1,944 matches
-
Moș Crăciun. Prima narațiune din istoria literaturii noastre este despre Sfântul Nicolae și apare în Jitiile, adică, Viețile, așezate de Varlaam la sfârșitul Cazaniei lui de la mijlocul secolului XVII. Sfântul Nicolae este și la mitropolitul român cel care face daruri. Aforismele lui Karl Kraus Cunoscut la noi doar germaniștilor sau specialiștilor în filosofia culturii, vienezul Karl Kraus (1874-1936) a fost un scriitor și jurnalist ale cărui judecăți fulgurante pe tema spiritului filistin făceau legea morală în Austria din la belle époque
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
din la belle époque. În revista „Torța”, pe care la un moment dat o va scrie aproape singur, Kraus lua în derâdere viața intelectuală a vremii, fără menajamente. Toată lumea îl ura pentru limba lui drăcească, toată lumea îl citea cu sfințenie. Aforismele, o dată adunate în volum, în 1909, sub titlul Ziceri și Contra- Ziceri, și rareori reeditate după aceea, erau teribile în laconismul lor expresiv. Vienezii au avut o anumită predilecție pentru gen, de vreme ce și Ludwig Wittgenstein, mai tânăr cu un sfert
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
existența între Paris, Atena și insula Tinos din Ciclade. De la debutul din 1974 (Sandwich), a publicat mai multe romane (Capul pisicii, 1978, Talgo, 1983, Inima Margaretei, 1999, Cuvintele străine, 2002) și volume de nuvele (De ce plângi, 1991, Papa, 1997) și aforisme, unele scrise direct în franceză și traduse imediat în greacă, altele în limba maternă și apărute apoi la Paris. Premiile care i-au încununat cărțile (Médicis în 1995, pentru Limba maternă, Premiul pentru nuvelă al Academiei Franceze, 1997), reeditate frecvent
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
descoperă laitmotive și îi oferă neinițiatului o cheie de lectură pertinentă. Pentru inițiat, de reținut sunt notele de originalitate pe care Elvira Sorohan le descoperă - prin comparație - în acest jurnal, dar și observațiile despre literatura reflexivă, despre funcționalitatea fragmentarismului, a aforismului, a paradoxului și a jocului parodic. O carte dublă despre un scriitor dublu (diurn și nocturn, în accepția autoarei). Elvira Sorohan - Ion D. Sîrbu sau suferința spiritului captiv, Editura Junimea, Iași, 1999.
Un jurnal, o stare, o metodă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16892_a_18217]
-
-l bântuie ca tot atâtea constante. De unde, așijderi, s-o spunem în trecere, necuviința celor care, în ultimele luni, au pretins să-i alcătuiască "operele complete". Ele nu puteau avea decât farmecul pietrei tombale a acestui apostol al fragmentului și aforismului. începând cu Tratatul de descompunere - publicat în 1949 - totul a fost spus și nu-i va rămâne altceva decât ca timp de o jumătate de secol să se repete voluptuos, aproape cu metodă. Nu era, oare, vorba, tot așa, de
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
majore nu i-a fost iertat nici până azi. Cel puțin câteva dintre cărțile pe care le-a publicat între timp (sunt, de toate, unsprezece) meritau citite cu atenție. Fie și numai pentru potențialul lor cazuistic. Repetitivul Titlul poemului este aforism (1997) și mignonul Game (2002) sunt, în sine, niște experimente memorabile ca experimente. Despre Puțină adrenalină (2009) și Piața Sfatului/ La mele (2011), eu, unul, nu-mi amintesc să fi întâlnit, în presa culturală, vreo cronică. În ceea ce privește recentul Poem al
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
o părere pur subiectivă. Antipatia este generată de anumiți "senzori" textuali pe care îi voi enumera mai jos. în numele unor mari adevăruri, criticul și-a uitat măsura, descoperindu-și o vocație sadică nu tocmai agreabilă. Repetiția este mama plictiselii, un aforism deformat, dar nu mai puțin adevărat. Una e să spui de cîteva ori că Păunescu e un impostor și alta e să creezi o adevărată opera dedicată demolării sale. în acest ultim caz apare o dizgrațioasă colaborare cu victima, un
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
pământ/ și vezi cât e de mărunt” sunt doar câteva dintre cele mai frumoase expresii ale atitudinii înfiorate față de „dispars”. Pe de altă parte, poezia lui Vlad Moldovan și-ar pierde repede din vitalitate dacă ar juca totul pe cartea aforismului și a transcenderii înfiorate. De aceea, poetul, extrem de versatil, mixează permanent registrele. Autorul „Blank”-ului e, poate, și poetul cu cel mai mare ambitus stilistic al tinerei genereții, de vreme ce poate alterna cu dexteritate de DJ stilul grav cu cele mai
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
