1,497 matches
-
Știam că În urma mea nu era nimeni și că tot ce auzeam nu era decît o amăgire a Închipuirii mele și a memoriei mele. Suferința mea nu era atît Îndoiala, cît ceea ce trebuia să aleg: o Împăcare clădită pe o amăgire sau o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine amăgirea că Euridice trăiește pînă cînd am simțit că nu mă mai pot minți și ochii mei vor să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a Închipuirii mele și a memoriei mele. Suferința mea nu era atît Îndoiala, cît ceea ce trebuia să aleg: o Împăcare clădită pe o amăgire sau o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine amăgirea că Euridice trăiește pînă cînd am simțit că nu mă mai pot minți și ochii mei vor să Înfrunte singurătatea. CÎnd am Întors capul clocoteam de revoltă Împotriva destinului meu. Auzeam pașii Euridicei și mă gîndeam că destinul rîde de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mi-e frică să privesc În abis. Doar am avut curajul să cobor și În Infern și am cîntat umbrelor. Numai că singurătatea e mult mai rea decît moartea. Știam că nu voi vedea pe nimeni În spatele meu, știam că amăgirea se va risipi Într-o clipă și totuși din momentul acela am devenit altul. Nimic nu mai poate fi la fel ca Înainte.... Acum munții Traciei sînt și mai goi fără amintirea pe care am sugrumat-o. Atît de goi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un diamant liniștea și moartea, rană prin care pătrunde frigul În vechile credințe. Acest punct e suspendat Între pămînt și cer. Nu mai aparține masei de piatră ce i-a dat naștere, dar nici nu devine aripă ca să zboare dincolo de amăgirea piramidei. E mai degrabă mormîntul tuturor liniilor care au aspirat spre vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care am alergat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
atrag atenția asupra deosebirii dintre mișcările lăuntrice care conduc spre bine și cele care, din contră, abat de la acesta. Ignațiu vorbește aici despre „consolare” și „dezolare”. În Săptămâna a doua trebuie aplicat în schimb un alt criteriu de diferențiere pentru ca amăgirile spiritului rău să poată fi demascate și evitate. Dacă Exercițiile încep cu „Principiul și Fundamentul”, se poate spune că ele se termină cu un nou „fundament” pentru viața de zi cu zi, sub forma unei „Contemplații pentru a dobândi iubire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ioachim și Ana care și-au împărțit bunurile în trei: prima parte au dat-o săracilor, pe a doua slujirii în templu iar pe a treia pentru traiul lor și al familiei lor2. 345. PENTRU SIMȚIREA ȘI ÎNȚELEGEREA SCRUPULELOR ȘI AMĂGIRILOR ȘINSUFLATE DEȚ DUȘMANUL NOSTRU, AJUTĂ NOTELE URMĂTOARE. 346. Prima notă. De obicei numim scrupul ceea ce vine din judecata și libertatea proprie, și anume, atunci când eu însumi iau drept păcat ceea ce nu este păcat; așa cum se întâmplă când cineva, după ce a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care îmbracă cinismul... Dar oare nu-i mai plăcut să păstrezi în suflet farmecul unei întrebări decît să simți pe obraz palma minciunii?! Căci nu de riscul în sine mă tem eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt ca soldatul de pe front, care a primit o scrisoare de la soție: e fericit, dar nu o deschide de teamă să nu afle că s-a întîmplat ceva rău acasă. Așa că mă voi ridica și voi pleca. Mihai, întoarce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Frumos ar fi fost să-i cer scuze pînă a mă despărți de Livia. Acum, oare odată cu scuzele, nu voi spune un cuvînt în plus un cuvînt prin care să încerc o reîmpăcare?!... "Livia, deci, nu a fost decît o amăgire...", îmi zic eu, vrînd să văd cum reacționez, măcar să-mi fie ciudă, dar constat că nu simt nimic. Absolut nimic! Al naibii Vlad ăsta! A intuit că undeva, în subconștientul meu, am o bănuială, că toată explozia mea de vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
