6,476 matches
-
puțin cunoscută în Transilvania. Cuvântul este menționat pentru prima dată într-un Dicționar român-german al lui G. A. Polizu, apărut la Brașov în 1857. Este împrumutat din neogreacă, unde styphádo (n) „carne preparată la foc lent, într-un vas bine acoperit, cu sare, piper, usturoi și roșii“ provenea din it. stufato, un derivat de la verbul stufare „a încălzi la vapori“. Pentru a explica forma din italiană, s-a reconstituit cuvântul latinesc *extufare care are la bază gr. týphos „vapori“. Termenul gr.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
primele două componente, pe care le întâlnim în slavul zemlea (genit. pl. zemelĭ) “pământ”, vprus. semme “Ib.”, lit. žēmas “jos, șes (șeasă)”, vgr. chamelós “Ib.”, lat. humus, frig. zemela “pământulmamă”, vsl. zemĭnŭ “pământesc”, rom. zemnic “groapă săpată în pământ și acoperită, beci”, la vechii greci Semele era “adorata lui Zeus, mama lui Dionis”. Cel de al doilea component al acestor cuvinte îl formează segmentul -bel-, -mol-, -min-, -ml-, mnetc, rezultat al altor evoluții precedente, pe care le întâlnim în cuvinte ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unei diversități savuroase de rețete pe bază de mămăligă, cum ar fi „plăcinta mocănească de primăvară“, specifică regiunii Buzăului (două straturi de mămăligă ocrotind un amestec de carne de la borcan - adică porc confit, prăjit în untură și pus la păstrare acoperit tot cu untură - și de verdețuri tocate). Asemenea rețete au rămas, din nefericire, uitate în colțuri izolate de țară. Cum se explică faptul că bucătăria noastră nu a putut încetățeni, la nivel național, diversificarea culinară a ingredientului numit mămăligă? De parcă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
5 minute, până când s-a rumenit carnea. Se stinge cu supa, se adaugă roșiile cu zeama lor, zahărul, frunzele de dafin, varza murată și merele. Se dă într-un clocot. Se reduce flacăra și se fierbe tocana la foc mic, acoperită, circa 2 ore. Se adaugă șunca fiartă și cârnații, se acoperă din nou și se mai fierbe mâncarea circa 30 de minute, la flacără potrivită. Când este gata, se scot frunzele de dafin, se sărează și se piperează. Se servește
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
contacte între filopodele conului de creștere axonal și prelungirile sau componentele neuronului postsinaptic; II.recunoașterea interneuronală, care se bazează pe specificitatea chimică a unor glicoproteine ale matricei extracelulare; III.începerea îngroșării postsinaptice, inițiată de elementele complexului Golgi și de veziculele acoperite (coated vesicles), care apar în această zonă; IV.constituirea sinapsei definitive. S-a constatat că substratul (micromediul) reprezintă zona de aderență pentru filopodii, acționând ca un agent director esențial. În această matrice extracelulară filopodele găsesc molecule de aderență, care au
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și nu comicul ironic sau satiric reiese din contrastul amar dintre aparența de sofisticat lux gastronomic și umila și derizoria realitate culinară: Doamna Renaud, fără să se scoale de pe scaun, întinse mâna pe pat și luă de acolo un taler acoperit. Controlai pe menu: "Supréme de merlans batelière"... După ce mi-am căpătat porția, am gustat o bucățică, concentrându-mă... Parcă-i scrumbie... Da, da, ...scrumbie de poloboc... cu ceapă și cu oțet... Franțuzul exclamă cu entuziasm: Asta-i mâncarea mea!... Delicios
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mitul (povestea sacră) ar constitui, conform acestei viziuni, nucleul "cepei", stratul următor reprezentând evenimentele istorice puse în legătură cu acest nucleu, acoperit la rândul său de stratul creațiilor "culte" inspirate din aceste evenimente, peste care se adaugă stratul creațiilor culturii de masă, acoperite, de asemenea, de către activitățile cotidiene. Astfel, urmându-i raționamentul, am putea identifica o fundamentare mitică pentru orice acțiune întreprinsă, fie și involuntar. La nivelul culturii de masă (denumită, în funcție de preferințele autorilor, "de consum", "populară", "joasă") se plasează și banda desenată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de la miazăzi, până la cîmpiile Dunării, parcă, era înconjurat de un brâu de foc. Pe cer se iviră semne care prevesteau cumpene și nenorociri... Nourii care se îngrămădeau pe cer, alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între teamă și