canto de la salamandra, după una dintre definițiile cele mai cuprinzătoare pe care leau dat genului literar doi critici mexicani, Lauro Zavala și Javier Perucho. Ar fi vorba, așadar, despre „texte-amfibii, ca salamandrele, care se pot adesea contamina de la alte specii - aforismul, vinieta, poemul în proză, schița -, texte scurte care nu depășesc 200 de cuvinte și care apelează atît la impulsul epifanic, cît și la contrapunctul inter- și metatextual, ori pur și simplu la rememorare, ironie, metaforă“. Antologia lui Rogelio Guedea, binecunoscut
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
de Moțiune în ipoteza definitivării lui împreună cu unii colegi independenți, în speranța enunțării publice a textului la închiderea Festivalului DaKINO. În criză de timp, n-a fost să fie. Parafrazînd titlul unui film (nefericit) de Mircea Veroiu - dacă nu un aforism cu adevărat celebru - cred că somnul insulei filmice, recte absența unei solidarități prompte și manifeste, ,,în contra direcției de astăzi" din cinematografia română, explică în mare parte criza endemică și absurdă în care perseverăm (pentru subculturnicii S.N., D.M. și cei numiți
Somnul insulei filmice by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15683_a_17008]
-
cu zi, anihilarea de pe fața pămîntului a evreilor, rasa inferioară, impură, cauza tuturor relelor ca și a tuturor specimenelor "slabe", asociale - idee preluată în germene de la Nietzsche. Iată cum s-a confirmat în invenția politică a secolului XX, totalitarismul, un aforism al lui Chestterton: nebuni nu sînt cei care și-au pierdut uzul rațiunii, ci cei care au pierdut totul în afară de rațiune. Piezînd omenia din cauza unei raționalități sterpe, desprinse de viață (ceea ce, spre deosebire de Sartre, îi repugnă lui Camus cînd zicea ceva
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
în primul rând e discrepanța dintre "fundalul apocaliptic" al viziunii filozofului și aparența sa cotidiană, de o cuceritoare cordialitate. La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în care trebuie citit paradoxalul său prieten: "Cioran spune: aforismele pot să sune așa sau cu totul altfel, conținutul lor e lipsit cu totul de importanță. Nuanța lingvistică, poanta, witzul, punctul culminant reprezintă esențialul. Iată cum trebuie să-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
cel mai capabil să orchestreze trecerea Cehoslovaciei într-o altă vîrstă și alt mod de viață, ceea ce a condus la alegerea sa ca președinte la începutul anilor 90. Din acel moment, susține Keene, a început descensiunea lui Havel. Un celebru aforism modern, cunoscut ca principiul lui Peter, afirmă că fiecare individ promovează în viață pînă atinge nivelul său de incompetență. Nu acest principiu e responsabil pentru descendența lui Havel, așa cum o vede și descrie Keene. Tragedia președintelui și politicianului Vaclav Havel
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
artă nu-și prelungește durata și nu dăinuiește, vie, printre secole. Într’o conferință despre Chopin, vrând să caracterizez arta acestui geniu, am spus că „Stilul extrage esența durabilului în expresia unei rase și o conformează ritmului unei epoci”. Acest aforism se aplică la toți marii compozitori. Toți au trăit istoric epoca lor, toți au fost exponenții sociali ai timpului lor, toți s’au adăpat la izvoarele cântecelor populare din țara lor. Dintre artele minore, meseria de interpret muzical este cea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
apariție la Editura Taj. De ce apar stelele în noapte? De ce avem un cer deasupra? Unde ne ducem? De ce iubim? Ce e credința? Până astăzi necunoscută în limba română sub formă de volum, această carte de poezii scurte cu valoare de aforism, adevărate lecții de viață sau numai reflecții despre dumnezeire, natură, om, cuprinde multe dintre dedicațiile în versuri pe care autorul le-a scris în China și Japonia, pe evantaie sau mătăsuri, cititorilor și admiratorilor săi, dedicații considerate adesea ca inspirate
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
un best-seller? Gabriel Liiceanu a reflectat cu binecunoscuta sa gravitate asupra acestei inevitabile întrebări și a dat un răspuns: "trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele "trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
limbii franceze de rangul lui Cioran. „A avut o cultură enciclopedică și o lectură imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