află de mizerie, nu Întârzie să facă. După ce Ion va smulge perciunii lui Ițic, va băga de seamă că poartă pe umeri aceeași zeghe ruptă etc. [...] Ce vor face oare toți Ionii din această țară când se vor trezi din amăgirea În care sunt aruncați ?” <endnote id="(425)"/>. Despre „derbedei cu chipul desfigurat de ură” (cuziști sau legionari), care „săreau la evrei pe stradă [și] le smulgeau barba și perciunii”, scrie și Elie Wiesel În memoriile despre copilăria sa din anii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
George Bacovia, pe care am să v-o trimit în timp util. Cu sau fără invitație, am s-o citesc totuși. Aș fi fericit să se revină la situația anterioară a revistelor. Mi-e însă să nu fie decît o amăgire. Cît privește rentabilitatea, mi se pare o contradicție între acest termen și o cultură, oricum, dirijată. În sfîrșit, sînt probleme ce mă depășesc... Articolele în cauză, dacă pot apărea e bine, dacă nu, iarăși e bine. știam care este situația
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Workshop cu actori francezi pe tema vocii În cadrul Festivalului de la Verbier, Elveția. - Oedipe de Enescu, Opera Română din București. 1996 - Ends of the Earth de David Lan, Royal National Theater, Londra. - Disputa de Marivaux și Dragostea e cea mai mare amăgire de Calderón, Schauspielhaus, Bochum, Germania. - Workshop internațional pentru actori și regizori, Festivalul de la Toronto. - Workshop cu actori britanici la Festivalul de la Glasgow. - Cavalleria rusticana de Mascagni și Paiațe de Leoncavallo, Rigoletto de Verdi, Grand Théâtre de Génève. 1997 - Thaïs de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prăbușit în gol, tinzând zadarnic Spre adevărul vecinic căutat, Dacă puteam privi la tot fără durere Ca la o lume moartă din povești, Știind că, din a Soartei crudă vrere, O biată jucărie slabă ești? Dar nu! Destinul este numai amăgirea, Cuvânt înșelător, pentru mișei, Pentru acei ce-ar vrea să aibă fericirea, Dar nu, luptând, s-o smulgă de la zei. Să caut oare-n rugăciune alinarea, Să mă prostern cu fruntea la altar Și să cerșesc Tăriei vecinice-ndurarea, Un
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
perfidă. Astfel, uitându-mă la acele porți de suflet ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire, momentul de vedere a sinelui propriu răpus de autoiluzionare, inaugurează un alt parcurs pentru conștiința mea, cel al răsturnării întregii situaționări ce-mi aparținea pe fondul prăbușirii egoului meu din beatitudine în agonie, înțelegerea realității fiind doar liantul, termenul mediant
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii, Când Cerul pârguit la zări cuprinde Purpura toată, și toți trandafirii. Narațiunea Craii de Curtea-Veche a avut de la început admiratori fanatici. "Craii" sunt niște stricați subțiri, amestec de murdărie și sublim, cel puțin întrucît privește pe Pașadia și Pantazi. Suntem
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt, că sunt hoți și tâlhari. Scriu pentru tineretul românesc căzut în ghiarele diavolului care-l amăgește cu plăcerile păcatului uricios al desfrânării, cu tot felul de patimi rușinoase și degradante, distrugătoare ale vieții, cu tot felul de droguri și amăgiri viclene sub care este strivită realitatea și subminată esența vieții omenești. Scriu pentru ca oamenii politici de astăzi și de mâine să cunoască și această mișcare de redresare morală și socială, pentru ca dacă vor găsi ceva bun în programul și lucrarea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
unde există structuri culturale budiste și tantrice, reducerea la starea de schelet are mai curând o valoare ascetică și metafizică, anticipându-se marea putere disolutivă a Timpului. viața este înțeleasă prin exercițiul gândirii așa cum este ea de fapt: iluzie și amăgire, un chip al neființei; c) în cadrul șamanismului nord-American, sursa puterilor neobișnuite nu este unică. Ea poate fi găsită în ființele divine, în sufletele strămoșilor șamani, în animale mitice, în obiecte sau în anumite zone cosmice. XVIII.4. Funcțiile sociale ale
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
