1,462 matches
-
și tânjeam după puțină liniște, de care n-am avut parte. 593 Pentru ziua de naștere a scriitorului (12 sept. 1888, Focșani), l-am felicitat cu profesorul Vasile G. Popa. 954 achiziționarea materialului pentru Muzeu și pentru spiritul deosebit de a „adulmeca” locurile, unde el se poate găsi. Ești cu adevărat „omul potrivit la locul potrivit”, cum nu se poate mai bine. Eu mă lupt cu Editurile, căci e adevărată luptă să le impui să-și respecte clauzele contractuale. I-am scris
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
prin preajmă nici un individ dubios? Vreunul care se preface că repară strada sau care să aștepte în mașină... Nu, nu era absolut nimeni, spuse ea în timp ce punea cărțile pe masă. A ridicat apoi capacele de pe oale și cratițe și a adulmecat mâncarea cu vădită plăcere. — Ai făcut singur toate minunățiile astea? întrebă ea. — Da, normal. Când mi se face foame, gătesc. Nu stau să rabd. N-am pregătit cine știe ce. — Arată grozav și îmi place cum miroase. Am pus totul pe masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
filmul Ochi pentru ochi. Stomacul ei uriaș m-a trimis cu gândul la misiunea secretă a submarinului pe care se afla Curd Jurgens. Mi-am ridicat capul de pe stomacul ei. M-am rezemat de pernă și i-am cuprins umerii, adulmecându-i părul. — Ai apă tonică? — În frigider. Aș avea chef de o votcă cu apă tonică. Se poate? — De ce nu? — Vrei și tu ceva de băut? — Beau și eu ce bei tu. A ieșit goală din pat și s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
măcar. Pune ceva la cale de multă vreme și tu habar n-ai. — Deci, voi așteptați să termine totul și apoi puneți mâna pe rezultatele cercetărilor lui și pe mine, nu? Cam așa ceva. Ne așteaptă vremuri grele și Fabrica le adulmecă deja. Trebuie să ne mișcăm repede. — Și Sistemul miroase ceva? — Încă n-au prins nimic din zbor. Sunt mai degrabă cu ochii pe Profesor și mai ales pe ceea ce se petrece în jurul lui. — Adică? — Profesorul lucrează pentru Sistem de mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să se sfârșească. Fata flutura lanterna când am ajuns eu jos. — Sunt Întunegri pe-aici. Ascultă! Auzi sunetele alea? — Sunetele? — Da. Ca o respirație branhială. Ascultă cu atenție. Au și un miros specific. Mi-am ciulit urechile, am încercat să adulmec în jur, dar nimic. Nu simțeam absolut nimic. — După ce te obișnuiești cu ei, o să-ți dai seama că zic totuși ceva. Vocea lor se aseamănă cu o undă sonoră. Sunt ca liliecii. Oamenii nu pot distinge decât o parte din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
gura unei lăzi de gunoi. Abia se putea strecura o persoană prin ea. Dar ăsta nu-i un canal, am zis. — Canalul e mai încolo. E o deschizătură care trece prin el. Nu simți mirosul? M-am apropiat și am adulmecat mai atent. Da, cred că era canal de scurgere. Un miros familiar... după toate împuțiciunile alea din labirintul subteran. Parcă simțeam și vântul de undeva din colț. Și vibrații ușoare produse de metrou. Trecea pe deasupra capetelor noastre. Vibrațiile au durat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
înfruntat de data aceasta vitejia unui armăsar, care nu se teme și amenință să-i sfarme capul. Cum armele fizice (colții, ghearele) nu-i slujesc, prădătorul recurge la un șiretlic: îngurgitează pământ și se preface mort, iar când armăsarul îl adulmecă, se prinde de botul acestuia și îl ține captiv, până când îl sufocă, bizuindu-se și pe faptul că greutatea sa îmbunătățită simțitor îl va apăra de smuciturile calului. În acest mod, victoria este deplină: Lupul nu doar că-și ucide
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bineînțeles, castelul care e castelul Căpcăunului, al omului cu capul plecat iar ajutoarele și funcționarii de tot felul atestă pofta sa de carne: Există funcționari care iubesc fără să vrea mirosul unui astfel de vânat, în timpul examenelor de acceptare, ei adulmecă aerul, își strâmbă gura, își rotesc ochii, un astfel de om pare să fie pentru ei într-un anume fel extrem de apetisant și ei trebuie să se țină foarte aproape de cărțile de legi pentru a le rezista." Suntem în castelul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vreo cinci minute l-am observat pe tipul care ținea zeitatea de vorbă și mi-am imaginat c-ar fi acel Graterol despre care citisem, dar nu știam că-i venezuelan. Și-am plecat mai departe, fără supărare, alte zâne adulmecând (și nu rareori găsind) prin oraș... Anca Vijan, căsătorită Graterol. Ea era zeița. Afișează (pe site-ul personal) statura încă demnă de atributul cu care o gratulez aci. De câte ori o văd, mă cuprinde ciuda: este una dintre valorile cărora „autoritățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
