3,337 matches
-
uit cât mai repede. Apoi, spre surpriza mea, a venit Luke. Aoleu! M-am pregătit să fiu certată fiindcă duminică seara dezertasem și luasem cocaină. Am presupus că, pe parcursul întregii nebunii cu spălăturile stomacale, Luke aflase. —Bună, am zis eu agitată. N-ar trebui să fii la muncă? Hai înăuntru s-o cunoști pe pupincurista de soră-mea, Margaret, și pe îngrozitorul ei soț. Luke a dat mâna, politicos, cu Margaret și cu Paul, dar privindu-i chipul mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
hol. — Cum poți fi așa de crud? am chițăit, alergând după el. — La revedere, Rachel, mi-a aruncat Luke trântind ușa de la intrare. 70tc "70" în zilele de dinainte de Crăciun, de fiecare dată când mergeam în centrul Dublinului eram foarte agitată. Luke și Brigit erau probabil acasă, iar eu aproape că speram să-i întâlnesc pe stradă. Tot timpul mă uitam după chipurile lor printre luminile de basm sau în mijlocul hoardelor de oameni ieșiți la cumpărături. O dată chiar am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fie Nola sau cineva de genul ăsta. Speram să le placă și lor Harrison Ford. Deși eram sigură că Nolei îi plăcea. Nolei îi plăcea totul și toată lumea. Dar când am ajuns în hol, am văzut-o dârdâind lângă ușă, agitată și palidă, pe Brigit. Am fost așa de șocată, că pete negre au început să-mi danseze în fața ochilor. Abia am reușit să îngaim o formulă de salut. —Bună, mi-a spus și Brigit încercând să zâmbească. Sinceră să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Era chiar drăguț, dacă nu luai în considerare salariul de rahat. Privind înapoi, nu reușeam să-mi dau seama cum de acceptasem să lucrez într-un loc atât de îngrozitor ca motelul Barbados. Apoi am sunat-o pe Brigit. Eram agitată și totuși nerăbdătoare s-o văd. Dar, ironia ironiilor, Brigit plecase, pe perioada vacanței, acasă, în Irlanda. în următoarele două săptămâni, am început să-mi fac un program. Unul destul de plictisitor. Mă duceam la serviciu, apoi la întâlniri și cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
liber. în cele din urmă, m-am decis să-l ridic în coadă și așa să rămână. Chiar înainte să plec, mi l-am lăsat din nou pe spate. Arăți grozav! a zbierat Brad când plecam. —Mulțam, am răspuns eu agitată, fără să fiu sigură că remarca ei îmi făcuse plăcere. M-am străduit să nu întârzii. Era un efort pentru mine să nu încerc să mă joc, dar m-am forțat să mențin totul în registrul serios. Nu se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ne-am culcat, încercând să preparăm ceva care să semene cât de cât cu un tort de nuntă. Am stat în jurul mesei celei mari din bucătărie și ne-am înfipt degetele în crema împrăștiată peste tot. — Începi să te simți agitată, Bea? a întrebat-o una dintre domnișoarele de onoare. Îmi amintesc că Bea n-a făcut altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
împrăștiată peste tot. — Începi să te simți agitată, Bea? a întrebat-o una dintre domnișoarele de onoare. Îmi amintesc că Bea n-a făcut altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
altceva decât să ridice din umeri și să se mai înfrupte o dată din cremă. — Emoționată, da. Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși (cu praf de zahăr colorat presărat pe fiecare în parte ca să dea senzația de polen), corecți din punct de vedere botanic, dar realizați din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încheie propozițiile. Da, în seara precedentă fusesem de acord să bem câte-un cocktail cu Lucille și Randall Cox II, înainte de a lua cina în Montauk, cu Bea și Harry. și sigur că voiam să mergem. Dar eram puțin cam agitată. Dacă părinții lui n-aveau să considere că sunt o prietenă potrivită pentru fiul lor? Nu puteam să îndur mai mult de un atac strivitor pe săptămână, la adresa ego-ului personal- și, mulțumită lui Vivian, îmi luasem deja porția, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mândră de rezultatele ei. Mama n-a făcut altceva decât să clatine din cap. Îmi dădeam seama, judecând după expresia de pe fața ei, că fata pe care o cunoscuse în facultate nu semăna decât foarte puțin cu femeia micuță, tiranică, agitată care, în ziua aia, lătra comenzi către noi - dar, de dragul meu, încerca să ia lucrurile așa cum erau. — Următoarea oprire: Vera Wang! a declarat Lucille. Să mergem, doamnelor! — Chiar mi-a plăcut prima rochie pe care am văzut-o, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
duc s-o salut, ca să vă las singuri. — Îți vine să crezi? m-a întrebat Luke după ce Jackson a dispărut. Era pentru prima dată când ne vedeam, de la nunta care nu mai avusese loc. și, din cauza asta, toată ziua fusesem agitată. — Nu-mi vine să cred că toți oamenii ăștia sunt aici ca să-mi sărbătorească mie cartea. Nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat dacă n-ai fi fost tu, Claire. Stai puțin - am ceva pentru tine - un cadouaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el. Eu am început să merg fără prea multă tragere de inimă. Pe măsură ce mă apropiam, am văzut-o pe Vivian aruncându-mi o privire ucigătoare. Indignată, își împreunase brațele pe piept. Lulu se uita mânioasă din stânga scenei, iar Dawn privea agitată, din fața mulțimii. Numai David mi-a făcut entuziasmat un semn, cu degetul mare al mâinii ridicat în sus. — Așa cum v-am mai spus, n-aș fi aici, în fața voastră, fără eforturile și ochiul atent al... Am început să zâmbesc - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
