1,708 matches
-
spunea același lucru. Cu mobilul la ureche și atent la indicațiile lui Zizi, sobolul cel tânăr scutură din mână, făcându-i semn lui Rafael să elibereze terenul, să cânte la altă masă, vede doar că aici nu-i dorit. Boturile alungite ale celor doi soboli, mișcându-se tot mai încet și încleindu-se în lumina gălbejită a neoanelor, parcă i-ar fi spus și ele să plece. Mărgărit parcă ar fi vrut să le facă pe plac, trăgându-l pe Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
veteran încercat al luptelor din Caucaz. Colonelul se ridică și se apropie de el cu mâna întinsă: Succes locotenente! Imediat ce acesta părăsește biroul, în ușă își face apariția înalt și zvelt, șeful statului major al regimentului, maiorul Eugeniu Moga. Fața alungită, cu trăsături fine, păstrează încă aparența tinereții, în pofida celor patruzeci și cinci de ani pe care tocmai îi împlinise. Ca de obicei, proaspăt bărbierit și cu uniforma impecabilă, aranjată conform regulamentului până la cel mai insignifiant amănunt, arată de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încă apt de muncă. Vorbele îi fură întrerupte de o săgeată care i se înfipse în gât. Calomfir holbă ochii, horcăi „con-clu-zi-a”... și se prăbuși pe spate cu scaun cu tot. Apucase să vadă în public pe individul cu ochi alungiți și piele negricioasă care ținea în dreptul gurii un tub de lemn. Pe capătul săgeții era o frază scrisă cu verde, însă Calomfir nu mai văzu clar decât două lucruri, după care închise ochii: - cuvântul AMAZON, pe săgeată - probabil trunchiat din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ca o țesătură care se slăbește și se rupe la spălat. În noaptea aceea am visat din nou aburul acela, dar de data aceasta era de culoare roz și forma lui era diferită de cum o văzusem în camera Danei, mai alungită și mai netedă, iar din el a început să picure un lichid. Am început să cotrobăi prin sertare după un vas în care să-l colectez, de teamă să nu se irosească. Până la urmă, din disperare, mi-am făcut palmele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca orice să creadă Într-un Dumnezeu american care Învie În ziua care trebuie.) De-abia ieri a avut voie Capitolul Unsprezece să vopsească ouăle și Într-o singură culoare: roșu. Peste tot prin casă, ouăle roșii strălucesc În razele alungite, de solstițiu. Și bolurile de pe masa din sufragerie sunt pline de ouă roșii. Atârnă deasupra ușilor În săculeți de plasă. Stau Îngrămădite pe șemineu și sunt coapte În pâinile cruciforme, tsoureki. Dar acum e după-amiază târziu. Masa s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ovariene sparte moțăiau sub influența morfinei. Asta a fost În jurul meu de la Început: greutatea suferinței feminine, cu justificarea ei biblică și acțiunile ei de anihilare. Pe sora care m-a spălat o chema Rosalee. Era o femeie drăguță, cu fața alungită, din munții din Tennessee. După ce mi-a aspirat mucozitățile din nări, mi-a făcut o injecție cu vitamina K, menită să-mi coaguleze sângele. Cosangvinizarea e un lucru comun În zona Apalașilor, ca și diformitățile genetice, dar sora Rosalee n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu va putea să-l mai compare cu Milton În detrimentul său? Nu pot răspunde la astfel de Întrebări. Cât despre mama, era sedată și nu-și amintește decât că presiunea din ochii ei făcea ca fața părintelui Mike să pară alungită straniu, ca a unui preot dintr-un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu Întreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se Întindă din nou, lăsându-și papuceii albi aranjați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Inervație Acțiunea Două fascicule: unul pe fața medială și altul pe fața inferioară Pe tendonul flexorului lung al degetelor. Din nervul plantar medial. De a corecta oblicitatea tendonului mușchiului lung flexor al degetelor. MUȘCHII LOMBRICALI Mușchii lombricali sunt patru mușchi alungiți care ocupă partea anterioară a planului mijlociu al regiunii. Inserția de origine este pe câte două tendoane ale flexorului lung ( cu excepția lombricalului I care se prinde numai pe tendonul celui de al doilea deget). Inserția terminală se realizează la nivelul
