12,537 matches
-
și rigiditatea. Ar trebui să-i includă chiar și pe dușmani, lucru pe care Isus îl consideră forma sa maximă de manifestare. Trebuie depășite limitele rigide și înstrăinarea dintre diferite persoane. Fiecare om poate deveni aproapele nostru, chiar și un adversar politic sau religios, un rival, un concurent și chiar un dușman. În ciuda diferențelor și a dezacordurilor: cinstea și simpatia nu sunt doar față de membrii unui grup social sau ai unui neam, ai propriului popor, propriei rase sau clase, propriului partid
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
complexă, care să răspundă principiilor etice și să accepte aceste reguli și în interior; să nu dorească obținerea succesului cu orice preț, chiar dacă acest lucru reprezintă un obiectiv spre care să se tindă cu toate forțele; să nu vadă în adversar un dușman ce trebuie învins cu toate mijloacele; să-l respecte mai degrabă ca partener în cadrul competiției sportive; și astfel, să-i acorde dreptul la șanse egale, la respectul integrității sale fizice și al demnității umane, independent de naționalitate, rasă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al demnității umane, independent de naționalitate, rasă și proveniență". Toate acestea pot fi înțelese ca o concretizare a regulei de aur " Nu face altora ceea ce vrei ca alții să nu îți facă ție". Precept valabil și între echipe adverse, suporteri adversari și națiuni diferite. Privită din perspectiva Predicii de pe munte, poate să devină chiar și o regulă declinată pozitiv: Tot ce doriți ca oamenii să facă pentru voi, faceți de asemenea și voi pentru ei" (Mt., 7, 12). Fotbalul poate face
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
casele. Multe locuri de muncă au dispărut. Multe afaceri au falimentat. Serviciul nostru sanitar este prea scump. Școlile noastre pierd foarte mulți tineri. Iar fiecare zi aduce noi probe ale faptului că modalitatea în care folosim resursele energetice ne întărește adversarii și ne amenință planeta. Aceștia sunt indicatorii crizei ce pot fi analizați în statistice și date. Mai puțin măsurabilă, dar nu mai puțin profundă este pierderea moralei și a încrederii cu care se confruntă lumea noastră". Un faliment mai întâi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
obiectul celei mai violente campanii de presă, întrebuințându-se termenii cei mai triviali atât la adresa ei, cât și a decedaților aduși aici, ba nu au lipsit nici gesturile de mână forte"177. Invocarea focului, drept pedeapsă pentru cei proscriși, de către adversarii incinerării îi părea un non sens în condițiile în care inclusiv martirii creștini au fost arși. Crematoriul nu devenea în aceste condiții decât o instituție de interes public: "La noi, crematoriul nu este un așezământ de pedeapsă, nici pentru cei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lor, dar potrivnicii sinceri și de bună credință, căci prin răsturnarea unor principii științifice, se răsturnau în același timp credințe, ce-și aveau rădăcinile fixate în tradiție. Obișnuința, ce devine lege prin practica de toate zilele este cel mai temut adversar al oamenilor culți și cu idei avansate, încât o mică știrbire a acesteia poate da naștere la revoluții, sau la suprimarea directă a celor ce vin cu inovații. Lăsând la o parte miile de cazuri pe care ni le amintește
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
46 1) de Gad și Meni (Isa. 65 11) și de Rimmon (II Împărați Cap. V 18). Am citat înadins aceste texte scripturistice, pentru ca cititorii noștri deschizând Biblia să constate prin ei înșiși și să verifice armele de care servesc adversarii cremațiunii, la fiecare pas. E vorba, în citatele de mai sus, de oarecari abateri și chiar rătăciri ale poporului evreu de la dreapta credință într-un singur Dumnezeu, de niște popoare păgâne și idolatre, cu care au venit în contact și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
