4,345 matches
-
Războiului Rece. Astfel, problema generică pentru neorealism și instituționalism, ridicată de ajustările de politică externă tratate de Kapstein și Mastanduno, constă în influența sistematică a variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar putea oferi și intuiții utile în tendințele comportamentale asociate cu teoria liberală sistemică. Puncte asemănătoare între alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi identificate în raport atât cu tiparul general al activității instituționalizate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistematică a variabilelor interne asupra marilor strategii ale principalelor puteri. Totuși, date fiind posibilele puncte comune dintre aliniere și dinamica socializării, Unipolar Politics ar putea oferi și intuiții utile în tendințele comportamentale asociate cu teoria liberală sistemică. Puncte asemănătoare între alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi identificate în raport atât cu tiparul general al activității instituționalizate între principalele puteri, cât și cu ajustările de politică externă ale statelor individuale. În termenii tiparelor generale ale activității instituționalizate, atât modelul realist
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statelor individuale. În termenii tiparelor generale ale activității instituționalizate, atât modelul realist clasic, cât și cel liberal sugerează că o structură pașnică a relațiilor dintre marile puteri va apărea la nivel global în perioada post-Război Rece. Potrivit descrierii realiste clasice, alinierea reflectă percepțiile benigne asupra dominației americane. Potrivit modelului liberal, aceasta reflectă efectele de socializare generate de apariția unui nucleu stabil de state democratice liberale. Totuși, rezultatul este același în ambele modele. A doua asemănare dintre ele se referă la ajustările
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
hegemonia nu ar fi o condiție necesară pentru socializarea la normele liberale. În schimb, principalele puteri ar avea un statut egal în cadrul sistemului și și-ar împărți drepturile și responsabilitățile pe criterii simetrice. Din această perspectivă, o distincție critică între alinierea la hegemon și socializarea liberală se referă la gradul de simetrie al relațiilor instituționalizate dintre principalele state. Această afirmație urmează o direcție de cercetare deschisă de Buzan (1993). Potrivit lui Buzan, conceptele de sistem internațional și societate internațională sunt simbiotice, și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a fost efectiv eliminat. În schimb, mai potrivit este termenul de "uniune pașnică", menținând sensul referitor la pacea democratică, ce înlocuiește balanța de putere ca echilibru dominant în sistem, după apariția unei mase critice kantiene. Această abordare a distincției dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală poate fi operaționalizată empiric prin examinarea ajustărilor din cadrul aranjamentelor de împărțire a responsabilităților din regimuri multilaterale importante. În acest sens, esențiale sunt angajamentele de alianță ale Americii din Europa și Asia de Est, și statutul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vor veni în sprijinul liberalismului. În ansamblu, gradul de simetrie din tiparul activității instituționalizate din sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece reprezintă un criteriu valabil pentru evaluarea predicțiilor concurente din diferitele teorii. Al doilea criteriu pentru a face distincție între alinierea la hegemon și socializarea liberală este impactul presiunilor sistemice asupra preferințelor principalelor puteri. Kapstein și Mastanduno susțin că variația internă observată de ei reflectă motivul pentru care impactul forțelor structurale care încurajează balansarea este relativ redus. Principalele puteri "merg pe
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de omogenizare din interiorul sistemului vor încuraja convergența în jurul preferințelor liberale. Pe scurt, operaționalizarea predicțiilor liberale privind schimbarea din sistemul internațional post-Război Rece are loc în trei etape. Mai întâi s-au identificat asemănările structurale dintre metaforele comportamentale sugerate de aliniere și socializare. În al doilea rând, am făcut o legătură între prima etapă și cercetarea empirică din lucrarea Unipolar Politics semnată de Kapstein și Mastanduno. S-au identificat două paralele între tendințele comportamentale asociate cu alinierea la hegemon și socializarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
metaforele comportamentale sugerate de aliniere și socializare. În al doilea rând, am făcut o legătură între prima etapă și cercetarea empirică din lucrarea Unipolar Politics semnată de Kapstein și Mastanduno. S-au identificat două paralele între tendințele comportamentale asociate cu alinierea la hegemon și socializarea liberală. Mai întâi, ambele prevăd că la nivel global va apărea o structură pașnică și instituționalizată a relațiilor dintre marile puteri. În al doilea rând, ambele prevăd că reacțiile principalelor puteri față de colapsul sovietic vor încorpora
