3,016 matches
-
Eram în casă la Toma Artene 4 în acea neuitată noapte de august [1952]. Casă așezată lîngă Valea Leșului. Care, ca orice râu de munte, își duce povestea din înălțimi spre șesuri. Și-o povestea-ntr-una pietrelor peste care trecea și adierii ce-l însoțea din vreme. O auzeam și noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu foșnetul pădurii mânat de adierea de vânt. În răstimpuri, pătrundea zbieret ascuțit de mioară. Și peste toate acestea, un fluier își trimitea doinirea departe în hături. Pînă la noi, nu pătrundeau decât câte un sunet, câte-un tril, câte-o întorsătură de cântec. Frânturi din
AMINTIRI DESPRE TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344331_a_345660]
-
Eram în casă la Toma Artene 4 în acea neuitată noapte de august [1952]. Casă așezată lîngă Valea Leșului. Care, ca orice râu de munte, își duce povestea din înălțimi spre șesuri. Și-o povestea-ntr-una pietrelor peste care trecea și adierii ce-l însoțea din vreme. O auzeam și noi bine de tot. Un murmur cald, mereu același, ca un refren de cântec vechi. Și povestea crește odată cu seva pământului purtată din vârf de munte spre rodul câmpiilor. Peste sat și
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
ziuă, au izbucnit în torent de glasuri toți cântăreții pădurii. Pe pajiștea dinspre Săcătură, leneș, au început tălăngile să-și îmbine zvonul cu celelalte chemări: cu ale pârâului din vale, cu ale păsărelelor din codru, cu foșnetul pădurii mânat de adierea de vânt. În răstimpuri, pătrundea zbieret ascuțit de mioară. Și peste toate acestea, un fluier își trimitea doinirea departe în hături. Pînă la noi, nu pătrundeau decât câte un sunet, câte-un tril, câte-o întorsătură de cântec. Frânturi din
IN MEMORIAM TUDOR JARDA de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344354_a_345683]
-
2012 Toate Articolele Autorului reflexii pe tavan Pictura din tavan e-atât de veche și de zgâriată că poartă-n ea parfum de altădată tangou pe care l-am dansat cândva pereche. Dar fantomatice rescrieri din trecut dau peste vreme adieri de simfonie e-n noi atât de ieri și de demult că așteptarea e de-a pururi vie. Tu șterge lin culorile ce-au fost și dă-le străluciri de-odinioară prezentul nu-i sortit încă să moară și mâine
REFLEXII PE TAVAN de LEONID IACOB în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343767_a_345096]
-
pe drumul nesfârșit al vieților trăite într-un bol imens, lăsând destinul să extragă biletul câștigător... Ca o respirație scurtă, Sursa veghează neobosită pasul ritmat al clipei trecătoare. Cu fiecare treaptă urcată spre lumina albă a tainei, sufletul devine o adiere ușoară pe căile nestrăbătute ale Adevărului. Se apropie vremea când manuscrisele și pergamentele ținute ascunse în bezna ignoranței, își vor scutura pulberea vetustelor legăminte. Renașterea conștiinței este pentru unii cântecul de sirenă. O enigmă. Pentru inițiați, o așteptare plină de
RENAŞTERE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343867_a_345196]
-
femeie cu chipul ascuns sub voaleta trecând unduios, lăsând în urma ei parfum de taine dulci-amărui? Nu povești totul despre tine, încearcă să te eschivezi ușor în pas de vals. Zâmbește enigmatic și alunecă printre oameni ca un vis, ca o adiere ușoară de vânt. Te surprinde plăcut bărbatul care nu te copleșește agresiv cu atenții, iti zâmbește șăgalnic în colțul buzelor, te atinge abia perceptibil când te ajută să cobori din autoturism sau îți vorbește calm, cu voce profundă, masculină, povestindu
MISTER de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 610 din 01 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343889_a_345218]
-
are nevoie și de un gest de afecțiune, de o floare, de o vorbă frumoasă spusă într-un moment de intimitate... - Da, ai dreptate. Relația într-un cuplu este ca nisipul de pe plajă. Cât este liniște și nu este nicio adiere de vânt, rămâne acolo unde l-a așezat natura. Cum se stârnește din senin o boare de vânt, cum începe să se miște, să se spulbere și să se împrăștie. Așa este și într-o relație, chiar și în căsnicie
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