aduci jertfă pe brațele înroșite de foc ale acestui idol, pe care tu în ignoranța și rătăcirea ta îl socotești Însuși Dumnezeu, apoi aceasta nu este cel mai desăvârșit semn de credință și pietate? Dar, ca să spulber pentru întotdeauna născocirile adversarilor cremațiunii cum și afirmația că "arderea este lucru diavolesc" că "Dumnezeu nu-I place acest fel de nimicire a omului" etc. deși în crematoriu nu se bagă oamenii de vii, ca odinioară, ci numai cei morți, voi reda textul capitolul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la datinile străbune, dar disprețuiau ori nu-mplineau de loc poruncile lui Dumnezeu, atât pe cele din Legea veche, cât și pe cele din Legea nouă, date de Mântuitorul. Tradiționalismul a fost este și va fi întotdeauna cel mai feroce adversar al marilor idei, care fac fală omenirii și o îndrumează pe calea civilizației și a progresului. Istoria fiecărei invențiuni este plină de relatări dureroase și de multe ori bizare și în toate cazurile aproape biserica, prin reprezentanții și credincioșii săi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trasul spadei și mânuia la perfecție, pitit În mâna stângă, jungherul acela zis și dagă, subțire și lung, căruia mulți Îi spuneau vizcaína, cu care mardeiașii profesioniști se ajutau adesea. Una caldă, alta rece ca vizcaína, se spunea pe-atunci. Adversarul era ocupat cu paratul și atacatul, cu fandări de scrimă fină, când deodată se pomenea pe dedesubt, pe la vintre, cu o spintecare scurtă ca fulgerul, care nu-i mai lăsa răgaz să ceară spovedanie. Da. Le-am spus eu domniilor voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În acel Madrid periculos, cu străzile prost sau deloc iluminate și strâmte, respectivul veșmânt se dovedea foarte practic dacă trebuia să te bați cu arme albe. Pusă În diagonală peste piept sau răsucită pe brațul stâng, servea de pavăză contra adversarului; și aruncată peste oțelul lui, Îl putea stânjeni Îndestul până Îl miruiai cu o „botă à la Nevers, adică o Împunsătură de spadă de toată frumusețea. La urma urmei, chestia cu loviturile cinstite, când Îți riscai pielea, o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu-i adresă celuilalt cuvântul, ci rămaseră acolo nemișcați și tăcuți de o parte și de alta a candelabrului care Îi lumina de jos În sus, studiindu-se ca să Înțeleagă dacă aveau de-a face cu un camarad sau un adversar; deși În meseria lui Diego Alatriste, un om putea fi totodată și una, și alta. — Nu vreau morți, zise mascatul cel Înalt. Era puternic, lat În spate, singurul rămas cu capul acoperit de o pălărie fără pană, panglică ori alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a lui Înfundată, aspră. Ei În lumină și noi pe Întuneric. Bună treabă. Apoi Începuse să fluiere refrenul acela ce părea să-i placă atât de mult, tiruri-ta-ta, pe când pe un ton calm, rapid și profesional, Își repartizau adversarii. Alatriste avea să se ocupe de cel mai mare din cei doi tineri, englezul cu haine gri și cal pag, În timp ce italianul avea să-i facă seama tânărului În haine maro care călărea pe șarg. Fără focuri de pistol, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
păru foarte simplu, dar apoi ochii lui Alatriste săriră de la unul la altul Încercând să-și găsească omul. Colegul lui italian fusese mai rapid sau improvizase mai iute, fiindcă Îl simți repezindu-se ca uliul la cel mai apropiat dintre adversari, fie pentru că Își recunoscuse de Îndată prada, fie că, indiferent la acordul care le stabilea fiecăruia o anumită victimă, se arunca asupra primului apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel sau altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de la distanță, se propti bine pe un picior, Îl Întinse pe celălalt În față, Își atinse rapid oțelul de al inamicului, și de cum acesta Își retrase spada, căpitanul lansă o lovitură laterală cu vizcaína ca să devieze și să Încurce arma adversarului. După Încă un moment, acesta dăduse Înapoi patru pași și se bătea cu disperare, cu spatele lipit de zid și fără spațiu de manevră, pe când căpitanul se pregătea, metodic și sigur, să-i bage trei sferturi de lamă În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit, apărându-se de jos tot mai greu contra atacurilor italianului. Aceasta păru să-l descurajeze pe adversarul