doar pe aceea a venirii... Nu l-am cunoscut personal, dar mă întâlneam cu el în fiecare duminică, îl așteptam cu drag, curios să-l văd și să-l aud minunându-se de cutare sau cutare bunătate gastronomică, comentând-o, adulmecând-o și gustând-o cu o bucurie a feței indescriptibilă. Era cel care mă purta prin țară deslușindu-mi din tainele savuroaselor bucate românești. Știa să le dea, de fiecare dată și oricărui fel de mâncare acea alură de preparat-minune
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
acestea se fac doar prin anesteziere și analgezie suplimentară prelungită efectuată de veterinar. CAPITOLUL II DISPOZIȚII SPECIFICE PENTRU CATEGORII DIFERITE DE PORCINE A. VIERI Boxele vierilor trebuie amplasate și construite astfel încât să permită vierilor să se învârtă, să audă, să adulmece și să vadă alți porci. Suprafața liberă în care vierul adult se poate mișca trebuie să fie de minim 6 m2. Dacă boxele sunt destinate și împerecherilor naturale, suprafața în care se poate mișca vierul adult trebuie să fie de
jrc5147as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90315_a_91102]
-
Badiou: „numele a ce e Sarkozy?”) Încă o „a treia cale” între privat și public, în detrimentul sectorului public. Muzeele dispar, statul, ca peste tot, se retrage, patrimoniul, încetînd să mai fie resursă identitar-pedagogică <i>publică</i>, adică permanent disponibilă, e adulmecat de capitalul privat. Cred că la asta am asistat la <i>Art Safari</i>, cred că despre asta a fost vorba la <i>Art Safari</i>. Căci, evident, arta de patrimoniu adusă din muzeele românești din provincie nu e <i
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
Bună sau rea, e altă discuție. Dar măcar se discută! Muzeele dispar, se apropie de galerii, se dematerializează, patrimoniul nu mai e accesibil, nu mai e, deja, de facto, public, așa încît e normal ca vînătorii occidentali să vină să adulmece prada abandonată. De ce nu? Ce am văzut la Art Safari a fost tocmai această formă de tranziție între patrimoniul public sabordat de către stat și spectacularul privat, evenimente de marketing precum acesta care, trebuie spus, a inventat, a inaugurat o formă
Art Safari, arta la cort, dispART (vedute asupra banului nud) () [Corola-website/Science/295769_a_297098]
-
țara de dincolo de ferestre Mi-a rămas pe retină o imagine ultimă tulbure: tu așteptând pe peronul unei gări mohorâte cu cerul deasupra nedecis între îmbulzeala norilor și niște raze mototolite Era o sâmbătă după-amiază un câine jigărit ne-a adulmecat o vreme pașii urmele a dat din coadă a prietenie a speranță mai apoi s-a îndepărtat cu un fel de smerenie Câțiva indivizi dubioși ne priveau cu atenție tu - puțin înainte, eu - puțin după tine, am luat-o, ocolind
Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-website/Imaginative/10756_a_12081]
-
Radu Aldulescu Bîntuiau ca niște șacali jigăriți prin amurguri. Calea lor lunecoasă și întunecoasă - o foșgăială de umbre iuți străbătînd mulțimea pestriță de pe cheiurile Senei, din gări și hale, vînturînd harnică pleava din buzunare și genți. Adulmecau timizi și nesățioși, se risipeau, se adunau, îmbrînceau tinere în blugi, cu rucsacuri și aparate de fotografiat agățate de gît, gospodine grase împovărate cu sacoșe, bătrînele cocîrjate, și țîșneau ca din pușcă în direcții diferite, cu bancnote mototolite asudîndu-le în
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
toamnă iar în mohorâtul meu destin mii de cari îmi sapă galerii prin ochi, prin limbă, prin auz gândurile toate țâșnesc ca jeturile de lavă dintr-un vulcan sătul de milă și inhibare încalec un leu nebun ce tocmai îmi adulmeca în tihnă scoarța plină de mușchi și de licheni mă țin de coama lui ca de un drug de lemn mă pierd în zare, prind rădăcini în nodul orizontului acolo unde ziua lăcrimează și noaptea abia de se înfiripă universul
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-website/Imaginative/2539_a_3864]
-
ea mereu trecătoarea cu privirea-nălțată în care mai poți desluși fotografii la minut din trecut să nu treacă ziua Doamne să nu. Un trup două trupuri Aici e un trup celălalt e dincolo de-abia se cunosc de-abia se adulmecă așa cum stau între masculinul unuia și femininul amîndurora sfioase la-nceput apoi tot mai cutezătoare pînă cînd se-ntîlnesc se răsfață avide profitoare fiecare-n visul celuilalt. Ape Ape cu zimți aidoma unor monede. Ți-ar fi Ți-ar fi să
