1,486 matches
-
îi ținea gura: - Care mai cumperi americă, madipolon, serj! - Ia și te-ncalță! Ia și te-ncalță! - Uite ce mai costum! Extra, frățioare! Și-i trăgeau pe mocani de mână, îi băgau în prăvălii și le luau banii. Manglitorul a adulmecat, yeneau și ceferiștii grămadă. Era zi de leafă și se putea face treabă. Îi ardeau palmele să mai simtă hârtiile de-o sută în buzunare. - Mai repede, Paraschive, 1-a grăbit pe ucenic. Te miști ca ochiul mortului... Haide-ncoace
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe cu o marmură spălată cu apă. . <■ - îți place? curmă fata tăcerea. -Da. - Nu-i bine? Procopie se întoarse spre ea, curios: .-. . 263
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nefericită să fiu eu. În următoarele câteva zile, îngrijorarea lui crește. Devine melodramatic pînă la limita prostiei. — Fiecare zi ar putea fi ultima zi a Domniei Voastre, bălmăjește el într-o dimineață. Mă servește cu atenție, observându-mi fiecare mișcare. Adulmecă aerul precum un câine și noaptea refuză să închidă ochii. Când trag câte un pui de somn, el pleacă din Orașul Interzis și se întoarce să-mi raporteze că și-a petrecut timpul cu burlacii mai în vârstă din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
târziu s‑a oprit În dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece Încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. SlăbĂnogul ne‑a făcut semn imediat ce a văzut‑o pe Simonetta, zâmbind cu gura până la urechi. — Poftiți, doamnelor, haideți, luați loc, a spus el. VĂ așteptam. — Ea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
senzații tari, deghizat În Moș Crăciun. *** Uneori, după ce scăpam de la serviciu, mergeam cu Nic și cu Edi la Hanul lui manuc să ne anesteziem cu ceva tărie. Chelnerul ne aducea vodca și noi ne vâram nasul În pahar și ne adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, Într-un fel de Înțelegere tacită a ratării, Încercând să ne păstrăm demnitatea. indiferent de ce discutam, Împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe marginea trotuarului, când am trecut pe lângă el m-a lovit În spate și a fugit. — Îl cunoșteai dinainte ? — Nici vorbă. După ce i- am semnat declarația, polițaiul s-a făcut nevăzut. Semăna cu un dulău de vânătoare mulțumit că a adulmecat o urmă proaspătĂ. Era o surpriză plăcută, dacă s-ar putea spune așa, date fiind circumstanțele, să ai de-a face cu un astfel de polițai. După plecarea lui, În salon s-a lăsat liniște - Întreruptă din când În când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca o plasă de fier. Zilele trecute ne-am întâlnit din nou. Ianuarie era pe sfârșite, iar eu eram ca un crap pe cale să se altereze. În Cărturești lume puțină. Își plimba paltonul negru pe lângă rafturile de cărți, în timp ce îl adulmecam de la distanță. Din stofa caldă ieșeau valuri mici de țigară abia fumată. I-am privit degetele aninate de buza buzunarului și prin creier mi-au trecut fulgerător o sută de bărbați în erecție, așezați în șir indian. Pe neașteptate, s-
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
reconstituirea din frânturi de amintire a unui climat erotic particular, pendulând între adorație și mâhnire, evocarea peisajului bălților brăilene, a aerului straniu, vag exotic al cheiului portuar încremenit în vipia unei amiezi de vară și meditația în jurul invenției poetice (,,Cine adulmecă pe ape cântul / cu rotiri de uliu scăpătat?”), adesea cu inflexiuni agonice („Din vreme clipele nu se mai rup, / prin aer nu se prinde vreun cuvânt. / Sub mână se destramă orice trup / și pasul nu se-nalță din pământ”), sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
turnurile având în creștet cristalele tulburi ale stelelor roșii. În fața tăcerii tale, mi-a venit chef să te provoc, să te silesc să răspunzi, să te smulg din calmul tău. „Stăpânii se schimbă, dar servitorii rămân. Câți ani am petrecut adulmecând precum câinii în toate acele mici războaie ticăloase, și toate astea spre slava unei duzini de bătrâni ramoliți, baricadați îndărătul acestui zid! Iar acum, ești gata să faci din nou aceeași treabă, dar pentru toți umflații ăștia plini de bani
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în exformații. Filmele mele de până acum se rostuiesc în ANA. În aceasta naratiune pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel... În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
acum se rostuiesc în ANA. În acest perimetru fascinant și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație... Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
reprezentativitatea și, nu în ultimul rând, sociabilitatea și „securizarea” (chiar „materială”, dacă nu scăpăm din vedere diversitatea situațiilor) născută din solidaritate. Aceste fete ori femei ajung Doamne ale țărilor Române (ascultând ovații, zise în onoarea lor, la încoronarea bărbaților lor), adulmecă savoarea unei glorii efemere, aduc pe lume progenituri cu un viitor incert, rămân văduve (căci vremurile erau tulburi) și se retrag în câte o mănăstire sau pribegesc (cu întâmplări cutremurătoare câteodată), cu soții lor depuși din rang ori singure, mor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Și, dacă venea la școală, o făcea ca să n-o necăjească pe mama lui. Întotdeauna în întârziere, fără să ia în seamă ocheadele disprețuitoare ale viitorilor adulți, traversa clasa și se strecura în banca lui, chiar în fund. Elevii îl adulmecau cu ostentație când trecea pe lângă ei, profesoara suspina dând ochii peste cap. Mirosul de zăpadă și de pământ reavăn umplea încet clasa. Statutul nostru de paria în societatea clasei a sfârșit prin ne uni. Fără să devenim chiar prieteni, ne-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de profesori, de părinți, de societate, și mai puțin de cei în cauză!). Câte dintre obiectivele educației sunt agreate cu adevărat de către elevi/studenți sau negociate cu aceștia? Spațiul virtual pare că elimină această deficiență, lăsându-i pe educați să adulmece scopurile și pe cont propriuă spre necazul unora dintre noi. 3. Conținuturile învățării se cer a fi mai elastice, mai mobile și poate chiar mai indeterminate. Se va renunța progresiv la conținuturi prestabilite, formalizate, definitivate ideatic. Acestea pot fi preluate