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ambele prevăd că reacțiile principalelor puteri față de colapsul sovietic vor încorpora variațiile interne. S-a observat faptul că aceste tendințe prezintă anomalii empirice reale pentru modelul neorealist și cel instituționalist. În cele din urmă, discuția mai rafinată, privind distincția dintre alinierea hegemonică și socializarea liberală a produs criterii clare pentru măsurarea predicțiilor liberale. Utilizarea acestor criterii ar trebui să permită evaluarea predicțiilor liberale privind comportamentul principalelor state în perioada post-Război Rece în raport cu predicțiile neorealiste și cele instituționaliste. În tabelul 1.1
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
3 Stabilitatea marilor puteri în Europa Occidentală Conflictul marilor puteri în Asia de Est Schimbări graduale în cadrele multilaterale după 1945 Nivel scăzut al variației interne Liberalism Apariția unei "mase critice" de state în sens larg liberale 1 2 3 "Alinierea la norme" de esență liberală Structură stabilă a relațiilor dintre marile puteri la nivel global Schimbare non-graduală către o simetrie mai mare a împărțirii responsabilităților Nivel ridicat al variației interne Structura capitolelor În continuare vom contura organizarea lucrării de față
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se discută despre gradul în care strategia adoptată de statul în cauză este durabilă, sau dacă se află sub presiuni pentru a-și ajusta orientarea. Dacă există presiuni pentru schimbare, atunci ele sunt evaluate în raport cu criteriile care fac distincție între alinierea la hegemon și socializarea liberală. Se analizează dacă există semne că statul își modifică abordarea față de împărțirea responsabilităților astfel încât adoptă un rol mai apropiat de cel al SUA, și dacă există dovezi ale presiunilor pentru internalizarea normelor cooperării atât în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
căreia în era post-Război Rece există forțe sistemice puternice, care vor încuraja răspândirea unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri în politica mondială. El afirmă că liberalismul anticipează că între principalele state va apărea o formă de comportament de "aliniere". Aceasta contrastează cu configurația balanței de putere anticipată de neorealism, și, spre deosebire de instituționalism, nu se bazează doar pe inerția instituțională pentru a anticipa un viitor alternativ (Huntley, 1996, pp. 70-71). La Huntley, metafora alinierii sugerează un tipar al dezvoltării izbitor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apărea o formă de comportament de "aliniere". Aceasta contrastează cu configurația balanței de putere anticipată de neorealism, și, spre deosebire de instituționalism, nu se bazează doar pe inerția instituțională pentru a anticipa un viitor alternativ (Huntley, 1996, pp. 70-71). La Huntley, metafora alinierii sugerează un tipar al dezvoltării izbitor de asemănător cu ideea că se poate ca pacea democratică să fi început să genereze efecte puternice de socializare, care îi încurajează răspândirea la scară mondială. Există două trăsături care fac o distincție empirică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemul internațional, atunci există nevoia de a identifica un set de criterii capabile să localizeze această tendință empirică. Prin urmare, se propune ca tiparul socializării prevăzut în teoria liberală să fie comparat cu tendințele asociate de Kapstein și Mastanduno cu alinierea în cadrul unei structuri de putere unipolare (Kapstein și Mastanduno, 1999; vezi și Huntley, 1996; Finnemore și Sikkink, 1998; Harrison, 2001; Mitchell, 2002). Folosirea lucrării Unipolar Politics drept cadru al proiectului de cercetare reprezintă un punct de plecare convenabil pentru identificarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și Sikkink, 1998; Harrison, 2001; Mitchell, 2002). Folosirea lucrării Unipolar Politics drept cadru al proiectului de cercetare reprezintă un punct de plecare convenabil pentru identificarea a două puncte de comparație distincte și operaționalizabile între aceste tendințe empirice. Prima asemănare dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală vizează tiparul general al activității instituționalizate ce apare în sistemul internațional. Ambele tendințe prezic apariția unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri la scară globală. Alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi deosebite
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
operaționalizabile între aceste tendințe empirice. Prima asemănare dintre alinierea la hegemon și socializarea liberală vizează tiparul general al activității instituționalizate ce apare în sistemul internațional. Ambele tendințe prezic apariția unei structuri pașnice a relațiilor dintre marile puteri la scară globală. Alinierea la hegemon și socializarea liberală pot fi deosebite prin examinarea tipului sau calității relațiilor instituționalizate ce apar între state importante. Spre deosebire de un sistem hegemonic, un sistem internațional liberal se va caracteriza printr-o structură mai echitabilă a drepturilor și responsabilităților
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
