8,266 matches
-
îl practici deloc, să îl înlocuiești cu sexul virtual, cu obiecte, cu vid. Tot despre vid e vorba când am în vedere corpul virtual. Alienarea e mult mai gravă decât cea a personajelor din filmul Simone, care prezintă istoria unei actrițe virtuale perfecte (puțin din Meryl Streep, puțin din Audrey Hepburn). În realitate este vorba despre un program de calculator (un soft, în limbajul de azi), al cărui creator a orbit, din cauza suprasolicitării ochilor în fața ecranului. Simulator One (Simone) creează modelul
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
puțin din Meryl Streep, puțin din Audrey Hepburn). În realitate este vorba despre un program de calculator (un soft, în limbajul de azi), al cărui creator a orbit, din cauza suprasolicitării ochilor în fața ecranului. Simulator One (Simone) creează modelul perfect de actriță: înaltă, blondă, cu nasul fin, cu buze senzuale, ochii albaștri, osatura delicată. Elementele enumerate corespund canonului de frumusețe majoritar. Variantele numite Cindy Crawford, Noemi Campbell sau Penelope Cruz nu răstoarnă domnia lui "blond, ochi albaștri". Stau mărturie succesele Adrianei Karambeu
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
și spînzură, pune în scenă ce poftește. Sînt puțini, puțini de tot aceia care invită punctual un regizor, pentru scopuri precise, eficiente, benefice actorilor. Altfel, treaba e cam în general. Nu mi-aș fi imaginat că o voi asculta pe actrița Kato Emoke cîntînd impecabil aria "". Nu aveam cum să știu că are o asemenea voce, că a lucrat-o desăvîrșit aproape un an, atît cît au durat repetițiile muzicale, pregătirea vocală. Aria aceasta celebră a Laurettei din "Gianni Schicchi", o
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
o nouă "citire" a acestei opere scrise de Puccini în 1918, ca parte a unui triptic. În fine, inevitabil, urechea îmi fuge la memoria acestor voci. Sau a altora. Nici un impediment, însă, să asculți cu plăcere și să reții interpretarea actriței Kato Emoke! Foarte mulți spectatori au fost convinși că este o soprană în toată regula. Cît de diferită este apariția ei la Vlad Mugur sau la Tompa Gabor - în Kadiș sau Vinerea lungă, de pildă. Am rămas încîntată acolo de
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
pe scenă, lîngă agitația actorilor, femei și bărbați, cucoane, culegătoare de OO, măicuțe - sîntem aproape de mînăstiri, nu? - golani, vizitiu, boieri mari sau mici, stăm lîngă Baba și Moșu', lîngă Cucoșu' și Găina. Stăm bine în poveste. Urmărim drumurile pe care actrițele le fac de colo dincolo. Scena se umple de cuiburi cu ouă. Peste tot, pete de alb. Nimeni nu se grăbește. Ritual înseamnă și ritmul unui ceremonial. Fetele intră, ies, intră, ies și aduc, la nesfîrșit, ouăle. Așa găină, cine
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
care explodează în fragmente nebuloase nu creează nicidecum profilul clasic al justițiarului cu litera legii înscrisă în suflet. Jodie Foster reușește să dea naștere unui personaj spectral, bîntuit, fiecare crimă adăugînd un plus de suferință. O bună parte din filmele actriței Panic room (Camera de refugiu, 2002) al lui David Fincher, Flightplan (Jurnal de bord, 2005) al lui Robert Schwentke, The Silence of the Lambs (Tăcerea mieilor, 1991) în regia lui Jonathan Demme creează profilul unui personaj sensibil la nuanțe, ușor
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
ai anchetei, inclusiv Căpitanul Infra Khan, cît și în discursul reținut, emoționant și decent al Marianei Pearl. Un rol de excepție îl face Angelina Jolie, - dacă facem abstracție de accentul ei american care nu intră în datele franceze ale personajului -, actrița demonstrează că are suficiente resurse și talent pentru un rol de expresie și că poate ieși din rolurile clișeu cu succes de Box Office. Ea este, de fapt, surpriza filmului, reușind să administreze un rol dificil, complex, al unei femei
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
dovedește a fi un remake după un film polonez, 47, asupra căruia apasă un blestem. Filmul polonez a rămas neterminat pentru că actorii săi au început să moară, iar fondul de poveste țigănească aduce aerul pitoresc al unui background slav, cu actrițe de origine poloneză. Regizorul, Kingsley Stewart (Jeremy Irons), promite o capodoperă, însă între Devon Berk, alias Billy Side (Justin Theroux), partenerul actriței din film și aceasta se creează premizele unei love affair amenințată de un soț gelos și potențial ucigaș
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