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
marea peluză de sub ziduri, cerul e din nou el însuși, cel din veacul trecut, statuia lui Carol I, prințul întemeietor, e scoasă din beciuri cu lilieci și așezată pe soclul ei, în soare (pentru vecie?), cine e ăsta?, ei mișună, adulmecă, întreabă, calcă, cine mai e și ăsta? hooo! nu! aici, nu! fii civilizat, domnule! trăiască regele! ce te-a apucat? încă nu! întreabă, mișună, ce-a fost aici? întîi Ferdinand? nu, întîi Carol! aha! ce vrei, ignoranță, a trecut jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E înduioșător cît talent avem în a ne dezavua, cîtă vocație (nou descoperită) în a ne adulmeca vintrele și a exulta în descrierea minuțioasă a zemurilor fetide. Nu știu alții cum sînt bulgarii, albanezii, rușii, sîrbii, care, probabil, nu stau nici ei strălucit în privința asta dar cu noi se petrece ceva cu totul aparte: suferim conștient?, inconștient
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo Balla... Sîntem puternici și am uitat de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
singurătate când cad de pe mine cuvintele când mă simt fericită un val mă absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
val mă absoarbe dintre muritorii de rând mă învață a apune Tăcerea semnului Prea multă rostire vorbe sălbatice culori la care nu ajung nici văzul nici timpanele șubrede ochii adulmecă alte înțelesuri vocale pun o peliculă peste lucruri și taine adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
e greu de explicat în cuvinte omenești. Credința Legionară se cucerește pas cu pas, treaptă cu treaptă, căderi și înălțări, mormânt lângă mormânt. Legionarul chinuit de toate frământările și greutățile omenești, lovit de toate mișeliile dușmanului, în anevoiosul său drum adulmecă înălțimile și azurul cerului și urcă către Dumnezeu, Golgota dată lui. Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Neptun, minunăție de corali pastelați, peștișori exotici, pești săritori, albatroși ce plutesc elegant În aer Împrejurul vasului, uneori cârduri de delfini jucăuși ce fac acrobații ingenioase deasupra apelor Înspumate, capul unui rechin ce-și cască fălcile Înspăimântătoare În căutarea prăzii... Adulmec vântul fără a simți nici un iz de pământ, cercetez oceanul, dar este Întunecat și mânios, nici un firicel de algă, nici o pată de culoare, nu indică apropierea unui țărm nisipos...Valurile sunt Înalte, vântul puternic, culoarea oceanului gri-verde Întunecat de nu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
le Înțelege și, mai ales, de a retrăi acele clipe de revelație cu pasiune și nobil simțământ. Modul ei de a se exterioriza devine exemplu și pentru alții, căci Îi Învață să călătorească cu rost și Înțelepciune, să știe să adulmece farmecul vieții. În această revelație a bucuriei intelectuale de a descoperi o lume mirifică a departelui, distinsa scriitoare a Înțeles că Mama India e o zeitate cosmopolită și rafinată deopotrivă cu lumini și umbre, dar mereu captivantă și atractivă, plină
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
îneca (2); întreg (2); masticație (2); a mesteca (2); mestecă (2); mestecat (2); minciună (2); mîncarea (2); mușca (2); pește (2); plăcut (2); sătul (2); suge (2); sughiț (2); sughița (2); a termina (2); abținere; ac; a acapara; acțiune; adăpost; adulmeca; alcool; alimentar; amigdale; în apă; asimila; a asimila; așteptare; ață; ban; bănuțul; băutură; berea; bilă; biscuiți; bîlbîi; bomboane; bucată; bucături; cafea; capsulă; a căsca; ceai; ceva; pe cineva; cola; comestibil; cuie; dacă; dai înapoi; decență; déjà-vu; delicios; dificil; digeri; digestie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
9 Ann Radcliffe a devenit celebră în urma publicării romanului gotic The Mysteries of Udolpho. 10 Într-un mod asemănător lui Radcliffe va gândi și Devendra P. Varma, care, în flamboaiantul său volum The Gothic Flame (1966), opune acțiunea de a adulmeca moartea, caracteristică terorii, celei de a da peste un cadavru, tipică groazei. 11 Pentru detalii suplimentare, cf. Bruhm, 1994: 37-38. 12 În Dictionary of Literary Themes and Motifs, editat de Jean-Charles Seigneuret, se vobește despre trei mari tipuri de opere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și a schimbărilor (evenimentelor). Animalul acționează ca și cum ar cunoaște cauzalitatea. De exemplu, atunci cînd iese din vizuina sa, el este sigur că va regăsi aceeași pădure neschimbată cu toate detaliile ei cunoscute, iar atunci cînd constată o schimbare, atunci cînd adulmecă, de pildă, un anumit miros, devine temător sau agresiv, caută inconștient cauza acestei schimbări. În ceea ce privește căutarea cauzelor, omul primitiv se deosebește de animal prin faptul că el nu mai trăiește din excitație în excitație; el își dă seama că fiecare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]