7,862 matches
-
își găsește fagașul, de la izvor spre mare, le simți invadând nervurile pielii, înfiorând puful dulce al fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor, până în limpezirea strălucirilor. Poate că ele te prind de mână, de picioare, de umeri, de piept, ca într-un dans în care îți râde ființa, vor să
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
de la izvor spre mare, le simți invadând nervurile pielii, înfiorând puful dulce al fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor, până în limpezirea strălucirilor. Poate că ele te prind de mână, de picioare, de umeri, de piept, ca într-un dans în care îți râde ființa, vor să te aducă aproape
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
al miilor săi de ortaci. Am descoperit că munca asta, a mineritului, este pentru oameni serioși, oameni dornici de muncă, indiferent de condiții, oameni în care poți avea încredere pentru orice lucrare de la suprafața exploatării miniere, dar și acolo, în adâncul pământului, acolo unde nu-i vede nimeni, dar unde ei muncesc asudând, să-și facă treaba pentru care se angajaseră, sacrificându-se pentru a scoate omenirii acele nebănuite bogații ale pământului. Munca această de coborâre în mină, unde nici aerul
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
treaba pentru care se angajaseră, sacrificându-se pentru a scoate omenirii acele nebănuite bogații ale pământului. Munca această de coborâre în mină, unde nici aerul nu e respirabil, e comparabilă cu cea a căutătorilor de perle, care se scufundă în adâncul oceanului, pentru a scoate la suprafață mărgelele prețioase. Cât de puțin i-a trebuit ucenicului în toate, tânărului de atunci Mihai LEONTE, doar un dram de întâmplare i-a trebuit, ca soarta să-l arunce într-o meserie care-l
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
galeriile prăfuite ale minelor, fie ele aurifere, fie de minereuri cuprifere. Căci, la fel de bine, putea să ajungă să lucreze la câmp, în plin soare, sau în birouri, sau ca ceasornicar. Ceva însă îl atrăgea, mai bine zis, îl trăgea, spre adâncul pământului, acolo unde se dădeau adevărate bătălii pentru recuperarea bogățiilor neprețuite ale țării, bogății fără de care prosperitatea la suprafață nu se putea concepe. La cât era de înzestrat intelectual, putea foarte ușor să se înroleze ca activist UTM sau de
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
pe sub umbra cu care ne dezvelim de suflet, cum foșnetul ei ne cuprinde înserările pe umerii iubiților din care au ros moliile și castanii și-au făcut cruci peste eternitate, cum din ciutura ei stelele își lasă blând căderea peste adâncul însetat al așteptărilor noastre. cum... trecătorule! șterge-ți de pe chip ridurile iernii și învață să asculți primăvara, seninul ăsta de flori care te face veșnic să înflorești, renăscând de fiecare dată într-un alt timp, pe o altă creangă... Autor
TRECĂTORULE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383331_a_384660]
-
semenii tăi, nici ei nu fac nimic pentru tine, doar mimează. Câteva femei s-au străduit să-ți intre-n voie, dar nu au izbutit; vroiau, adică, să se vâre acolo unde și ție locul îți este prea strâmt. În adâncul tău, să te sufoce și în ultima ascunzătoare. Cu nimicurile lor, cu grijile lor stupide, cu perfidia, cu plânsul la comandă, cu mofturile, cu țâfna lor, cu amorurile trecute, pe care le poartă în taină, răzbunându-se instinctiv pentru nereușitele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
prin intermediul acestor ziduri, numele Florenței se va răspândi pe toată fața pământului. — Numele Florenței e de acum bine cunoscut și În iad, messer Iacopo, murmură Dante. E un oraș care urcă spre culmi, dar mai e unul care sapă În adâncuri, ca și când ar voi să-și deschidă drum spre Lucifer. Celălalt Îl privi surprins, În tăcere. Antonio da Peretola, omul cu față de vulpe, locuia la San Marco, Într-o cameră de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră, se Întorsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
iadul avea o formă, se gândi Dante, nu se putea deosebi prea tare de aceea. Își reluă coborârea, Întărit de lumina rațiunii. Chiar și aerul părea să fi devenit mai puțin apăsător, ca și când un vânticel ușor ar fi adiat dinspre adâncuri. Scara din piatră se oprea dinaintea unui arc Înfundat, Închis printr-un zid din cărămizi. Într-o epocă ulterioară, cineva trebuie să se fi hotărât să blocheze acea cale spre măruntaiele pământului, poate pentru a Împiedica explorarea să Înainteze. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În efortul cântării, femeia Își mișcase un umăr, iar marginea mantiei coborâse, descoperindu-i gâtul. I se păru că o flacără Îi țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
supăra dacă aș face comparație Între Becchina mea, cu grațiile ei, și Selvaggele și Beatricele, cu spiritele lor. În timp ce discuția despre poezia de iubire Își urma cursul, Dante simțea cum gândirea i se Încețoșează Încetul cu Încetul, ca și când noroiul din adâncuri s-ar fi ridicat, Învolburând apele. Ordinea riguroasă a argumentelor i se curma adesea, iar cuvântul exact Întâmpina dificultăți În a prinde contur, pe când, dimpotrivă, mintea Îi era un vulcan de figuri și de ipoteze. Raționamentul părea să o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trupul Însoțitorului său, care continua să Îl ciocnească și să Îl Împiedice. Cel mai bun dintre cele cinci. La... la ce te referi? Întrebă el. Fața lui Veniero se apropie de a lui. Omul avea aerul că Îl scrutează În adâncul ochilor, ca pentru a verifica dacă era În stare să Îl priceapă. Dar poetul pricepea totul. — Cel mai bun dintre cele cinci, repetă el cu un glas somnoros. Există cinci case de dragoste În Florența, messer