3,081 matches
-
Ghica) și unor membri ai familiei, constituie partea atașantă a scrisului acestui om sensibil și dornic de echilibru. Epistolierul apare ca un moralist blajin și un înțelept, înclinat spre un trai patriarhal, în mijlocul naturii. Omul politic, ce meditează acum cu amărăciune la moravurile vremii, e o prezență tot mai discretă, imaginea care prinde contur fiind aceea a unui boier de țară, retras departe de vânzoleala din agora, dedându-se, cu o bucurie simplă și naivă, plăcerilor de numismat și horticultor. Predicând
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
și morală, sub incidența infinitelor efecte ale urâtului existențial. P.-B. este un Goya feminin al literaturii române, este, altfel zis, în substanța cea mai prețioasă și mai originală a operei sale, dincolo de obiectivitatea ei chirurgicală, o evocatoare plină de amărăciune a precarității și inautenticității ființei umane. Idealismul său etic primordial, contrariat și umilit de experiențele unei biografii de care nu a izbutit să se elibereze decât prin creație, s-a convertit estetic în formula unui realism pe cât de încărcat de
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
căzuse roua jucăușă, / Din ale lumii două aripi eu am văzut ieșind cenușă. // [...] Pe ale lumii două aripi, pe ale lumii aripi două,/ Cenușa scoate parcă sânge din locul unde-a căzut rouă” (Pe ale lumii două aripi), denunță cu amărăciune superficialitatea sfârșitului de veac, în care „tragedia dragostei” se joacă „în fața scaunelor goale”, propunând ca antidot „iubirea pe tunuri”. Rușinat de o seamă de priveliști ale lumii de azi, și chiar de sine însuși, pentru faptul că, „theofor” fiind, „mai
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
nimeresc toate la lada de gunoi”. Boala crinilor traduce felul în care „Odată cu florile de aur ale toamnei lunecă/ în văzduhuri/ Frumusețea femeilor”. Începând cu versurile de-acum - în același an publică și Obiectele verii - lirismul capătă o notă de amărăciune, de oboseală, aproape hrănindu-se din cărțile anterioare, multe piese fiind doar preluate aici. Poemele cresc din aglomerări, ramificări, enumerații proliferante, sugerând anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
motivele și condițiile alianței cu rușii, vizita țarului Petru cel Mare la Iași, ospețele, convorbirile, luptele cu turcii. Febrilitatea așteptărilor legate de câștigarea independenței față de Poartă, speranța întemeierii unei epoci de siguranță și prosperitate se schimbă în scurtă vreme în amărăciune a înfrângerii, în spaimă de răzbunarea turcilor și în durere a exilului. Căderea domnului și a iluziilor sale, pribegia silită, starea jalnică a Moldovei după 1711 fac din cronicar un om resemnat, cu o atitudine schimbată față de istoria internă, mai
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
își publică prima carte de poeme, Cu acul pe săpun, în editura revistei „Cuvântul românesc”. Scrise în clipe de suferință atroce, de disperare și de năzuință spre lumină, versurile poartă pecetea calvarului carceral. Este strigată aici deznădejdea unei generații răstignite, amărăciunea unei despărțiri ce pare definitivă, ca în poemul liminar: „Iată,/ tinerețea mea zbuciumată!// Anii mei/ de trei ori în necazuri trăiți,/ dar în bucurii niciodată,/ odihnesc aici”. Cu acul pe săpun este o carte de poezie densă, mărturie, rugă, blestem
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
În mâini sigure - In Secure Hands, ed. bilingvă, Oradea, 1999; Între noi, vorbele, Craiova, 2002. Traduceri: Eugen Jebeleanu, Hannibal, București, 1981, Sol av snö [Soare de zăpadă], București, 1987; Kyssens Port [Poarta sărutului], Eslöv, 1987; E.M. Cioran, Bitterhetens syllogismer [ Silogismele amărăciunii], Stockholm, 1989, Historia och utopi [Istorie și utopie], Stockholm, 1992; Mihai Eminescu, Över höjderna [Peste vîrfuri], Stockholm, 1989; Nio rumänska poeter [Nouă poeți români], Stockholm, 1989; Geo Bogza, Det symfoniska trådet [Copacul simfonic], Stockholm, 1990; Marin Sorescu, Ödet och alfabet
MILOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288149_a_289478]
-
însă vehemența contestatară împotriva culturii oficiale, împotriva grupurilor deja consolidate, acuzându-le pe acestea din urmă de elitism și tactici conspiraționiste de recrutare, consolidare și cenzură. Gâlceava generațiilor, sănătoasă în principiu, capătă astfel o notă suplimentară și otrăvită de resentiment. Amărăciunea unei societăți care nu-și găsește făgașul și precaritatea materială endemică a multor contestatari amplifică radicalismul confruntării și îi determină retorica ad hominem (știm că în România problema nu e să obții un post universitar, ci să găsești mereu resurse
