1,626 matches
-
era o școală deschisă în ultimul sfert al veacului al XIX-lea și în care învățau în 1892 79 de copii (din care 27 de fete), și trei biserici, câte una în fiecare sat. Cea din Bucov fusese zidită de aga Mateiu Mărgineanu Filipescu la 1679, s-a dărâmat la cutremurul din 14 octombrie 1802 și a fost rezidită în 1804 de vistierul Constantin Filipescu. Biserica din Chițorani a fost construită la 1797 de paharnicul Constantin Cantacuzino, iar cea din Valea
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
a fost respinsă în 1997. În comuna Filipeștii de Pădure se află două monumente istorice de arhitectură de interes național, ambele aflate în satul Filipeștii de Pădure: (1680-1690) și . Biserica este o ctitorie din 1688 a Bălașei Cantacuzino, soția marelui agă Matei Cantacuzino, și a fiilor săi. Edificiul, ridicat pe un plan triconc, este caracterizat de turla de pe naos și de un pridvor supraînălțat de un foișor cu o arcadă asemănătoare celei de la Ludești. Ansamblul de pictură murală din anul 1692
Comuna Filipeștii de Pădure, Prahova () [Corola-website/Science/301672_a_303001]
-
nu mai existau de fapt. Se pare că vitregia vremurilor (îndeosebi seismele) au avut o influență nefastă asupra lăcașului, astfel că boierul Pana Filipescu, în vremea lui Matei Basarab, reface construcția cu pricina, după spusele fiului său, Matei Filipescu, mare aga, punându-i noua pisanie, reconstituită cu aproximație. Și acum lucrurile încep să se mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
s-a săvârșit în 1774 dar este posibil ca o mică obște de anahoreți veniți de la Mănăstirea Secu să fi viețuit în aceste locuri înainte de data respectivă. După cum ne informează pisania de pe zidul turnului-clopotniță ce străjuiește intrarea, în 1859 boierul Aga Ioniță Botez a construit clopotnița și a restaurat biserica, înzestrând-o cu mai multe cărți și obiecte liturgice. Alte lucrări de restaurare și construcție (chilii, stăreție, arhondaric) au mai avut loc în 1935, cele mai recente încheindu-se în 1987
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
în documente pentru prima oară abia la 1 iunie 1526.”. Muzeul de Istorie și Arheologie Prahova posedă în patrimoniu un fond de documente care se referă la procesul de dezmembrare a obștii sătești, apărând de acum câțiva acaparatori de terenuri: aga Constantin Bălăceanu (ginerele lui Șerban Cantacuzino) sau marele ban Dumitrache Ghica. Trebuie menționat că, între numeroasele mărturii istorice, un loc important îl ocupă ceramica și modelele romane prezente pe teritoriul comunei Fulga, după retragerea aureliană din [[271]]. Resturile ceramice răspândite
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
călugărise și dăduse moșia ca danie Sfintei Mânăstiri Aninoasa din județul Muscel. Între anii 1830-1824 găsim moșia sub denumirea Burdea-Căldăraru sau Strâmba. În anul 1840 hotarele moșiei erau următoarele: -la răsărit- moșia Izvoru a lui Tache Budișteanu și a lui aga Costache Bellu din Tătărăști; -la apus- moșiile moșnenești Ciocești și Băbeni-Negoiu; -la miazăzi- moșia Râculescu a răposatului medelnicer 2 Tudorache Serdarul și moșia moșnenească Cheleasca; -la miază noapte- Valea Bucovului până în Valea Burzii și moșia moșnenească Strâmbeni. Cătunul Pistolești era
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
revoluția lui Tudor Vladimirescu, și-și găsiseră loc pe aici unde primejdia era mai mică. Partea Răiculeștilor dinspre miază-noapte sunt descendenți din două neamuri: Nedeie-Neamu, boier, și popa Preda. Răiculeștii au fost împroprietăriți pe moșiile Mânăstirii Aninoasa și a lui Aga Costache Bellu în anii 1864, 1878, 1894, 1921, 1945 și 1990, după revoluția din decembrie 1989. Mai există și astăzi urmași ai răiculeștilor, fie la capul dinspre moară, familia lui Raicu Florin, sau de lângă dispensar, Raicu Marin, după care s-
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
comunei mai funcționa în aceeași plasă și comuna Hârja, formată din satele Hârja și Punctul Oituz, cu 853 de locuitori. Aici existau o școală mixtă cu 43 de elevi (dintre care 13 fete) și o biserică ridicată în 1749 de aga Ion Cantacuzino și soția sa Maria Racoviță. În ambele comune, principalul proprietar de terenuri era O.I. Negroponte. Satul Poiana Sărată se afla pe atunci în comitatul Trei Scaune al Austro-Ungariei. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în aceeași
Comuna Oituz, Bacău () [Corola-website/Science/300687_a_302016]