caracteriza printr-o structură mai echitabilă a drepturilor și responsabilităților marilor puteri. Cu toate acestea, efectul general al unei structuri globale pașnice a relațiilor dintre marile puteri este comun ambelor tendințe. Al doilea punct de comparație între socializarea liberală și alinierea la hegemon se referă la ajustările de politică externă făcute individual de state la prăbușirea Uniunii Sovietice. În termenii acestui criteriu, ambele tendințe prevăd că va exista un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în strategiile urmărite de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la ajustările de politică externă făcute individual de state la prăbușirea Uniunii Sovietice. În termenii acestui criteriu, ambele tendințe prevăd că va exista un grad ridicat al variației culturale și instituționale interne în strategiile urmărite de principalele puteri. În modelul alinierii, acesta reflectă slăbiciunea presiunilor sistemice care încurajează balansarea, în timp ce în modelul liberal se consideră că gradul de variație indică un decalaj de internalizare, în timpul căruia statele sunt expuse la presiuni sistemice care le încurajează să adopte schimbarea culturală. Astfel, examinarea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
toate regiunile strategice în care există candidați autentici la un statut de pol. În al doilea rând, există o tendință generală către creșterea egalității de statut între principalele puteri din instituțiile multilaterale. Acest lucru deosebește tendința generală de cea de aliniere în cadrul unei structuri de putere unipolare. SUA sunt încurajate să-și reducă angajamentele în regiuni strategice cheie, și să renegocieze cadrele multilaterale dintre celelalte puteri importante. Acest fapt duce la modificarea structurii aranjamentelor de împărțire a responsabilităților dintre principalele puteri
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de la 11 septembrie 2001 în termeni similari cu sfârșitul Războiului Rece. De asemenea, vom discuta despre implicațiile evoluțiilor post-1999 pentru caracterul sistemului internațional emergent. Evenimentele de la 11 septembrie 2001 și urmările lor au generat întrebări importante cu privire la durabilitatea tendinței de aliniere a marilor puteri, ce a caracterizat primul deceniu de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de ajustări după Războiul Rece. Se poate afirma că evoluțiile recente reflectă o revenire la instabilitatea internațională și la balansarea marilor puteri, care au fost anticipate de multă vreme de neorealiști. Așadar, vom examina măsura în care aparenta disoluție a alinierii la marile puteri poate fi înțeleasă ca reflectând predicțiile neorealiste despre ordinea emergentă post-Război Rece. Imediat după 11 septembrie 2001 comentatorii s-au grăbit să afirme că era vorba de primul atac direct, la scară mare asupra teritoriului Statelor Unite după
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la adresa modalității de conceptualizare a dinamicii pe termen lung a sistemului internațional. Consecințele atacurilor de la 11 septembrie 2001 și urmările lor pentru sistemul internațional au generat și multe dezbateri. Mai ales, aceste evoluții au pus presiuni enorme asupra tendinței de aliniere despre care realiștii clasici au afirmat că a caracterizat structura relațiilor marilor puteri după sfârșitul Războiului Rece. Pe căi diferite, 11 septembrie, intervenția în Afganistan și invadarea Irakului au expus contradicțiile și problemele latente ale SUA în încercarea de a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fără precedent a invocării lui. Cu toate acestea, dacă este privită ca o declarație a sprijinului diplomatic din partea membrilor europeni ai NATO pentru SUA, și nu ca un angajament militar ferm, și această evoluție poate fi considerată o formă de aliniere. Totuși, neorealiștii rămân sceptici cu privire la posibilitățile menținerii unui consens internațional general asupra unei chestiuni atât de complexe și care acoperă multe arii precum "terorismul internațional". Kenneth Waltz a observat în perioada imediat următoare atacurilor de la 11 septembrie 2001 că SUA
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
al lumii, și parțial pentru că au capacitatea de a recurge la forța militară pentru a contracara aceste amenințări, ca hegemon (Kagan, 2003). Validitatea acestor afirmații după 11 septembrie 2001 a redus relevanța argumentului lui Kapstein și Mastanduno cu privire la tendința de aliniere ce a caracterizat, aparent, sistemul internațional după sfârșitul Războiului Rece. Invers, analiza lui Kagan are un impact major asupra dezbaterilor actuale pentru că reflectă puternic logica teoriei realiste structurale. Lucrarea lui Kagan avea ca țintă mai curând un public alcătuit din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
faptul că unipolaritatea generează conflicte structurale de interese între SUA și alte state importante. Astfel, în prezent circulă o evaluare neorealistă a naturii ordinii emergente post-Război Rece, ca o consecință a principalelor evoluții apărute în sistemul internațional după 1999. Dacă alinierea la hegemon se dovedește a nu fi durabilă, teoria instituționalistă ar putea oferi un scenariu alternativ și mai optimist pentru viitor. Logica argumentelor instituționaliste tinde să indice că riscul de declin și supraextindere hegemonică intrinsec statutului unipolar al SUA le
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]