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
astăzi, și proiecția lui de mâine, cine să-l Încleșteze În luptă prin cântecul lui, dacă nu poetul? Poetul care, format de Învățătura partidului, s-a Închinat fără rezerve, poporului muncitor, fără să păstreze În fundul strofelor lui de nou trubadur, amărăciunea izolării intime, caracteristică multora din strămoșii lui, baladiști de „castel”. Bucuria lui e azi total eliberată În chiot, cum face Dan Deșliu: «Înainte să-i laud strălucirile-n cânt, Înainte să-mi chiui bucuriile-n strună, zăbovesc o frântură, Încercând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se și îmbracă la fel: ambii poartă un powder-blue suit, semn al încercării de a aduce cu sine o anumită eleganță în lumea străbătută cu somnambulică indiferență. Raymond Chandler a pus în Philip Marlowe măcar o parte din frustrarea și amărăciunea care nu l-au părăsit niciodată. După propria mărturisire, într-o anumită perioadă a vieții a trăit vreme de cinci zile cu o singură farfurie de supă. N-am dormit niciodată în parc, dar am fost al naibii de aproape. Lucrurile astea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
perfect motivat de sleirea energiilor vitale. Nu lipsa subiectelor, nu „mecanicitatea” scenariului conduce la aceste situații, ci devenirea interioară a eroului. Limbajul este barometrul sensibil ce înregistrează toate aceste mutații: de la strălucirea și grațiozitatea dialogurilor din cărțile de început la amărăciunea și resemnarea din ultimele. Faptul că Marlowe renunță la atributul de căpetenie al oricărui cavaler rătăcitor - burlăcia - e semnul eșecului, nu al împlinirii. Eroul rămâne un model atâta vreme cât se mișcă liber și mintea lui nu ajunge prizoniera unor obligații exterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
The Long Goodbye și Playback sunt, într-o măsură surprinzătoare, studii ale decăderii modelului moral întrupat de Marlowe. Eșecul existențial se răsfrânge asupra eșecului profesional, detectivul strălucitor de altădată nefiind acum decât un funcționar aproape incompetent ce-și contemplă cu amărăciune înfrângerea. Viața privată a eroului, micile ritualuri ce par mai degrabă manii ale unui burlac deprimat (gătirea micului dejun, operațiunile tot mai complicate ale fierberii cafelei, plimbările fără țintă pe malul oceanului) îl apropie însă și mai mult de cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al povestirilor pulp. La suprafață, Marlowe e la fel de singuratic, nesocial și autotorturant precum Chandler, dar în adâncuri zace sentimentul onoarei și simțul umorului, precum și o anume sensibilitate. Scriind la persoana întâi, Chandler a putut să arate că lumea, nu o amărăciune înnăscută, l-a transformat pe Marlowe într-un singuratic și un alcoolic. Personajul este, prin urmare, o modalitate prin care Chandler și-ar putea explica propria recluziune excentrică (Hiney, 1997, p. 102). Caracterul lui Philip Marlowe e marcat, în egală
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nimeni n-a venit la biroul meu. Nimeni nu mi-a telefonat. A plouat tot timpul (capitolul 25). Această strategie culminează în finalul romanului, veritabilă performanță de decuplare, ca într-o deșurubare la viteză hipersonică, de la tensiunea, dezamăgirea și insidioasa amărăciune ce-l cuprinsese pe Marlowe odată cu încheierea cazului: Ce mai contează unde zaci după ce-ai murit? Într-un puț murdar sau într-un turn de marmură pe culmea unui deal înalt? Ești mort, dormi somnul de veci și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încăpățânării lui Marlowe de a continua ancheta, deși generalul Sternwood nu-i ceruse acest lucru: dorința de autodescoperire, de a cunoaște destinul personajului pe care, deși nu l-a întâlnit niciodată, îl simte ca pe un alter ego al său. Amărăciunea discursului final este singurul răspuns ce poate fi dat unei oglinzi ce refuză să mai reflecte altceva decât adâncimile unei conștiințe vulnerate. Într-o lume a crimei, a păcatului, minciunii, violenței și nebuniei, a fi vulnerabil înseamnă a fi deja
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rezultat sub așteptări. Faptul că, deși Chandler a acceptat câteva compromisuri, romanul nu s-a vândut foarte bine (zece mii de exemplare în Statele Unite și opt mii cinci sute în Marea Britanie, în primul an) n-a făcut decât să-i sporească amărăciunea. Potrivit editorului, o mare parte din tiraj a fost absorbită de biblioteci. Am conturat, până aici, imaginea unei cărți îndepăratate de modelul chandlerian, instituit de scrierile anterioare. În realitate, continuitățile și chiar repetițiile sunt excesive. William Marling, autorul unei consistente