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
precauție: - Îmi pare că sunt într-o condiție fizică bună. De ce întrebi? Breemeg făcu semn cu capul spre Onda. - Spune-i tu. Cel mai solid dintre cei doi savanți - cura credea Gosseyn că sunt - dădu și el din capul său alungit, spunând: - Una dintre legăturile tale de la sistemul de întreținere a vieții din interiorul capsulei a fost ruptă. Analiza celor două capete ale rupturii, dintre care unul era conectat la terminațiile unui nerv de la gâtul tău, arată că ruptura s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în umeri. La fel, picioarele ți se retrag în șolduri și nu mai mergi, ci plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care îți lași umbra ca un disc alungit. Ești atât de rotund, încît devii translucid și începi să vezi în toate părțile deodată. Cât sîntem vii, vedem doar ca prin crăpătura unei cutii de scrisori, dar după moarte vedem de jur împrejur, cu toată pielea. Plutind și privind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ivite acolo doar datorită influenței tale și imposibil de repetat pentru altul... Dacă ochiul feminin nu este fardat, e foarte greu să-l distingi de al unui bărbat. Poate fetele au gene mai lungi și mai dese, ochiul ceva mai alungit, dar cine ar putea explica de ce ochii unei femei par imenși, cu flacără neagră-mov cât timp o iubim, iar când încetăm s-o iubim nu mai vedem altceva decât doi ochi obișnuiți? Gura pare mai ușor de distins de una
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scos pijamaua, lăsînd-o cu sânii goi, în capul oaselor, pe patul de țeava albă, iar apoi, presîndu-i bărbia în piept, i-a arcuit spinarea, ținînd-o bine de umeri și de ceafă. Vertebrele, ca niște noduri de piele lucioasă, și coastele alungite ieșiră în evidență pe sub pielea gălbuie, ceea ce te făcea să te gândești la un spate masculin, cumva dizgrațios. Mai jos de jumătatea spinării era locul vizat, pe care medicul îl pipăi cu o mișcare rapidă, iar sora îl umezi cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se detașeze pe fundalul vieții-mele ca niște perle răzlețe. O dată la o lună, o dată la două luni, timp de câțiva ani, mama îmi spunea dimineața că mergem la tanti Aura. Înainte să încep povestea propriu-zisă, înainte să-ți vorbesc despre alungiți și despre jocul nostru și despre vise, vreau să-ți mai spun câte ceva despre încă un loc din grădină. Câteodată, când mergeam la tanti Aura, se-întîmpla ca fetele să vină mai târziu, Marcel să fie la fotbal, pe stradă, grădina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de sufragerie printr-o ușă cu glasvand. În penumbra din cameră, mi-am lipit urechea de geamul rece și îngust al ușii, cu flori și arabescuri în relief, de parcă ar fi fost înghețat. Tanti Aura îi poftise în cameră pe alungiți (cum aveam sa aflu că îi numeau vecinii și cum aveam să le spun și eu) și conversa cu ei țipând și întrerupîndu-i veselă, cum îi era obiceiul. Politețea pentru ea consta probabil într-o exteriorizare extremă a sentimentelor pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intermitent, zgomotul mașinii de cusut. M-am trântit atunci pe pat și m-am apucat să citesc din Comandantul Cetății-de-zăpadă. Aerul se înroșise bine în cameră când, ridicîndu-mi ochii de pe cartea cu file roze, am izbucnit într-un urlet: tânărul alungit deschisese încetișor ușa și-acum înainta ca un somnambul înspre mine. Creștetul îi atingea tavanul, iar pe fața ușor asimetrică, spălăcită, cutată, să lățea un fel de râs, ca o tăietură de operație. Ochii îi avea largi și incolori, mărginiți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
