1,700 matches
-
52), i se împotrivește o alta: Acum cine nu are desagă, să-și ia și tot astfel și pungă; și cine nu are, să-și vândă haina, și să-și cumpere o sabie (Lc 22, 36). Deși Isus ne vorbește alegoric, ne face să înțelegem totuși că orice persoană, inclusiv creștinul, are dreptul să se apere împotriva violenței altuia, chiar și când aceasta se referă la apărarea propriei patrii. Violența poate veni din partea unui singur om ori a unui popor întreg
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Isus și actualizarea conținutului evanghelic. Arătând că dreptatea și pacea sunt în directă legătură cu Cristos, teologul alexandrin nu identifică pacea romană cu cea creștină, din moment ce cea dintâi o prefigurează pe cea de pe urmă, ca prin analogie, potrivit interpretării alegorice pentru războaiele descrise în Vechiul Testament despre luptele spirituale. Pacea lui Cristos nu este proiectată numai în escatologie, înfăptuindu-se deja pe pământ ca o consecință a unirii treptate a popoarelor. O asemenea viziune pacifistă nu comporta vreun refuz al statului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unde, referindu-se la un discurs precedent în care îl contraataca pe Cels, cu privire eficacitatea rugăciunii, alexandrinul dorește convertirea tuturor romanilor care ar duce, grație credinței lor, la sfârșitul războiului, cel puțin în interiorul Imperiului.O ușoară aluzie la metoda alegorică origeniană, folosită în hermeneutica cărților antico-testamentare și particulara sa viziune a războaielor sfinte ale evreilor, ne arată că, în Omilie asupra lui Iosua, XV, 1, războaiele sfinte capătă înfățișarea indiciilor luptelor spirituale. În final, autorul, asemenea lui Tertulian și Hipolit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
6b). În baza celor afirmate de Sfânta Scriptură, concludeau montaniștii, creștinul trebuind să-și imite Maestrul în toate, nu se putea dedica vieții militare și nici purta arme, pentru că acelea despre care vorbește Scriptura și Cristos erau numite astfel doar alegoric. A treia motivație antimilitaristă a montaniștilor se baza pe apartenența creștinului la Evanghelie: creștinul, fiu al adevărului, al blândeții și al dreptății (Filip 2, 5), îl are ca părinte pe Isus Cristos, personificarea absolută a acestor trei virtuți esențial creștine
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
apel la epitete, metafore, alegorii, personificări, comparații, paronimii etc. Aceste mijloace stilistice sunt menite să pună mai bine În valoare nuanțele ironice și să dea „tâlcului” o notă sporită de subtilitate sau de expresivitate. De obicei, În proverbe exprimarea este alegorică, are un Înțeles ascuns (indirect, figurat), deoarece adevărul exprimat direct, printr-o ironie sau satiră nevoalată, ar putea răni prea mult sensibilitatea celui care s-ar simți vizat de un astfel de proverb. Acest Înveliș artistic, figurat al proverbelor te
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
exemplu, o Întâmplare, o pățanie sau un bucluc care produce un necaz, un conflict, o suferință etc.), iar pe de altă parte, excelează prin abilitatea de a sugera Într-o manieră mai mult sau mai puțin figurată tâlcul ascuns sau alegoric al faptului sau al situației respective de viață. Esența proverbelor o considerăm deci a fi, În primul rând, una de ordin psihologic, din care derivă apoi dimensiunea lor etică, dată de acea povață sau sentință morală exprimată Într-o formă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
SĂ LE FI CITIT, AR FI IDEAL SĂ OPREȘTI TIMPUL. Putem totuși să ne Închipuim că doi oameni ar putea fi așa de apropiați Încât cărțile lor interioare să ajungă, cel puțin pentru o vreme, să coincidă? Următorul nostru caz alegoric va introduce În arenă un risc de o altă natură decît acela de a trece drept impostor În fața autorului cărții: acela de a nu putea seduce persoana după care ți s-au aprins călcâiele dacă nu ai citit cărțile pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine. "În intervenția sa la Congresul L'intellettuale e la rivoluzione: l'esempio rumeno [Intelectualul și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în alte poeme precum Intoleranță, Ora spitalelor, Carantină, Restul pe masă sau afectând o criză a limbajului, cu ecouri din Blaga și Barbu, Darul, Unde-i mândria, Dintru-un sat,Ana Blandiana își dezvoltă poemele din