înfrumusețează viața în duhul morților părinți și străbuni, în duhul Căpitanului și a morților săi, printr-o trăire aspră și severă care trezește în sufletul lui vibrații dumnezeiești prin care reușește să pună în lumină vocația gândirii înalte, biruind tentațiile amăgirilor tulburătoare și amarul multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut în veșnicele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sau ca o „sumbră poezie”, „în haină de lumină albăstrie”. Când ajunge la ultima speranță, exprimată în Versete creștine, se roagă să fie dezlegat „din lanțul de dureri” al unei lumi fără sens, în care adevărul „e cuvânt înșelător, deșertăciune,/ Amăgire, îndoială și mister”, și să urce „în divinele tăceri”, loc al certitudinii și al veșniciei. Înalță imnuri de slavă divinității, utilizând însă o retorică seacă, neinspirată, ca și în ciclul Cântece pentru țară, unde încearcă un elogiu adus trecutului, din
ŢIMIRAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290173_a_291502]
-
tot ceea ce suntem e un rezultat a ceea ce am gândit. „Sufletul” nostru este asemenea unei flăcări dintr-o suită neîntreruptă și mereu reînnoită de flăcări, care sunt într-o unitate și care provin din același ulei care arde. El reprezintă amăgirea produsă de ceva vremelnic și în permanentă schimbare, care se consideră a fi un eu. Concepția buddhistă despre suferință (păli: dukkha) poate fi privită sub trei aspecte: dukkha drept suferință ca atare (păli: dukkha dukkha), dukkha cea determinată de schimbare
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cu tot ceea ce este necesar, în timp ce poporul nu are carne, săpun de toaletă, cafea, hârtie igienică etc.? Trebuie să vă spun că politica dvs. va trebui să-și arate roadele într-o zi. Poporul înghite deja de 36 de ani amăgiri, minciuni și demagogie că nivelul vieții în semestrul următor va crește cu X procente, că salariile cresc cu Y procente, că s-au alocat noi fonduri pentru construcția de locuințe. Totul este praf în ochii oamenilor. Viața se înăsprește zi
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pentru o scrisoare. Mai ales când viața Îți rezervă unele surprize neplăcute. Când, de asemeni, nu știi cât și cum vei rezista, fie și financiar. Când - cazul nostru - omul care ne ajuta (singurul) e pe moarte (soacra mea) și Îngrijirile, amăgirea, disimulările cad pe umerii noștri. Când, venind din țară, unde am plecat cu oarecari speranțe, Îți dai seama că nu mai ai chiar nimic de sperat... Și câte și mai câte! Iată deci de ce am tăcut atâta vreme! nu fiindcă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Rezistența, Înfruntarea, avertismentul Își intersectează ardoarea prin tragica asumare creatoare a destinului. Omul-artist, omul-creație apare ca martirul-reper al solitudinii neînfrânte, cel ce Își răscumpără vulnerabilitatea interogativă, ca semn de „coerență” cu sine și cu lumea. Scrutând Întunericul și Orbirea, refuzând amăgirile binevoitoare (față de lagărele de exterminare, față de apocalipsa atomică, față de ura organizată, ca și față de atâtea corupte forme de seducție și vandabilitate ale scrisului), față de toate capcanele de pactizare cu răul, Sábato afirmă (prin negație) și propune (prin refuzul evaziunilor și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere lui Renée să-l omoare, ea refuză și este obligată să-l părăsească, reabandonîndu-se dureros ei Înseși. Renée este un caz, o „invenție” asemeni celor cu care, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate ascunde ceva. Literatura enunțiativă semnalează neîntrerupt pulsiunea de dincoace de cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau dincolo, e arătat, dar amînat. Rămîne să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
existența precară și aspirația către mirajul titlurilor nobiliare. În octombrie 1912 devine șef de cabinet la Ministerul Lucrărilor Publice, funcție pe care o deține până în ianuarie 1914. În „Viața românească” din martie 1913 i se tipăresc încă trei poezii: Grădinile amăgirii, Întoarcerea învinsului și Mărturisire. O altă poezie, Dregătorul, va apărea în „Flacăra” din mai 1916. În această perioadă desăvârșește nuvela Remember, pe care o publică mai întâi în „Viața românească” (august 1921), lucrând totodată intens la romanul Craii de Curtea-Veche
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]