul simbolic al literaturii - rar atins mai târziu în sistemul sociocultural - de valoare-pilot a unei mentalități predominant umaniste și mizând pe paideia. Evul Mediu și, în prelungirea lui, Renașterea lucrează cu accepții mult mai diferențiate de literatură. Raportul de forțe din interiorul configurațiilor conceptuale se schimbă constant, făcând mai evidentă dinamica sensurilor. Două fisuri esențiale devin net vizibile acum în matricea universaliilor. Una este antinomia dintre normă și originalitate, cealaltă produce denivelări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
-l în mecanismul dialecticii actual-perimat și supunându-l mareelor ciclice ale revizuirilor valorilor. Față de momentele anterioare, clasicismul și barocul nu aduc mișcări spectaculoase. Spiritul pasional care animase anterior viața ideii se stinge. Câmpul noțional al literaturii se clasicizează în toate accepțiile posibile. Expresie fidelă a unei instituții culturale oficializate și laice, literatura se disciplinează, capătă demnitate administrativ-didactică. În cel de-al doilea volum al Biografiei..., M. se ocupă de veacurile al XVIII-lea și al XIX-lea. În veacul luminilor matricea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
vorbiri curente, prin reducerea sistematică a momentelor de tulburare. S-a ajuns astăzi la o sinteză a celor două direcții principale, opuse, la o modalitate nouă, care este și cauzală, și simptomatică, și etiologică, și fenomenologică, anume terapia complexă (în accepția lui Seeman). Schilling crede ca fiind indicat tratamentul de orientare psihologică la orice formă de logonevroză. Numai tratamentul logopedic (simptomatologic) ar fi, în asemenea situații, nepotrivit, deoarece nu duce la înlăturarea esenței tulburărilor, acesta concentrându-se doar asupra influențării simptomelor
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mod detașat de cel ce și-o propune (Doyle, 1997; Philpott, 2001; Popper, 1956). Acestea sunt elemente definitorii ale viziunii realiste și neorealiste a relațiilor internaționale. În afara acestora, se remarcă Însă și un alt lucru. Securitatea nu este ceva, În accepția lui Walt și În general a școlii realiste, nu este o condiție, o stare, un atribut: ea este văzută mai degrabă ca un studiu al unui mănunchi de factori și decizii care pot provoca o anumită situație. Este important de
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
aur”, care a durat din timpul celui de-al doilea război mondial până În anii ’60 (Walt, 1991, p. 214) și o renaștere, de la mijlocul anilor ’70 până În 1989 (Walt, 1991, p. 217). Aceste două mari etape au fost marcate, În accepția lui Walt, de evoluția concepției asupra securității; dacă În prima etapă studiul ei era monopolizat de ministerele de apărare care se concentrau exclusiv asupra surselor militare ale securității și a modului În care pot fi ele controlate pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
În a o Înțelege: În primul rând, faptul că atunci când se vorbește despre securitate, se vorbește practic despre securitatea națională a unui stat; În al doilea rând, dinamica securității este relațională și bazată pe interdependența dintre state, și În această accepție securitatea internațională se referă mai mult la condițiile sistemice care influențează felul În care statele se simt mai mult sau mai puțin În siguranță (Buzan, 1991b, p. 22). Un alt element important introdus de Buzan În analiza securității este departajarea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
El dădea, adesea, alte înțelesuri uneori total arbitrare unor idei și cuvinte. Și rămâne o întrebare dacă o semantică atât de laxă, de elastică etc. este cu adevărat specifică unui filozof în sensul clasic al cuvântului. La prima vedere, unele accepții și afirmații pot părea chiar scandaloase. Iată doar câteva exemple. într-un loc din Jurnalul de idei 8 se reproduce o confesiune făcută tot cu prilejul primei călătorii în Occident: Le spun că fericirea are mai multe gusturi și comunismul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