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Imaginative/5056_a_6381]
-
iluzia și-i ascult vocea mică șoptindu-mi "Maiestate, viața e un foc de paie pe care-l stinge roua, pe care-l tubură răsuflarea licuricilor. Eu sunt Mijlocitorul, eu deschid cale bălăriilor să înainteze spre capătul drumului, eu îți adulmec zilele și pun gaz pe foc. E un truc milenar acesta, furișat în cutele timpului, ca acrobatul în chingile fricii". Am crezut că vorbesc ambiția și ignoranța, cele două alfabete obraznice, reverențe făcute Regulei. Acum, sunt doar mirat că fiece
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-website/Imaginative/8599_a_9924]
-
un zgripțor se arată, Să-mi bea vutka și tutunul... Floribunzii ani de-al^ dată N-au marșarier, niciunul... ßcolîrel și școlîrițî N-o să mai putem fi niciodată mici, nu-i așa?" - Kawabata - Fusei și io aproape-n clasa triia, Adulmecând prin școală câte-o floare Din cele cu fustiță - Mama mia! -, Să lingușesc cerceii-n pauza mare... De neatins ierea pe-atunce luna Nici de yankei (muscalii-s mai cu bucă), Sub nimbul său m-am pogodit cu una Să
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/8091_a_9416]
-
precum cea intitulată stare în spiritul unui Bacovia postmodern la care dicțiunea în contratimp atinge virtuozitatea. - Constantin Ciopraga Nu ideea abisului îl interesează pe poet, nici imaginea sclipitoare confecționată sau frustă. Leo Bordeianu amestecă vocabulele într-un cazan interior și adulmecă licoarea în tăcere ca pe o pipă turcească. - Grigore Chiper Leo Bordeianu se desparte hotărât de congeneri, de cei care au transformat, prin textuare, „facerea poemului” într-o productivă inginerie lirică. Cuvintele, împreună, „nu pot face altceva / decât un poem
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
îngerul”, spune poetul în Ziua cu mâinile încrucișate, „Fiecare trecător fărâmița zori/ pentru limba valului în care se alungise umbra aripei/ Numai tu aveai mâinile încărcate de noapte/ Cu ceara umerilor ștergând hubloul visului/ În rană licăreau boturi de animale/ adulmecând crengile de apă”. La această cumpănă de ape, ca la o cumpănă Între noapte și zi, se situează întreg orizontul de așteptări: „Îmi resfir degetele mânii/ în adormirea ta/ E smarald clipirea aripei/ peste albia jocului cu cercul/ sau în
Valentin Marica () [Corola-website/Science/307932_a_309261]
-
un zumzet de motoraș, m-a gonit curând afară. Strada nălucită de zbenguiala cristalelor fragile părea un tren cu toate ferestrele luminate puternic. Prin ele răzbăteau umbrele sărbatorești ale familiilor aplecate pios peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor epuizate. Prin oraș bântuia prevestirea uriașei chindii. Nervii vitrinelor păreau încordați la maximum sub pâlpâirile sâcâitoare ale becurilor vopsite pentru ocazie. Cucoane estompate în blănuri forfotau gheboșate pe nenumăratele pârtii
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
cu exemplare de Terrier Englezesc. O altă teorie susține că primul Beagle a apărut în Grecia Antică, în jurul secolului al V-lea î.Hr. Primele atestări apar în scrierile lui Xenophon care menționa folosirea unui câine la vânătoarea de animale mici, adulmecându-le. Istoria lor continuă odată cu apariția romanilor, care au prețuit acești câini și care i-au răspândit pe teritoriul întregii Europe, în special în zonele care astăzi aparțin de Imperiul Britanic. În Anglia, William Cuceritorul ar fi adus primul câine
Beagle () [Corola-website/Science/312288_a_313617]
-
purtând doar o pereche de aripi rudimentare și nu are coadă. Este singura pasăre care se ghidează în vânătorile sale după miros. La capătul ciocului prelung este prevăzută cu nări, pe care și le lipește de pământul umed pentru a adulmeca râmele, larvele, insectele sau rădăcinile. De mărimea puilor de găină, păsările kiwi sunt aproape oarbe. Ele trăiesc în vizuini săpate în pământul umed își depun ouăle de dimensiuni uriașe câte unul sau două pe an, cântărind până la 450 grame, ceea ce
Pasărea Kiwi () [Corola-website/Science/312896_a_314225]
-
consumă și stârvuri. Mangusta de baltă este una dintre cele mia specializate animale în ceea ce privește hrana, aceasta prinde pești, jefuiește cuiburile crocodililor pentru ouă și în apele mici răstoarnă pietri pentru a găsi crabi, moluște sau amfibieni. Când vânează insecte, mangustele adulmecă solul și scormonesc în stratul de frunze căzute și în crăpăturile în care ar putea să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea mangustelor își caută hrană individual
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]