lui Alatriste; brusc, Îl părăsiră atât instinctul de conservare, cât și dibăcia cu care până atunci Încercase, de bine de rău, să-l țină la respect. — Cruțați-l pe camaradul meu! strigă, pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înainte de a-l Înfuleca. La picioarele lui, cu un genunchi pe pământ și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan, surprins să-l vadă lângă el pe celălalt englez, dezarmat, dar În picioare. Șovăi preț de o clipă, se uită din nou la adversarul lui, Îl mai mai atacă o dată fără prea mare convingere și Îl privi iar pe căpitan. — Glumești? zise, dându-se un pas Înapoi ca să-și ia avânt, pe când făcea să-i șuiere lama prin aer cu două retezături feroce de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din adversari, care, simțindu-se rănit, făcu doi pași Înapoi cu un blestem pe buze. Până să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Aș putea afla numele domniei tale? — Nu e cazul. — Ți-l ascunzi, deci, ca un nemernic oarecare. Răsună râsul aspru al italianului. — Poate. Dar sunt un nemernic viu. Pe când domnia ta ești mort și Îngropat, căpitane Alatriste. — Nu În noaptea asta. Adversarul păru să-și reconsidere situația. Aruncă o privire trupului inert al celuilalt spadasin. Apoi se uită spre locul unde mă aflam eu, căzut, lângă cel de al treilea zbir, care abia de mai mișca pe pământul gol. Pesemne că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o să faci prăpăd. Și tot așa. Încât nu e de mirare că, deși curajos de felul lui și dibaci În mânuitul spadei, ciufutul poet prefera să-l aibă alături pe un om ca Diego Alatriste când se plimba printre eventuali adversari. Un Cutărică aidoma celui zugrăvit În poem - sau cineva care s-o fi simțit vizat, fiindcă În Madridul acela al Bunului Dumnezeu, Încornorat era un bărbat din doi - a venit odată să-i ceară explicații pe treptele de la San Felipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și din vârful spadei. Șarja lui violentă și neașteptată Îi făcu să șovăie câteva clipe pe atacatori, ba chiar reuși să-l rănească pe unul cu o teribilă lovitură care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi adversarii Își reveniră din surpriză, se repeziră din nou, și aerul se umplu de șuierul și scânteile scoase de lame. Până și actorii ieșiseră buluc pe scenă să privească Înfruntarea. Ce s-a Întâmplat atunci aparține deja Istoriei. Martorii povestesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
luaseră din carâmbul cizmei când l-au arestat după Încăierarea din corral-ul de comedii; unde, cel puțin, intervenția englezilor făcuse să nu fie omorât pe loc. — Akoom siuntem kit, spusese Charles al Angliei când garda năvăli ca să-i despartă pe adversari sau ca să-l protejeze pe el, nu se știe prea bine. Și după ce băgă spada În teacă se Întoarse cu spatele, odată cu Buckingham, dezinteresându-se suveran de mersul evenimentelor, În aplauzele unui public entuziasmat de spectacol. Pe don Francisco de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
inspirat de raportul comisiei Tismăneanu, care își încheiase activitatea. De când dăduse peste acel forum, Bart îi prinsese gustul și se lansase în tot felul de intervenții și chiar în dispute polemice, utilizând pseudonimele „D’Artagnan” (pentru prieteni) și H2SO4 (pentru adversari). Inevitabil, pe forum se debitau verzi și uscate, vrute și nevrute, idei tendențioase, inepții sau simple injurii, dar tot acolo semnau din când în când opinii pertinente și serios argumentate diverși forumiști de bună credință, care sperau că ar fi putut contribui
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
hol, aici, când plecați, nu mai e nimeni, și ne retragem și noi la un somn... Arm se trase aproape de tavă încrucișându-și picioarele sub ea, ca o mică vrăjitoare. Îl îmbie zâmbind. Eu zic să te grăbești, ai un adversar redutablil, sunt lihnită! Uau, numai bunătăți, spuse ea și începu să ia direct cu mâna și să mănânce cu poftă. Bart se așeză și el de partea cealaltă a tăvii și nu fu nevoie să-l mai îndemne cineva să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]