lase pe acest maestru al simțurilor să-i descopere toate necunoscutele. Dispăruseră și celelalte două textile ce mai acopereau câte ceva din materialul de studiu al bărbatului de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
de lângă ea, dezvelindu-i corpul ca pe un trunchi mlădios de salcie, aflat în adierea vântului de vară. Mângâierile și sărutările lui erau ca o alizee ce-i alinta cu gingășie corpul. Îi plăcea să se lase mângâiată de aceste adieri ușoare și pline de senzații de nedescris în cuvinte. Buzele lui Ștefan se abătură cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
de argint și mă voi închina - spune femeia!... Amin! Iar când veți adormi, eu voi veni la puntea dintre lumi purtând în slavă semnu-acesta - șoptește Îngerul și-apoi, dispare în cireșul înflorit, lăsând în urmă o mireasmă vie și o adiere de petale albe! Totul s-a petrecut prea repede, încât nici nu am văzut semnul Îngerului - strigă bărbatul întristat, în timp ce vântul înfioară apa și arinii tineri!.. Nici eu n-am înțeles nimic - suspină-n zori femeia, în timp ce-și
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]
-
joc de lumini impure. Printre crăpături mai scăpau sporadic străfulgerări argintoase, răvășind tăcerea cumpănită a nopții. Era atât de liniște... doar undeva în adâncul pădurii se auzea sinistrul bocet de cucuvea, ce infiora până și somnul leneș al satului în adierea vântului potolit de toamnă. La poalele unui cimitir abia se întrezărea o casă, care deși majestoasă, zăcea pleșuvă în îmbrățișarea ternă. Un iz sulfuros părea că o înconjoară și urca șiret până la fereastra luminată plăpând. O bătaie îndrăzneață a vântului
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
cu privirea fixată pe ușa iatacului, savurând mirosul tot mai pregnant de sulf, îmbălsămând-o și pregătind clipa acelui chin fericit ce avea să vină... Un fior boreal îi izbi ceafa, îi simțea în toată deplinătatea respirața lină ca o adiere tânără de seară. „Ce contrast...”, își zise. „Am Siberia în iatac, iar in cuget Levantul!”. Ecouri pierdute și regăsite o împresurau cu totul, amplificând și mai mult acea letargie. Nu îndrazni să se întoarcă, dar își aruncă privirea în oglinda
DE MADALINA BARBULESCU- MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343969_a_345298]
-
tu... Ai zis că a trecut timpul și acum ești bătrână, nemaifiind la fel de frumoasă ca-n tinerețe... Dar tu știi atât de bine în ce se măsoară frumusețea!... în capacitatea fiecăruia dintre noi de a-i înțelege graiul, într-o adiere de vânt, în a simți gustul unui fruct cules din grădina bunicii... în atâtea lucruri mărunte ce ne-nconjoară... Ea nu are formă să-i stabilim perfecțiunea, nu e standard să-i putem fi exigenți. Toate gândurile astea ale mele
GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342737_a_344066]
-
să-i stabilim perfecțiunea, nu e standard să-i putem fi exigenți. Toate gândurile astea ale mele tu le știi atât de bine și trebuie să îmi dai dreptate. Ești frumoasă, cu formă, cu standarde, cu gust, ești ca o adiere de vânt! Fii stăpâna emoțiilor tale, cum ești a cuvântului, fii tu însăți energie ca să poți fi autonomă... Hei, draga mea dragă... nu-mi da o bucățică din inima ta, când eu sunt atât de flămând de iubire... Dacă tu
GÂNDURI DE PRINTRE PICĂȚELE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342737_a_344066]
-
răzlețe, Ce nu le poate detecta retina. Cu cât mai mult te-nalți, cu-atât coboară Și fii precum copacul, cu măsură, Și orice pas în sus și-n jos măsoară, Și cum e viața o vântoasă dură, Și-o adiere mică te doboară Dacă te lași împins de vreo bravură... (vor urma serii a câte cinci sonete) Referință Bibliografică: LEGILE ZAMOLXIENE ÎN 45 DE SONETE - prima serie / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2276, Anul VII, 25 martie
PRIMA SERIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342793_a_344122]
-