-
voievodului Ștefan Petriceicu (1672-1673, 1673-1674). După șase luni de luptă, oștile turcești reușesc să-i alunge pe polonezi și îi poruncesc domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce, ieșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ... Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului"". La rândul său
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
domnitorului Dumitrașcu Cantacuzino (1673, 1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce, ieșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ... Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului"". La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: ""... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
1674-1675) să dărâme cetatea. În iulie 1675, ""triimis-au Dumitrașco-vodă pe Panaitachii ușerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetățile, și cu alți boieri. Și atunce, ieșind nemțâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, și cu acel agă ... Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ș-a Neamțului ș-a Hotinului"". La rândul său, cronicarul Nicolae Costin precizează că: ""... și punând lagum (praf de pușcă), sub zidurile cetăților le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
Balaci. Localnicii se mândresc cu faptul că este locul de origine al faimoasei familii a Bălăcenilor, ultimul boier din familie fiind Constantin Bălăceanu-Stolnici (ce-i drept, acesta aparține ramurei Stolnici a Bălăcenilor). Biserică actuala din localitate a fost zidita de aga Bălăceanu, contemporan cu Brâncoveanu și chiar pretendent la tronul Țării Românești, învins însă în lupta de la Zărnești (unde Bălăceanu venise cu o armată pusă la dispoziție de austrieci), prins și ucis apoi de Brâncoveanu, prin tăierea capului și înfigerea lui
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
unde Bălăceanu venise cu o armată pusă la dispoziție de austrieci), prins și ucis apoi de Brâncoveanu, prin tăierea capului și înfigerea lui în părul porții curții Bălăceanului din București. În curtea școlii se păstrează încă zidurile palatului început de aga Bălăceanu și rămas, pare-se, neterminat (ruinele sunt denumite de localnici "beciuri"). Tradiția orală spune că aga Bălăceanu ar fi intenționat că, în situația în care ar fi reușit să ia Domnia, să mute capitala țării la Balaci. Prima linie
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
prin tăierea capului și înfigerea lui în părul porții curții Bălăceanului din București. În curtea școlii se păstrează încă zidurile palatului început de aga Bălăceanu și rămas, pare-se, neterminat (ruinele sunt denumite de localnici "beciuri"). Tradiția orală spune că aga Bălăceanu ar fi intenționat că, în situația în care ar fi reușit să ia Domnia, să mute capitala țării la Balaci. Prima linie de cale ferată construită în județul Teleorman, pe baza Legii din 15 mai 1882 a fost linia
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
1887 a intrat în funcțiune tronsonul Costești-Balaci-Roșiori, iar la 12 septembrie 1887 tronsonul Roșiori-Turnu-Măgurele, care în 1892 s-a prelungit până în port. -Biserică "Adormirea Maicii Domnului”, sat BALACI; comună BALACI. Localizare: În centrul localității. Datare: 1684 -Ruinele curții lui Constantin Aga Bălăceanu, sat BALACI; comună BALACI. Localizare: În centrul localității. Datare: sec. XVII -Conacul Făgărășeanu, sat BALACI; comună BALACI. Localizare: La intersecția șoselei principale cu ulița ce duce la stadion. Datare: 1900 -Casă Stana Iliescu, sat BALACI; comună BALACI. Localizare: În
Comuna Balaci, Teleorman () [Corola-website/Science/301783_a_303112]
-
Bathory în anul 1594 duce la urcarea pe tron a cardinalului Andrei Bathory iar după moartea acestuia în 1599 la Șelimbăr în bătălia cu Mihai Vitezul voievodul român devine stăpân al Transilvaniei iar la conducerea Cetății Chioarului îl numește pe Aga Leca Racotă. După anul 1604 existau în domeniul Chioarului 16 voivodate , sătul Luminișu (Secătura) apare în componență voivodatului lui Ionaș din Vima. După anul 1615 proprietar al domeniului Chioarului este Gabriel Bethlen iar după moartea acestuia soția sa Ecaterina de
Luminișu, Sălaj () [Corola-website/Science/301806_a_303135]
-