Alighieri. Iar fiecare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei lentile se situează exact la jumătatea drumului Între sursa de lumină și punctul său de maximă iradiere? — Vrei să spui că virtutea astrelor, preaputernică În ceruri, e mai slabă pe suprafața terestră și se amplifică din nou coborând În adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi pus sub acuzare. Nu, altceva mă preocupa pe mine: cine și cum Îmi subtilizase pistolul, de pildă. Sau: cui și cu ce anume greșise atât de grav Fujimori Încât să merite patru gloanțe În piept, plus expedierea necreștinească În adâncul unei hrube insalubre? Din explicația Evei, nu Înțelesesem mare lucru. Moartea japonezului se adăuga altor evenimente care colorau plumburiu atmosfera generală instaurată Înlăuntrul Centrului și al căror sens deplin Îmi scăpa. Știam, da, că În jurul meu se țes intrigi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apei, mii de viețuitoare, într-un deplin consens cu legile naturii, se înfulecau unele pe altele. Știuci cinice, flexibile, numite în popor și „sanitarii bălților”, căutau din priviri indivizii mai slab pregătiți și-i înșfăcau cu iuțeală, târându-i în adâncuri. Crapi maiestuoși, mușchiuloși, doldora de lapți, căutau crapi doldora de icre. Somni pe care apa abia putea să-i mai încapă, vegetau nemișcați în fundul unor gropi mâloase, visând la vremea când erau mai mici. Tineri bibani pe care nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame, visa că era senator roman. în adâncurile sufletului său, Toto știa că ar fi fost exagerat să se viseze printre senatorii de frunte ai Romei, așa că se făcea că era printre senatorii de mâna a doua, care picoteau la ședințe și se trezeau la ospețe, cărora un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră în curte. La masă rămăsese tăcutul Broanteș și Cosette. Era liniște. De undeva se auzea gângurind o turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna lui Broanteș cu degetele ei lungi, fine, nervoase. își cântă cântecul de iubire... în ochii lui Broanteș se aprinseră luminițe. „Fiț-ar turturica a dracului - gândi el revoltat. Ia te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care inevitabil, rimând, ieșea miros de iasomie, Măriuca îl privea cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă mai are nevoie de ceva. Sigur că avea, fiind singur și burlac, dar de fiecare dată, suind la timp din adâncurile ființei lui, conștiința de clasă îi atrăgea atenția: „Stai liniștit, nu te prosti!”. Și într-adevăr sta liniștit sub plapumă și nu se prostea luând multă apă rece de izvor și apucându-se de jalbe. Episodul 188 PE TEME GENERAL-UMANE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că m-ați înțeles - continuă Metodiu. în același timp, gândiți-vă ce nepotrivire e să gândești „Doamne” și să zici „Gospodi”, să te-ndrepți spre vesperina și s-ajungi la vecernie, să-ți placă vinul și să bei vodcă... în adâncul sufletului său, omul din popor știe, sanctissime, că de la Râm se trage, dar trupul e bătut de crivățul de peste Nistru. îi sunt mai aproape dinții decât părinții. — Asta așa e - spuse cardinalul Damiani. — Și ce propunere are fratele Metodiu? - întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată, se uită în jos, dar nu văzu decât întunericul. Mica torță fusese îngropată de nisip. Un geamăt aproape imperceptibil urca din adâncul pământului. Sclavul dădu fuga să-și trezească stăpânii și, de îndată, Gacel coborî în ajutorul fratelui său, când nisipul ajunsese până la bărbia lui Ajamuk. Trase de el, încercând să-l apuce de subțiori, cu gândul să-l scoată din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
elibereze și că soarta lor depindea de hotărârile unui om a cărui minte părea că se golise complet. Răspunderea care-i căzuse dintr-odată pe umeri îl epuizase într-atât, încât nu mai era în stare să gândească, și în adâncul sufletului era convins că, oricât de mult s-ar strădui, nu va găsi o soluție rezonabilă. — Pe de o parte, un tuareg intransigent, murmură pentru sine. Pe de alta, niște canalii care s-au spălat pe mâini de toată afacerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi putut lăsa urme. Beduinii știau din experiență că o piatră răsturnată, un salcâm cu ramuri rupte, un lăstar ros sau cea mai mică urmă de excremente erau de-ajuns pentru ca un bun cercetaș să găsească o urmă - și în adâncul sufletului, Gacel era convins că mai devreme sau mai târziu cineva o să încerce să-i elibereze pe ostatici cu forța. Singurul lor atu pe care contau în momentul în care s-ar fi înfruntat cu niște dușmani puternici era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a vieții sale, ca și pentru majoritatea oamenilor, a fost în fond o farsă cumplită. Cu trecerea anilor își câștigase ceea ce, până cu câteva zile înainte, considerase că e o faimă bine consolidată de om dur, dar, scormonind acum în adâncul sufletului, recunoscu că o asemenea duritate se născuse, cum se naște întotdeauna, dintr-o disperată nevoie de a-și ascunde slăbiciunea. Demult, în tinerețe, într-o zi de tristă amintire, frica l-a obligat să reacționeze cu neobișnuită violență, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și vite, dar, în general, banii erau rari; și, când în cele din urmă catadicseau să apară, erau așa de vechi și uzați, că păreau mai curând relicve din timpuri foarte îndepărtate decât bani adevărați în circulație. Acum însă, în adâncurile „Peșterii gazelei“ se ascundea un sac de culoare țipătoare burdușit cu bancnote noi, lucitoare și îmbătător de mirositoare, cum nu mai circulaseră niciodată în toată istoria vestitei piețe de la Sidi-Kaufa, așa încât părea logic până la un punct ca imohagul Gacel Sayah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]