amintirilor despre textierul Aurel Storin, ninse din sufletul înlăcrimat - a câta oară - al actorului Alexandru Arșinel, directorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. A luptat! A lăsat pacea și însemnele păcii arborate la cetățile muzicii ușoare ce-au să rămână în adierile vremilor până când sufletul românesc nu va înceta să facă falduri în vibrațiile mătasei cântecelor și a plecat în „marea trecere”! Când oamenii ce-au iubit lumea pleacă, în urma lor nu e singurătatea, e iubire! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
putere și să-l seducă. Dar cum să îl crezi? N-are vreo dovadă că nu și-a dorit să-ți fie povară. Te-a tratat mereu ca pe-un fel de pradă mult prea ușoară. Nu mai ai demult adieri în tine... Te-ai dori pământ, dar n-ai consistență. E târziu și vezi doar coline line în existență. Prea rar ai ajuns la câte un capăt. Te-ai oprit mereu doar în acceptabil. Mersul prin avânt ți-a fost
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342861_a_344190]
-
Constantin Publicat în: Ediția nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului ... mă aflu aici ... o ființă, un punct în infinit ... un om un gând fugar pe portativul imaginației un plan pe planșa în continuă schimbare a destinului o adiere de vânt în anotimpurile vieții un semn de întrebare un semn de exclamare zâmbet ironic pe buzele scepticului uragan de întrebări șoaptă de speranță nimic nou, nimic vechi banal prin rutină original prin existență trecător prin necunoscut câte puțin din
UN SCOP? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342863_a_344192]
-
de divinitatea în care crede și-și pune speranța, ci și de frumoasa de neuitat toamnă a lui 2015, prin esența și sinteza legilor ei, etern consfințite! O răsplătea toamna, în toate reflexele ei cromatice, cu luminozitate atrăgătoare și contemplație, adieri calde și trezire la bunădispoziție, după arhetipul omului care iubește viața, pentru că la Romexpo București, artista avea să își lanseze în după amiaza zilei de 19 noiembrie (2015) cartea sa „Căutând iubirea”. N-ar fi fost drept ca după ce a
CORINA CHIRIAC. „CĂUTÂND IUBIREA”, O CARTE ÎN PRELUNGIREA. CÂNTECULUI DE IUBIRE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342879_a_344208]
-
slăbiciunea dansa, Iar povestea visa într-un cântec ascuns. Picura orizontul într-o pură bătaie, Sub cupola din suflet mi-ai intrat ca lumină, Ascultam infinitul răsărit după ploaie, Tu-mi vorbeai, eu priveam, rătăcit într-o vină. Îți simțeam adierea răzvrătită în gânduri, Înspre buzele-ți coapte ochii mei leneveau, Te iubeam ca oceanul, răscolit în profunduri, Peste coapsele-ți albe rătăciri mă loveau. Am plecat într-o zi, m-au chemat ochii tăi, Și-am simțit că blestemul va
SONET LVIII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342903_a_344232]
-
asculți. Pentrucă nu existai. Te-am creiat! Atunci, o rază plăpândă a lunii a tăiat întunericul dens al nopții și s-a proiectat direct pe hartia pe care era chipul desenat. Hârtia a început a se mișca poate la o adiere pătrunsă, oare cum?, prin geamul închis. Am văzut cum pe masă înaintea mea se contura un om. Era el. Omul creiat care persista sa existe real în imaginea minții și care era unul viu căruia abia îi dădusem viață. Pentrucă
TE-AM CREIAT de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342929_a_344258]
-
o criza mondială fără precedent și, culmea, apoi o publică nonșalant ? Să fie doar o dovadă de clasică temeritate sinucigașa, de sacrificare a luptătorului într-o acțiune surprinzătoare de atac ?! Sau vorbim despre un autor-kamikaze ~ vântul divin care aduce o adiere de eleganță normalitate într-o lume tot mai sumbră, egoistă și grăbita !? Agreabila povestitoare, doamna Păun Heinzel se aventurează într-un tip de literatură foarte alunecos, proza scurtă fiind un exercitiu complicat de libertate imateriala, în condițiile în care libertatea
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
Acasa > Versuri > Visare > ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Copacii desfrunziți, cu ramurile goale, Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea vânturilor reci. Când se trezesc, înfruntă anotimpul Și-n vals plutesc, tresar ușor, Nu vor s-arate că le-a trecut timpul, Vuiește pădurea de freamătul lor. Iar la finalul valsului tulburător, Curând, noi mugurași o să răsară, Uitând tristețea din
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]