la 1940 se mai vorbea rutenește dar prin dispariția ultimilor bătrâni a dispărut definitiv și limba. Primul proprietar atestat al acestui sat a fost marele spătar Gheorghe Cuza care în anul 1806 era stăpânul acestei moșii. De la ginerele său Bondrea, aga Neculai Chiriac-hagiul a cumpărat aceste pământuri pe care le-a lăsat prin testament, împreună cu toată averea, nepotului său, Dimitrie Castroian (1813-1898). În secolul 19 satul era așezat mai la nord de actuala vatră așa că a fost înglobat în mai multe
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
1925 până-n 1929, satul Brăhășoaia a funcționat în regim de comună. După un scurt stagiu de 2 ani (1929-1931) la com.Delești satul a intrat în com. Ștefan cel Mare unde este și astăzi. Marele Spătar Gheorghe Cuza, Nicolae Bindrea, Aga Neculai Chiriac-hagiul, Dimitrie Castroian, Beriș Zingher&A.Turcanovici(arendași), Gh.V.Vălesco, C.Claudatos, Petrea Ionescu, Gheorghe Ionescu as Gogu Petrescu. În anul 1864 nu s-a împroprietărit nici un clăcaș acest lucru făcându-se abia în anul 1921 când absolut toți
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
vasluiene, puținii locuitori din Muntenești se ocupă cu agricultura pe loturi mici și cu creșterea animalelor dar strict în interesul gospodăriilor proprii. Proprietarii atestați ai diverselor trupuri de moșie de aici au fost: mănăstirea "Frumoasa" din Iași, serdarul Costachi Caracaș, aga Vasile Pogor, frații Frimu, marele vornic Constantin Vârnav, Nathalie și Gheorghe Vârnav și Titu Ioanid. La 1864 au fost împroprietăriți foarte puțini clăcași care au început să-și vândă repede pământul datorită lipsei banilor și al uneltelor necesare. Marea reformă
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
practically unchanged since that time until the present day. The following three hundred years, running until the middle of the 17th century, were quite prosperous for the city. The most important historical buildings were built during this period. This golden age came to an end în 1655 when Swedish forces captured the city în the course of the Deluge. After briefly holding ouț în the city, the withdrawing Swedes blew up the castle and caused heavy damage to other buildings. În
Sandomierz () [Corola-website/Science/297842_a_299171]
-
din rândurile nu puteau participa la ciocnirile în care erau implicate primele două rânduri aburul este colectat din partea superioară a cazanului și distribuit în cilindri mariajul nu a fost fericit iar mai târziu cei doi au divorțat în plus hrana agapelor avea și un scop caritabil prin aceea că furniza hrană pentru cei mai săraci dintre ei aceasta a condus la crearea unui mare număr de sensori de măsură pentru un gaz ideal factorul de compresibilitate este prin definiție este dobândit
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
care a fost înaintat Ministerului de Interne. Acesta a avut ca inspirație și ca model clădirea poștei din Geneva. Edilii orașului București au hotărât să înalțe pe un teren pe care, în secolul al XVII-lea, se aflau casele marelui agă Constantin Bălăceanu, pe locul cărora domnitorul Constantin Brâncoveanu a construit un mare han ce i-a purtat numele ("Hanul Constantin Vodă"). Incendiul din anul 1847, care a cuprins o mare parte din oraș, a distrus hanul, ale cărui ruine au
Palatul Poștelor () [Corola-website/Science/307284_a_308613]
-
10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Dâmboviței, Bucureștioara. Parcul este declarat monument istoric, cu codul . Librarul și editorul George Ioanid, care avea una din primele librarii din București, pe Calea Victoriei, a cumpărat terenul în 1856 de la marele agă Pană Băbeanul pentru 2100 de galbeni. Înainte zona fusese una din multele "grădini" din București, cunoscută sub numele de Grădina Breslea, menționată ca atare și în "Ciocoii vechi și noi". În 1870, terenul mlăștinos, aflat în proprietatea librarului Gheorghe Ioanid
Parcul Ion Voicu () [Corola-website/Science/307320_a_308649]
-
este o mănăstire din România situată în Slatina, județul Olt. Mănăstirea a fost ctitorită de vel aga Dinicu Buicescu și zidită în anul 1645. În prezent, este mănăstire de maici cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind în același timp monument istoric, cu . Situată în partea de sud a orașului Slatina, într-o depresiune flancată de
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
îl atestă drept ctitor pe Mihai Viteazul, care a și înzestrat-o cu donații, degradările survenite după anul 1628 determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea însă și câteva chilii
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]