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cu sine, bântuit de coșmaruri, îmbătrânind sub privirile cititorului, Marlowe și-a pierdut nu doar cheful de viață, ci și minima motivație profesională. Ar merita o analiză separată descrierea ritualurilor trezirii matinale, în care Chandler a știut să pună întreaga amărăciune a omului învins, a conștiinței vulnerate și a dezamăgirii instalate ca o boală. În astfel de împrejurări, eroismul dispare cu totul, iar inteligența detectivului e înlocuită de câteva gesturi confuze - reacții de apărare ale individului rămas și fără vise, și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
două luni. Kingsley mai are un motiv pentru a nu se adresa poliției: Crystal era o cleptomană, iar teama că ar fi implicată în cine știe ce treabă murdară ar fi putut avea, pentru soț, consecințe dezastruoase: Între alte activități, spuse cu amărăciune Kingsley, soția mea își găsește din când în când timp să fure mărfuri din magazine. Cred că atunci când dă de bucluc o apucă un fel de manie a grandorii, și am trăit niște momente sinistre prin birourile managerilor. Până acum
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
izolării aproape depline, intervalul scrierii celui de-al cincilea roman, The Little Sister (tradus în românește sub titlul Astă-seară, Marlowe), reflectă, cu o precizie clinică, etapa cvasimisogină în care intrase scriitorul. Iritabil la culme, el adună în corespondența perioadei întreaga amărăciune și frustrare a unui paria de lux, dar și spaima difuză a autorului ce simte, fizic, diminuarea forței creatoare. Compus cu icnete, cu opinteli isteroide, enervări deconcertante, lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în stare să umbli cu capul sus fără să-ți tremure. Și pe urmă sună soneria de la intrare și deschizi ușa de la sala de așteptare și te trezești cu o mutră nouă, cu o problemă nouă, o doză nouă de amărăciuni și câțiva gologani. Sentimentul inutilității, al dezolării, al eșecului, al durerii înăbușite nu dispare pe tot parcursul romanului. În capitolul 31, Marlowe află, în discuția cu Linda Loring, că personajele pe care le întâlnise până atunci, de la Terry Lennox la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
negru. Consecințele acestei refulări - despre care ea recunoaște că au fost „un anticorp pentru durere” - sunt multiple. După propriile-i spuse, se simte sărăcită și amputată, are senzația de a fi tăiată în două, de a fi otrăvită de o amărăciune ferecată sub lacăt, de a aluneca în prăpastia fără fund a tristeții. Ea resimte o disperare brută, este bântuită de angoasă și de un sentiment de nefericire pe care încearcă din răsputeri să le sufoce, dar care însă reușesc să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
valoare modelul chinez de dezvoltare din anii ’90, subliniind succesul conducătorilor comuniști chinezi care au introdus gradual o economie de piață, menținând În același timp intact regimul partidului unic. În afirmațiile persoanelor intervievate de noi se manifesta un sentiment de amărăciune și de nostalgie. Amărăciunea era legată de faptul că n-au știut sau n-au putut să procedeze În acest mod, iar nostalgia, de regretul lumii socialiste dispărute. China este un simbol cu atât mai convingător cu cât este o
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
dezvoltare din anii ’90, subliniind succesul conducătorilor comuniști chinezi care au introdus gradual o economie de piață, menținând În același timp intact regimul partidului unic. În afirmațiile persoanelor intervievate de noi se manifesta un sentiment de amărăciune și de nostalgie. Amărăciunea era legată de faptul că n-au știut sau n-au putut să procedeze În acest mod, iar nostalgia, de regretul lumii socialiste dispărute. China este un simbol cu atât mai convingător cu cât este o simbioză reușită Între capitalism
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
aspecte miniaturale sau tratate în tehnica miniaturizării. Atitudinea fundamentală este antifilistinismul (Mișu Gerescu visează că se scufundă într-o mlaștină având buzunarele pline de aur). Însă această atitudine purcede din prețuirea unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Pindului”, alături de alți entuziaști animatori ai mișcării culturale și artistice aromâne. C. este poetul aromân cel mai apropiat structural de George Coșbuc. Ca și acesta, C. „povestește” lirico-epic, remarcându-se prin virtuozitate prozodică. Participă și el, intens, la bucuriile și amărăciunile subiecților lirici, până la a se confunda întru totul cu ei. Așa se întâmplă, între altele, și în cea mai frumoasă poezie a sa, La isusire [La logodnă], ca și în altele, precum atât de cunoscuta printre aromâni, ajunsă de mult
CACIONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285983_a_287312]