nucleele unor metafore, aproape alegorice. Sensibilitatea vizionară a poetei restabilește primatul imaginii, în câteva poeme incantatorii Flux, Concert, Din când în când, Elegie de dmineață"75. Alcătuită din opoziții de tipul zăpadă neatinsă/ pământ impur, etenrul neprihănit/văzduhul viu, să nu te naști/ te îngropi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe existente, care redau, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată direct, total dezarmat. Decrețeii sunt copiii sau adulții din aeastă poezie, care s-au ivit pe lume, fără să aibă dreptul la explicații. Fiecare negație, încărcată de un semantism al compasiunii pentru omenirea forțată să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
însă, redate fragmental sau fragmentarist conduc la instituirea de imagini reprezentative pentru spațiul comunist. Poemul poate fi interpretat oricum, atâta timp cât nu se îndepărtează de context: cu iz de propagandă anti-ceaușistă, cu iz de strigăt de ajutor, de salvare. Disperarea, subliniată alegoric printr-o varietate lexicală, cu predominarea substantivelor, transpare și din coliziunea pe care structurile nominale o realizează, alăturându-se. Dinamismul substantivelor, care nu devin neapărat metafore, conduce, totuși, către crearea de imagini plasticizante, care au rolul de a institui percepții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
dictoane, în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
copiilor, Totul și Delimitări, pe care le-am analizat atât din punct de vedere stilistic, cât și lingvistic, morfo-sintactic, relevând câteva aspecte esențiale ale acestor tipuri de scrieri. Am identificat, astfel, versuri lapidare, eliptice de predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
planuri, cu acea glisare a firescului în absurd care e una din iscusințele de tehnică dramatică ale lui Constantin Popa. În cotloanele diurnului pîndesc, beckettian (filiație la care autorul ține), umbre amenințătoare, sub anodinul părelnic sălășluiește neobișnuitul, realul filtrîndu-se în alegoric. Strategi aparte pe care dramaturgul o aplică este aceea că întîmplările, mărunte dar cu tîlc, ce se petrec nu dau în vileag chiar de la început, de la primele replici, distorsiunea universului palpabil. Se alunecă în fantasmagoric printr-o lentă acumulare de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
propria-i cenușă, în sensul descoperirii unor resurse tonice care să dea echilibru existenței. Conceptul de moarte implică, în poezia lui, nu numai accepția de moarte organică a lumii, provocată de cataclismul atomic, dar și fenomene sociale terifiante în formule alegorice: foamea, mizeria,lăcomia, ura, minciuna, perversitatea... Gândind cosmogonic universul poetului, descoperim zone și elemente ale urâtului, similare morții, și zone și elemente ale frumosului, similare celeilalte dimensiuni a lumii, fața permanentă a luminii, a proliferării, a ceea ce rămâne nemuritor, susținute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Regele Ferdinand I s-a refugiat la Sibiu), s-au detașat poeți de valoare ca A. Doinaș, I. Negoițescu, Ioanichie Olteanu, Radu Stanca, care vor cultiva în "Revista Cenaclului Literar"și apoi în volume, o poezie nostalgică, discretă, în formule alegorice, în parabole, romanțe, pasteluri și balade. Poezia lor rezistă prin timp ca un act de cultură, în sensul că transpunerea ideii și a sentimentului se realizează într-o formulă viabilă. Cercul de la Sibiu aduce exemple edificatoare în teritoriul poeziei; de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spiritului muntean", cum spune E. Simion. Poetul vizează tehnicismul, obârșia secătuirii spirituale la care a ajuns lumea. În cest context poezia este "iremediabil demodată" și din vârful celor 300 de etaje "nu-ți vine niciodată să zbori". Universul este prezentat alegoric, hiperbolizat în combinații de tonuri grave, de gândire lucidă, cu jocul, cu atitudinea alertă de satiră și umor, moduri de a ascunde faptul că este un sentimental. Revoluția îi va da certitudini și "negația" se va transforma în "afirmație". "Aventurile