săi au început să moară, iar fondul de poveste țigănească aduce aerul pitoresc al unui background slav, cu actrițe de origine poloneză. Regizorul, Kingsley Stewart (Jeremy Irons), promite o capodoperă, însă între Devon Berk, alias Billy Side (Justin Theroux), partenerul actriței din film și aceasta se creează premizele unei love affair amenințată de un soț gelos și potențial ucigaș. Ar fi simplu dacă Lynch ar conduce cele cîteva fire narative într-o direcție logică, însă logica este prima instanță subminată de
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
devreme sau mai tîrziu, se va întîlni cu minotaurul, cu o expresie a monstruozității. Nikki Grace descoperă celălalt spațiu, imperiul minții, nu printr-o intervenție explicită a unui eveniment, ci printr-un fel de anamneză care generează replica schizoidă a actriței din filmul polonez. Aproape nici nu mai contează de ce, ci felul în care această irealitate imediată se extinde, invadează teritoriul vechilor deprinderi pentru a se substitui realității prime. Într-un fel, Lynch reface aici un excurs terapeutic, trauma personajului este
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
personaj secundar, fără prea multă noimă, în schimb regizorul are un fler extraordinar cînd trebuie să selecteze monștrii femeli din specia hoaștelor, a harpiilor. Excelentă este apariția prezentatoarei de televiziune Marilyn (Diane Ladd) la emisiunea Marilyn Levens Starlight Celebrity - pe actriță o putem vedea și în Wilde at Heart (Suflet sălbatic, 1990) - sau a unei femei funeste care îndeplinește funcția de herald malefic pe lîngă Nikki Grace - onomastica joacă și ea rolul ei. Dialogul bizar, șocant, constituie una din specialitățile lynchiene
Continentul Lynch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9127_a_10452]
-
care, de fapt, ușurează, - imită comic situația, buzunarele popii atârnând grele de atâta căpătuială, cu burdihanul uite-așa, revărsându-se, cu obrajii umflați... să nu faci ce face popa... să faci, zice, ce zice popa - și doamna, ca o veritabilă actriță, își suge la maximum fălcile, ca și inexistente. Dacă toate acele înalte preasfinții... le-am tunde,... dacă le-am rade,... dacă le-am bărbieri,... ce ar mai rămâne din ele? - aceasta-i întrebarea!... Să nu uităm ce spune o altă
Credință și joc lexical by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9232_a_10557]
-
se îndepărtează încet de această lume întreținînd aparențele, iar discuția care urmează între ea și prietenul ei este preludiul unei despărțiri, chiar dacă ea nu apare ca atare în film. În acest sens, am avut o discuție cu Anamaria Marinca, o actriță sensibilă la nuanțe și care ar merita cu prisosință un premiu pentru rol feminin. Poți sesiza falia, faptul că pe cei doi iubiți îi va despărți oribila experiență a avortului, iar lipsa de maturitate a junelui nu este în mod
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
vizită la București, un spectacol - "Geniul crimei" de George F.Walker - al Teatrului 74 din Tîrgu-Mureș. Treaba asta minunată a fost orchestrată de doi artiști pe care sînt sigură că nimeni nu i-a uitat, regizorul Theodor Cristian Popescu și actrița Cristina Toma, în parteneriat cu Consiliul Artelor din Canada, țara unde ei au ales să trăiască de o vreme. De unde tocmai mă întorceam și eu, cu o zi înainte de reprezentația lor. Lucrurile se leagă, cîteodată, nu? Teatru 74 este un
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
nu? Teatru 74 este un loc intim și cochet, un spațiu tandru față de arta pe care o găzduiește. Sînt șaptezeci și patru de locuri pentru spectatorii care doresc să acompanieze aventura inițiată de actorul Nicu Mihoc acum ceva ani, de actrița Monica Ristea, de alți regizori și actori tineri care încearcă să propună formule vii, de impact, spectacole de cameră în care jocul celor de pe scenă este punctul major de interes. Cred că Teatru 74, cu finanțare de la primăria locală și
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
spectacol este jocul actorilor. Pariul regizorului Theodor Cristian Popescu. Deși de calibre și cu experiențe diferite, cei cinci sînt la fel de grei pe scenă, la cîțiva metri de spectatori. Asta mi se pare, iarăși, o performanță. Monica Ristea este una dintre actrițele care mai poartă, cu smerenie, spiritul întîlnirii cu Harag, cel puțin în montarea lui testamentară cu "Livada de vișini". Pricep tot mai greu, dacă am priceput vreodată, de ce actori cu har, destul de rari pe anumite regsitre, să spunem, sînt lăsați
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
Livada de vișini". Pricep tot mai greu, dacă am priceput vreodată, de ce actori cu har, destul de rari pe anumite regsitre, să spunem, sînt lăsați pe dinafară, uitați de regizori, prea puțin folosiți, prea puțin văzuți. Monica Ristea este una dintre actrițele noastre cu enorme disponibilități, cu o rigoare aparte, cu haz, cu un dramatism emoționant, o parteneră excepțională. Am văzut din nou toate astea acum, în "Geniul crimei", unde o joacă pe Shirley. Relația cu Nicu Mihoc este una veche, solidă