secunde de liniște țiuitoare, mi-am dat seama că-l ascultasem cu gura căscată și nu observasem că în cameră era atât de întuneric încît mai vedeam numai suprafețele lucioase: buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc într-un galben murdar: tanti Aura aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aia veche în care s-ar afla cine știe ce trăsnaie. "Micul John", cum îi ziceau ele, le dăduse pe rând, la toate, scoica zgîrîată, și fiecare dormise o noapte cu ea sub pernă. Dar nu visaseră ce ar fi trebuit, iar alungitul le privise a doua zi cu dispreț. Niște nebuni, și el și maică-sa." Ascultîndu-le, am început și eu să mă tem că el mă va disprețui: visasem oare visul adevărat? Nu-l voi dezamăgi pe tânărul uriaș și fragil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rămână numai al nostru. Eu am trecut repede pe-acasă, m-am spălat și m-am schimbat cu o rochiță frumoasă (la difuzor cânta Sarita Montiel) și-l-am luat pe Marcel, care-mi promisese că mă însoțește până la foișorul alungiților. Mătușa ne-a dat voie cu condiția să ne întoarcem pe lumină, adică la ora opt cel târziu. Marcelino era fericit, bănuia că Egor îi va arăta niște jucării uimitoare sau îi va spune povești cu pirați, cum îi mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de Wajda, m-a emoționat neașteptat de mult cadrul acela, cu scaunul Renaissance așezat în mijlocul câmpiei prăfuite, oliv. Foișorul alungitului era o la fel de mare imposibilitate. Abia când am ajuns foarte aproape de construcție ne-arn dat seama cât de mare era. Privind în susul zidurilor vechi, mucegăite, aveai impresia unei linii care tinde spre infinit, în realitate, foișorul trebuie să fi avut doar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
repede de drum, căci în același timp se întorsese și el să privească după noi, cu o uitătură la fel de intrigată ca a mea. Cărarea nu ducea decât la foișor. Ce naiba căuta omul ăsta acolo? Nu-i vedeam pe cei doi alungiți amatori de muzică lăutărească. Aveau oricum un radio vechi, dar bun. În noaptea a treia am visat că merg mai departe prin pădure. Lăsasem bușteanul mult în urmă și înaintea mea cărarea șerpuia prietenoasă. Razele soarelui cădeau printre crengi pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
drumul meu. Îmi părea rău că mă oprise din alergarea fără țintă, și totuși mă uitam la el cu încîntare. Nu era chiar un pahar, ci mai degrabă o cupă din cea mai străvezie sticlă, cu picior delicat și ovalul alungit într-o curbă pură. O fisură, de la buză și până la baza lățită a piciorului, îi dovedea fragilitatea. Era un pahar condamnat. Curând avea să fie țăndări, în el se mai afla (prin ce miracol?) puțin vin rubiniu, dens ca o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost, amintindu-mi că spre seară aveam să-l vizitez din nou pe Egor. De data asta aveam să-i povestesc două vise deodată, și eram sigură că sânt pe calea cea bună. Ce s-o fi petrecut azi-noapte la alungiți? Cine or fi fost oamenii aceia cu flori în mînă? Poate că aveam să aflu chiar diseară. Am mâncat și-am ieșit în curte, îmbrăcată într-o rochiță tiroleză. Aș fi putut să pariez: pe poarta noastră se dădea huța
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru prima oară. într-un ghiveci cu pământ noroios înota o roua-cerului de-o frumusețe nepămîntească: avea corola de ace fine, fiecare terminat cu o boabă de lichid transparent, care strălucea în penumbra camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva rânduri din opera alungitului, am înțeles oroarea imensă pe care aceasta o conținea: pe mii și mii de pagini, cu o răbdare și o tenacitate de furnică, Egor scrisese un singur cuvânt, repetat mereu, de zeci de ori pe o pagină, într-o succesiune
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai adaug un cuvânt, pentru că vreau ca opera mea să fie perfectă, să mă reprezinte desăvîrșit." Nu înțelegeam nimic. Priveam când la Egor, când la foile pe care amurgul le făcea roz-sidefii. Am încercat să adun de pe jos paginile, dar alungitul, mai înalt ca oricând (se ridicase în picioare și se uita pe fereastră), nu m-a lăsat. Am coborât, am salutat-o pe doamna Bach care, în capotul ei fistichiu, asediată de flori, asculta la radio o romanță ridicolă, nazalizată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]