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poezia lui Leonid Dimov, obiectele se metamorfozează ca la suprarealiști; dar fără să-și piardă, parcă, determinările reale. Asistăm, mai ales în volumul "A. B. C.", volum de selecție la o evoluție de la formula barbiană, de la simbolistica încifrată, la formula alegorică a horelor argheziene; de la lumea interioară a propriului eu la "cea exterioară a adevărului", cum spunea Apollinaire. Fără să facă cronică, poetul știe să ne sugereze într-un context fantezist sau fantastic faptele existenței, fără să uite trăirile sufletului: " Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
când s-a întâlnit cu I. Negoescu) îngustă/ e vremea alunecând în seara aceasta, pe lângă liniștea lui v înnopteanu". Personajele par să fie cu cheie. Al. Piru îi numește pe Dimov și Nemoianu, închiși în jurnalul acesta al existenței redat alegoric. "Poveste de iarnă", ca și de-altfel prima parte a volumului "Poeme" 1970, este anevoie lizibil și, totuși, cu cât înaintăm în contextul volumului, ne atrag "găselnițele" care țin de observația fină a poetului. "Noaptea/ mergem pe stradă și sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
plecat în zorii zilei/ Mă legănam în șa incert... Erau câțiva singur eram/ drumul făcându-l să răsune". Ion Drăgănoiu reușește să fie autentic atunci când îmbrățișează două fapte existențiale: chemarea depărtărilor, a drumurilor confuze, și umbrele, care sunt niște întrupări alegorice ale existenței: astfel văzutele se micșorează, din sunete ceva rămâne în urechi, multul și nimicul devin egale, umbre sunt și vocile, o umbră pare tăcerea, spaimele sunt date de umbră, ceea ce rămâne întreg și palpabil este mireasma drumului. Cu volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ea, roata "trece fără umbre prin goluri mari de cer/ și vremea/ scursă-n urmă, și-azvârle, înainte/ rostogolind pe cele de azi un drum de ieri/ într-o aceeași curgere fierbinte". Timpul în dezlănțuirea lui îl traduce simbolic și alegoric, în razele roții: "când, prins în raze, timpul începe să horească/ parcă un cerb rotindu-se, ar vrea/ să își învețe coarnele sa crească". Întoarcerile îi dau certitudinea permanenței: Aproape stai de mine, atât/ că nici nu mai poți veni
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ideea nașterii însoțită de sentimentul morții constituie material pentru multe secvențe poetice, pentru că poemele: "Clopotele", "Copilul meu", "Muzică", deși așezate la întâmplare, constituie un nucleu de bază în volumul intitulat "Poeme". Elemente de meditație apar în câteva poeme de factură alegorică,precum "Ar fi mai bine", unde copacul este idealul poetului, moartea acestuia constituia un fel de inexistență marcată prin formă (Rilke moartea se inserează în viață): N-ar fi mai bine să-i spunem de-acum primăverii viitoare,/ văzduh să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acțiunea unei opere literare: 1.Dupa locul ocupat în operă: a)principale; b)secundare; c)episodice; d)figurante 2.Dupa prezența în operă: a)individuale; b)colective 3.Dupa raportul cu realitatea: a)Reale b)Imaginare (miraculoase); c)Simbolice; d)Alegorice 4.Dupa metoda de creație folosită de scriitor: a) romantice; b) realiste; c) clasice II. A caracteriza un personaj înseamnă, în esență, a evidenția trăsăturile fizice și morale ale acestuia, așa cum se desprind din opera literară respectivă Caracterizarea personajului este
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
metafora "lacrimi de sânge". In a doua parte a sa (tot o parte lirică), testamentul conține rugămintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa, înfățișând-o ca pe o nuntă "Cu o mândră crăiasă/ A lumii mireasă." Moartea este prezentată alegoric, ca o nuntă de proporții impresionante, cosmice, cu participarea masivă a tuturor elementelor naturii și aștrilor: "Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași,/ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari/ Păsărele mii/ și stele făclii
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
alți autori clasici. Ideile morale ale lui Teofrast vor fi reluate de La Bruyère. În secolul al XIX-lea, În plin Romantism, Th. Carlyle face un interesant studiu al modelelor exemplare de personalitate și al vieții acestora, În perspectiva unei „morale alegorice”, dacă ne putem permite să o numim astfel, vorbind despre eroi, cultul eroilor și rolul acestora În istorie. Secolul XX aduce precizări importante În domeniu, separând practic tipurile psihologice de tipurile morale de indivizi. Primele se referă la trăsăturile de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]