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
pe fostul asociat să repună în funcțiune mina de lignit și să reînvie zilele lor bune de odinioară. În aceeași perioadă, pe eremitul din Egina îl vizitează Galateia, prima soție, scriitorii și prietenii săi Anghelos Sikelianos, Kostas Varnalis, Pantelis Prevelakis, actrița Melina Merkouri, dar și poeți nu demult lansați pe scena literară: Odysseas Elytis, Nikos Kavvadias. Se cuvine amintit că tot aici l-a vizitat și românul Pericle Martinescu, unul dintre cei mai statornici promotori ai operei Cretanului în România. O
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
a farmer, that hanged himself on the expectation of plenty: come in time; have napkins enow about you; here you'll sweat for't.Knock, knock! Who's there, in the other devil's name?" Toți o aplaudară pe tânăra actriță, și mai cu sârg Elytis, care și fluieră admirativ. Zorbas, cu buzuki în mână, stătea sprijinit de perete și-i urmărea nedumerit. Nu pricepea în ruptul capului ce se-ntâmpla. La ce bun atâta tulburare? Instinctiv își dădu seama că
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
era realizat de Luis Bunuel în colaborare cu Salvador Dali. Proiecția dură doar jumătate de oră. Spectatorii nu numai că nu se plictisiră, ba chiar rămaseră îngroziți de scena dură a sfâșierii ochiului unei fete. - Îngrozitor! șopti Marika Melinei, în timp ce actrița îi strângea tare mâna tinerei ca să-i dea curaj. - Cinematograful îl face pe om nemuritor! comentă Kazantzakis. - Absolut nemuritor, repetă ca de obicei Pantelis Prevelakis. După proiecție, toți cei prezenți, gazde și oaspeți, calmi de-acum, ieșiră din nou în
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
în picioare, vedeam o mulțime de acoperișuri. Acolo am scris Bine mamă... și Călătorul prin ploaie. Cartierul îmi plăcea, avea ceva patriarhal, un frumos amestec de case cu curți și imobile din perioada modernismului interbelic. În plus, nu departe locuia actrița și poeta Ioana Crăciunescu. Casa ei era frecventată, la ora aceea, de crema culturală a Bucureștiului - actori, scriitori, pictori și, bineînțeles, poeții, prozatorii și criticii generației '80 din care făceam și eu parte... În general, cum terminam o piesă, mă
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
umbri lui Sebastian întreaga existență. Suspicios, anxios, frămîntat din varii motive, Mihail Sebastian apare în planul vieții intime ca un febricitant erotic, aidoma unuia din personajele caracteristice ale prietenului său mai vîrstnic, Camil Petrescu. Una din pasiunile sale a fost actrița Leni Caler, față de care n-a rămas indiferent nici autorul Mioarei, ființă ce, pe o diagramă în care momentele de amăgitor dezinteres n-au avut decît rolul de-a le scoate în relief pe cele incandescente, s-a constituit într-
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
Constantin Țoiu Cam așa s-ar scrie în românește substantivul francez, care înseamnă cel ce merge sau mergător, MARCHEUR, -euse. Cuvînt folosit de Balzac într-un roman, la pluralul feminin, LES MARCHEUSES. Expresie dată în teatrul clasic actrițelor care apar doar pe scenă, în mers, fără a vorbi, făcând numai figurație, - figurantele, cum ar veni. La noi, altădată, astfel erau numite actrițele jucând roluri clasice de umplutură, - curți regale, grupuri din înalta societate, femei bine, cu dosarul așa
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
folosit de Balzac într-un roman, la pluralul feminin, LES MARCHEUSES. Expresie dată în teatrul clasic actrițelor care apar doar pe scenă, în mers, fără a vorbi, făcând numai figurație, - figurantele, cum ar veni. La noi, altădată, astfel erau numite actrițele jucând roluri clasice de umplutură, - curți regale, grupuri din înalta societate, femei bine, cu dosarul așa și-așa; dușmance de clasă, dar care nu zic nimic, nu pot, n-au voie, care măcar știu să meargă, și merg frumos, nu
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]
-
se zicea Zizy. Pe lângă acestea, era și o norocoasă și o darnică. Numai că dărnicia asta exagerată aducea des și ghinion. Ca atunci când, luând bilete de avion să se ducă la București, o dată, i-l dăduse, la insistențele unei mari actrițe, vorbitoare, care avea o treabă urgentă în capitală - și toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l dăduse așa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în București când era nevoie
Marșeuza by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9356_a_10681]