nădejde în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de-ai tăi au dat interviuri, iar dealerii s-au plâns, bineînțeles. Dar ce poți să faci? —Dumnezeu știe, spuse Nieve. Oricum, Sienna, trebuie să intrăm în casă și să despachetăm. Cum a fost nunta? Sienna aruncă o privire umerașului acoperit în care se afla rochia Vera Wang. —V-a afectat în vreun fel tărășenia de la Ennco? Nieve se uită la Aidan și apoi spuse cu tărie: —Nu. Absolut deloc. Puse rochia peste un braț, iar cu celălalt își trase valiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aveți de spus. Luați loc - și ridică mâna ca se uită din nou la cartea mea de vizită, pentru efect - Herr Gunther. Turnă câte un pahar de băutură pentru fiecare dintre noi și Îl ridică pe al său ca să toasteze. Acoperiți ca de o glugă de sprâncene de mărimea și forma unor turnuri Eiffel orizontale, se aflau niște ochi prea larg deschiși pentru liniștea mea, fiecare dintre ei lăsând să se vadă pupila cât un creion rupt. — În cinstea prietenilor absenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o lungă tăcere. — Dar locul fusese distrus, Întors cu susul În jos, zise Dietz oarecum nervos. În mod normal, compania de asigurări ne-ar fi informat. — De ce să fi făcut asta? Nu se ceruse nici o despăgubire. Dar numai ca să fie acoperiți, m-au angajat pe mine, În caz că urma să apară una. Vrei să zici că ei au știut că În seiful ăla se afla un colier de valoare și totuși erau pregătiți să nu plătească nimic pentru el? Că erau dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
importanța funcției clucerului. Trăsura urcă povârnișul din fața porților curții, oprind pe podișca din lemn, unde așteptau grăjdarii, pentru a lua animalele și a le duce să primească hrană și apă. Boierul se opinti și coborî din trăsură, pășind pe prispa acoperită a conacului, fiind întâmpinat de soția lui, Irina, o moldoveancă frumoasă din ținutul Putnei: Ce vești ne-aduci, clucere? Vești bune, jupâneasă, se veseli clucerul, prinzând-o de mijlocul din ce în ce mai îngroșat. De mîine, Ilie va fi noul sluger! Sulger?! se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
arunci cadavrul În cel mai apropiat loc care Îți vine În minte. Și, nu o iei pe străzi În căutarea unui tomberon. Iar faptul că nu e Înfășurată În nimic În afară de banda adezivă e iarăși ciudat. O fetiță moartă dezbrăcată, acoperită doar cu niște bandă maro? N-o să te duci prea departe cu ea În spate... Cine a aruncat cadavrul mai aproape de acest tomberon decât de oricine altcineva de pe stradă. Împărți declarațiile În două, cele la maxim două numere de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
poate să păstreze fotografia. — Dacă vrei, poți s-o și arzi! fu tot ce spuse ea. Logan ieși. Afară Încă ploua cu găleata, iar BMW-ul cel impacientat era Încă parcat În locul de unde avea o priveliște foarte bună. Cu capul acoperit, Logan alergă până la dubă. Dând radiatorul la maximum, o porni către sediul poliției. În fața clădirii de sticlă și ciment, era un cordon de camere de televiziune, majoritatea fixate pe un reporter foarte sobru care transmitea și care făcea declarații pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Jer-o, fluviul nostru, nu a ajuns nici măcar la jumătatea drumului. Acolo începe regatul acelor Meroe, suveranii negri, iar fluviul îl străbate în întregime. Și despre ceea ce este mai încolo, până la munții Lunii, nimeni nu știe nimic. — Vreau o corabie mică, acoperită, construită aici și potrivită pentru fluviu, cu vâslași buni și cu pânze, zise hotărât Germanicus, nerăbdător. Se abținu să-l întrebe ce se alesese de grandioasa thalamegos, acea navis cubiculata cu pânze aurite și vâslași nubieni cu care, alături de tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era o închisoare, ca și acele domus ale Liviei sau Antoniei. O recluziune ce dura de mai bine de trei ani. Gajus răspunse cu glas umil: — Mă voi supune. În fundul atriului, între două statui ale Dioscurilor călare, pornea o rampă acoperită, într-un urcuș ușor. Pavajul era grosolan, potrivit pentru călărie. Nu se vedea unde duce, era pustie; doar de o parte și de alta, la distanțe regulate, vegheau Augustinienii. Drumul imperial, îi zise tribunul. E interzis să mergi pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus, i se impunea să urce pe scări. Puse piciorul pe prima treaptă. Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și în stânga se deschideau galerii și porticuri acoperite, se zăreau săli cu un du-te-vino silențios de curteni. Încăperile urmau forma stâncii abrupte și comunicau unele cu altele prin porticuri și balcoane. Peste tot, Augustinienii vegheau nemișcați, cu privirea opacă. Tribunul înainta hotărât. — Aici vor fi camerele tale. Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de cincizeci de mii de mile romane, cât măsurau pe atunci drumurile imperiului, se întindea o rețea de turnuri pătrate, împrejmuite de ziduri, ca acelea din castrul de pe Rhenus unde își petrecuse copilăria. Un soi de faruri terestre, cu balcoane acoperite. De acolo se transmiteau ziua semnale de fum, iar noaptea semnale de foc, cu durate și repetări prestabilite, către alt turn, o altă statio, cu o poziție la fel de înaltă și de vizibilă, vegheată și ea încontinuu, iar de aici erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
urce pe jos. Pe toată durata exilului Agrippinei, reevocase, cuprins de mânie fiindcă uitase multe, descrierea ei. Asta îl ajutase să aline durerea despărțirii, să-și închipuie frumoasa grădină și zidurile care o apărau de vânt, micile încăperi cochete, scările acoperite ce coborau spre mare, termele înconjurate de șiruri de coloane, terasa de unde privea cerul serii. Visele acelea fuseseră un anestezic, însă îl înșelaseră. Văzu grădina uscată, porticul termelor plin de gunoaie, bazinele goale și murdare, mozaicurile distruse de vandalismul orb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și piardă vemea studiind semnificația acelor prăzi ciudate, care aveau să fie vândute sub preț la muzee și palate din jumătate de Europă. Împăratul îi porunci lui Manlius, neobositul constructor: — Privește la stânga templului. Acolo vei construi un mic teatru acoperit, foarte elegant, ca acela din Pausylipon. Te vei îngriji de toate aspectele ce privesc propagarea vocii. Dar nu vom organiza spectacole. Oameni din toate țările se vor întâlni acolo ca să vorbească, chiar dacă folosesc limbi diferite, pentru că armele nu sunt de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-și facă bagajele. Știa ce oameni meritau să promoveze în locul lor. Garantă că, după ce va instaura ordinea, legiunile aveau să curețe malurile fluviului de infiltrațiile germanilor. Între timp, ambițioasa soră a Împăratului, care pornise la drum într-o trăsură acoperită, își dăduse seama, îngrozită, că nu era escortată cu onorurile potrivite rangului său, ci era păzită ca o prizonieră de două șiruri de soldați germani care nu se opreau pe drum în mansiones, pregăteau supe de carne sărată, se spălau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
incizii îngrijite sunt dedicate victimelor: Germanicus, Agrippina, cei doi frați, Nero și Drusus. Apoi zeița Pietas, simbolul iubirii de familie și de patrie; apoi, pe o mică monedă din bronz, femeile din familia sa: pe față, mama, șezând, cu capul acoperit; pe dos, cele trei surori: îndrăgita Drusilla în mijloc, iar profilurile celorlalte două de o parte și de alta, în chip de cortine. Monede cu părinții săi împreună și altele, cu cei doi frați uciși, sunt amintite de Dessau. Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante. S-a luat tot ce se putea, inclusiv jgheaburile. Multă vreme, administrația pontificală a vândut „materialele de construcție recuperate“. În secolul al XVI-lea, papa Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus Nemorensis. În 1840, pictorul englez John Turner, care a coborât pe serpentinele drumului până la lac, a pictat cu sensibilitate romantică ruinele marii peșteri, odeion, și sculpturile acoperite aproape în întregime de mărăciniș. Cercetarea misterioaselor ruine a fost îngreuiată și deviată de o legendă căreia un avocat englez (pe numele său James Frazer) i-a dedicat multe pagini, cu pasiunea unui etnolog și mitolog: ea spunea că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a folosi o haină pentru a se ascunde. Orice era sub acea prelată era practic invizibil și totuși putea conține sute de litri de gaz. O masă destul de mare de oameni se afla la doar câțiva metri de respectivul obiect acoperit. De afară, sirenele se auzeau din ce în ce mai tare, oprindu-se apoi una câte una, pe măsură ce vehiculele de urgență parcau în apropierea cortului. Polițiști șă pompieri începură să intre înăuntru. Sachs merse până la cel mai apropiat dintre ei și îi arătă legitimația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]