deci, într-un anume sens, chiar se va steriliza. Istoria poeziei române moderne verifică și ea această constantă literară. Dar, deocamdată, suntem încă la stadiul, ereditar și net dominant, al erupției spontane, adesea inevitabil amatoristice și diletante. Nu dăm neapărat accepții înjositoare acestor cuvinte. Cu atât mai mult cu cât suprimarea libertății de expresie, timp de decenii, a făcut și face, în continuare, o astfel de izbucnire emoțională foarte legitimă. Ea n-a putut fi strangulată nici măcar în închisorile comuniste. S-
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
analitică nu trebuie să preia modelul filosofiilor monumentale care pretind prezentarea exhaustivă a tuturor momentelor istorice din trecut, prezent și viitor. El preferă narațiunea istorică efectivă sau explicația fenomenelor istorice în propoziții narative care descriu modificări de stare istorică. În accepția lui, narațiunile în istorie trebuie utilizate în sensul explicării schimbărilor la scară largă care se petrec uneori în intervale istorice ample. Istoria are responsabilitatea de a reliefa aceste schimbări, de a organiza trecutul în unități temporale întregi și de a
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
El arată că metaistoria, ca formă discursivă narativă, este un efect de limbaj și de imaginație istorică și consideră că explicația istorică nu este rezultatul deliberărilor prealabile, ci îmbracă forma preferințelor discursive romanțate, comice, tragice sau satirice. Istoriografia este, în accepția lui, rezultatul selectării unei strategii interpretative ale cărei criterii nu decurg dintr-un angajament epistemiologic ci sunt expresia unei conduite estetice sau morale specifice. Franklin Rudolf Ankersmit, într-o încercare de sinteză a tendințelor narativiste din filosofia analitică a istoriei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
continuitate dintre naratologia clasică și naratologia post clasică pe care o prezintă ca pe o sumă de diferențe și tensiuni, ca pe o erodare a consensului structuralist generată de acceptarea provocărilor venite dinspre poststructuralism, feminism, noul istorism sau postcolonialism. În accepția lui Nünning, naratologia postclasică beneficiază de o serie de evoluții din teoria literară și culturală cum ar fi receptarea scrierilor influente ale lui Hayden White, criza poststructuralismului, întoarcerea spre istorie, cultură, antropologie și etică și ascensiunea interesului pentru ceea ce Jerome
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
retroactiv. O poziție incompatibilă cu studiul transmedial al narațiunii se regăsește și în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
în doctrina relativismului radical care consideră că media este autoconținătoarea sistemelor de semne și că resursele unui mediu nu pot fi comparate cu resursele altor media. Așa cum, în accepția relativismului lingvistic, două limbi nu pot transmite aceleași valori semantice, în accepția relativismului medial două medii diferite nu pot transmite sensuri similare și nu pot folosi dispozitive similare. Acest mod de înțelegere a narațiunii în relația ei cu transmedialitatea cunoaște o formă radicală, în care semnificatul nu poate fi separat de semnificant
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
telefonul ca tipuri distincte de tehnologii, sau ca pe o serie de canale culturale, cum ar fi cărțile și ziarele. Cealaltă înțelege media ca pe o serie de limbaje care implică sunetul, cuvântul, imaginea, hârtia, bronzul sau corpul uman.În accepția transmisivă a mediului reprezentat de prima definiție, mesajele gata construite sunt codificate într-un mod particular, transmise și decodate la celălalt capăt al canalului. Înainte de a fi codificate, în funcție de specificitatea mediului, parte din aceste mesaje sunt realizate prin intermedierea unui
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă a spațiului oferind, pe de o parte, personajului, o a patra dimensiune interpretativă, pe de altă parte, audienței, acces la lumile narative și șansa participării la spectacol
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru, un conflict chiar în comportamentul lui Clov care acceptă relația de supunere față de insensibilul Hamm. Nici în acest sens nu intervine vreo modificare: . Pentru personaje și audiență aceste replici nu conturează o intrigă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]