față de ele nu putea fi decât de scurtă durată și nu o ajuta să umple golul lăsat în viața ei de lipsa de succese din viața lui Henry Wilt. Pe de altă parte, în fantazările lui, bărbatul trăia o viață agitată. Eva însă, care era complet lipsită de imaginație, trăia agitată în realitatea concretă. Se arunca asupra lucrurilor, a situațiilor, a prietenilor noi, a grupurilor și a evenimentelor cu o nepăsare nechibzuită, ce ascundea faptul că îi lipsea forța emoțională necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să le urez noroc, zise Wilt. — Și eu la fel, rosti dezgustat domnul Gosdyke, părăsind încăperea. în urma lui, Wilt oftă. Numai să apară odată Eva! Unde dracu’ putea să fi ajuns? La laboratoarele de criminalistică, inspectorul Flint devenea tot mai agitat. — N-ați putea să grăbiți un pic lucrurile? întrebă el. Șeful Departamentului de Medicină Legală clătină din cap. — E ca și cum am căuta un ac într-un car cu fân, îi zise el, aruncând o privire scurtă dar semnificativă spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne de neliniște. Privește spre vecinul său, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Întinde mâna spre măsuța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un semn de neliniște. Se întoarce spre vecin, un tânăr îngust, tuciuriu, cu o cicatrice, ca un vaccin, lângă sprânceana stângă. Leit șoferul camionului eșuat! Camionul acela batracian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană. Ți-ai recunoscut semnul, nea Gică? Ai pipăit vreodată cu degetul semnul acela aproape invizibil?“ Nea Gică, amuțit, nu avu timp nici să se dezmeticească, vorbele o și zbughiseră, în altă direcție. Agitat, iritat peste măsură, vorbitorul. „Unde-i Vasilica?De trei zile o caut. Adică, nu pe ea. Punga mea de cafea o caut. N-o mai interesează, te pomenești, bacșișul. Nu-și mai căptușește fundul cu hârtii de 25? S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu tot mai iritată nerăbdare. Vorbea, privind doar în ochii acestui serv protector, încolăcit la picioarele Venerei. Tavi asculta calm, fără reacții, noutăți, urmărind sceptic malaxorul de nimicuri. Poate tocmai scepticismul mut al acestui martor să-l fi descumpănit pe agitatul intrus. Continua încăsă peroreze, să gesticuleze, să pompeze vorbe, neobosit, dar plictisul vizibil pe mutra lucidului canin îl deprima, simțea că va ceda curând, decis să cedeze. Mâine, gata! Nu, mâine e vineri, mâine ne odihnim. Poimâine, sâmbătă, ziua sacră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
era deschis. O vânzătoare bondoacă și îmbujorată trona, aproape de ușă, cu o lungă țigară în gură. Dom’ Dominic rămase multă vreme în dreptul vitrinei, consultându-și, încordat, ceasul. Nu, nu era prea devreme. Doamna Venera îl aștepta deja, cu siguranță. Pipăia, agitată, în geantă, volumul vechi Voltaire, ediție princeps. Renunțase la florile de rutină, convins că volumul acesta rar va avea alt efect. Dar nu se decidea să pornească, privea când vitrina prăfuită, când tânăra cu ochii ei depărtați și nasul lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o fi, te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-și coatele cu degete tremurătoare, pătate de nicotină. Pentru că nu știa nimic despre fosta soție a lui Harry, Tom nu a priceput despre ce vorbește. Cred că vă înșelați, i-a spus el. — Nu, i-a întors-o ea, brusc agitată, înfoindu-se de furie. Sunt Flora! — Bine, Flora, a continuat Tom, cred că ai greșit adresa. Să știi că pot să pun să te aresteze. Cum te cheamă? — Tom, i-a spus Tom. — Sigur. Tom Wood. Știu totul despre tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ea, în promisiunea neîncălcată a lui Lucy de a nu ne spune unde se află. În fine, se trezește și Tom. Îmi e greu să îi interpretez starea de spirit, care pare să oscileze între satisfacție sobră și o jenă agitată și stânjenită. La masă nu scoate un cuvânt despre întâmplările din noaptea precedentă, iar eu mă abțin de la întrebări, oricât aș fi de curios să aud versiunea lui. Mă întreb dacă s-a îndrăgostit de înflăcărata noastră domnișoară C. sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mergeți la o bancă și să o întrebați pe casieră dacă îi place slujba ei și câte ore lucrează în mod normal? Sincer, uneori e chiar ridicol. Decolăm și văd cum se înverzește la față unul din bărbați. Sunt puțin agitată. Sper că nu o să vomite pe pantofii mei noi-nouți. S-a mai întâmplat. Credeți-mă, nu e de râs. Văd cum mâna lui strânge tare cotiera. Are încheieturile albe. Este, cu siguranță, îngrozit. Ați fi surprinși câți oameni în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai târziu.tc "Un an mai târziu." Bine ați revenit, oameni buni. Îmi pare bine să vă văd. Scuze că n-ați mai auzit nimic de mine de aproape un an, dar ca să fiu sinceră, am avut o viață foarte agitată. Totuși, asta nu e o scuză că v-am ignorat, așa că vă rog să mă iertați, așezați-vă comod, relaxați-vă și o să vă pun la curent. Apropo, acesta e ultimul meu zbor. Da. Vedeți voi, acum sunt însărcinată, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică metroul e plin de adolescenți cu glugă, care odată scot la tine briceagul. Tot felul de bețivani, care aruncă cu sticle și-și scot ochii unul altuia... — Ei, nu e chiar așa... — Emma, nu merită riscul ! Mai bine iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]