parte, Blaga face concesia de a le publica și comentarii, recenzii, note pe probleme de literatură. Neîntrerupta legătură cu Blaga și chiar susținerea tacită, după cum îi era natura, se confirmă în colaborarea gânditorului la "Revista Cercului" (Nr. 2, 1945) cu aforisme și însemnări, un fragment din Discobolul, anunțat atunci ca o apropiată apariție. Dintre cerchiști au semnat în "Saeculum", în ordinea publicării, Ion Oană, Victor Iancu, Ovidiu Drimba, Ion Negoițescu, Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș, Deliu Petroiu, toți remarcabili prin cultură
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
se mistui într-o eminesciană Nirvana (cupio dissolvi), precum și o senzitivă a stărilor purgatoriale cu cromatica și sonurile lor de precursori ai morții (întreg amurg și zori, zăbranic și lumină, nenuntire și sacră eflorescență), volumul de față bate monedă pe aforismul elegiac, pe epitaful - artă poetică, pe confesiunea ultimativă emisă parcă dintr-un limb postum. Sunt mesaje venite parcă dintr-un laborator tombal în care poezia se contemplă în emitent în virtutea unui legământ pe viață și pe moarte. „Am venit pe
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
probleme cu franceza? Că apoi le-a depășit complet? Insist, pentru că m-a preocupat mult perioada asta, a schimbării identității lingvistice a lui Cioran. A doua carte a venit firesc? S.B. A doua carte, după cum știți, era o carte de aforisme și, într-un anume sens, Cioran putea reveni mai ușor asupra fiecărei fraze. G.L. "ŤNuť, îi plăcea lui Cioran să spună, mi-a intrat în viață." Doamnă, cum v-ați acomodat cu filozofia de viață a lui Cioran, cu scepticismul
Interviu inedit cu Simone Boué „Nu cred deloc că-i scăpa frumusețea lumii“ by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/7043_a_8368]
-
emoționale de necontrolat. Burghezi tipici, molierești în felul lor, B|TRÂNUL, CEL|LALT B|TRÂN, FEMEIA TÂN|R|, DOAMNA, ADO-LESCENTUL și SO}UL își văd, în promenada lor anostă printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene. Preocupați ba de aforismele cine-știe-cui privitoare la trecerea anilor, ba de fiorii erotici pe care noua coafură îi poate inspira, ba de câte-o țigară obținută, în trecere, fără vreun ban, aceste fantoșe atât de obișnuite explodează la fiecare ieșire din prim-plan a
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
beneficiază de multe indicații prețioase: "niciodată nu trebuie să faci economie la ștersături" sau "dacă ai cele mai mici rezerve față de o lucrare încheiată, oricât de întinsă, trebuie să le iei foarte în serios" etc. Cartea este presărată ici-colo cu aforisme amintind de Nietzsche:"Fiecare operă de artă este o crimă necomisă", "Neologismele sunt evreii limbajului" etc. Cam asta rămâne după ce Adorno concentrează într-o frază savuroasele sale comentarii. În postfață, Andrei Corbea (care este și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
o frază savuroasele sale comentarii. În postfață, Andrei Corbea (care este și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete atribuite lui Adorno de dușmani și nu numai: obscur, manierist, extravagant, ermetic, "iritant pentru cititor". Și am putea adăuga multe altele. În cazul aforismelor sunt perfect valabile. Însă foarte multe contexte fac inutile aceste judecăți, prin farmec, pur și simplu. Dacă nu știați de ce lumea e din ce în ce mai puțin politicoasă, iată explicația: de vreme ce ușile frigiderelor sau cele ale automobilelor trebuie trântite, lipsa de politețe devine
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
gravității cotidiene, în fapt a oboselii care se instalează în expresia ei finală. Într-un alt loc, din informațiile pe care le-am cules din site-ul său, îl găsim jucându-se pe lângă celebra afirmație a lui Brâncuși dintr-un aforism în care acesta spunea că începi să mori atunci când ți-ai pierdut copilăria. Cinstit vorbind, spațiul expozițional nu i-a adus un avantaj prea mare artistului și am să detaliez puțin mai încolo această afirmație. Și pentru că tot l-am
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
asistența" ambilor părinți. Iar dacă Adam este tatăl omului, atunci părinții lui Adam, amîndoi, pot să îndeplinească profesiunea multimilenară. Cartea purtînd titlul Cum aș vrea să fie familia mea pare a fi, la lectură, un dicționar ilustrat al gîndurilor și aforismelor adolescenței. Pace și dragoste din casă în casă! Căci ce anume demonstrează fiecare eseu în parte și toate la un loc? Dovedesc că adolescența se grăbește să atingă pragul maturității, să se bucure egal atît de maternitate, cît și de
Profesiunea de părinte by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15583_a_16908]